Maria Isabel de Braganza s-a născut pe 19 mai 1797 și a fost fiica regelui Ioan al VI-lea al Portugaliei și a soției sale, Carlota Joaquina a Spaniei. Infanta s-a căsătorit cu unchiul matern, regele Ferdinand al VII-lea al Spaniei, pe 29 septembrie 1816, după ce primă soție a acestuia, prințesa Maria Antonia de Neapole și Sicilia, murise fără a avea copii.
Tânăra a sosit în Spania fără nicio zestre, fără rochii sau bijuterii și a fost nevoită să se confrunte imediat cu atmosfera plină de intrigi de la curtea regală, dar regele Ferdinand a încercat să o protejeze de clevetirile doamnelor de onoare. Pe 21 august 1817, regina a născut o fiică, Maria Isabel Luisa, care a murit la numai patru luni.
Suverana a rămas din nou însărcinată la scurt timp după decesul primului copil, dar sarcina a fost dificilă. Deși ajunsese la termen, în momentul în care s-au declanșat contracțiile medicii au constatat că fătul era decedat. Maria Isabel și-a pierdut cunoștința și a încetat să mai respire la scurt timp după aceea, iar doctorii au crezut că a murit. Au început o operație cezariană pentru a extrage fătul mort, dar imediat ea a scos un țipăt ascuțit de durere și s-a prăbușit pe pat sângerând puternic. A murit la scurt timp după aceea, pe 26 decembrie 1818, la doar 21 de ani, și a fost înmormântată la necropola regală San Lorenzo de El Escorial.
Pasionată de artă, tânăra suverană începuse să colecționeze tablouri și sculpturi pentru a crea un muzeu regal. Operele achiziționate de Maria Isabel au format primele colecții ale Muzeului Prado, care a fost deschis pe 19 noiembrie 1819, la un an după moartea ei.
