Tumultuoasa viață a Regelui Petru al Iugoslaviei

Petru al II-lea s-a născut pe 6 septembrie 1923 la Belgrad, în Iugoslavia, și a fost fiul cel mare al regelui Alexandru I al Iugoslaviei și al Mariei, fiica reginei Maria și al regelui Ferdinand, care au fost nașii bebelușului. Prințul Petru a fost educat inițial la Palatul Regal din Belgrad, apoi a urmat școala Sandroyd. În 1934, la o lună după ce copilul a împlinit 11 ani, tatăl lui, regele Alexandru I, a fost asasinat la Marsilia, în timpul unei vizite de stat în Franța, iar băiatul a devenit suveran sub regența vărului unui unchi, prințul Paul.

Invadarea Iugoslaviei de către Hitler în iunie 1941 și evoluția situației politice interne a determinat familia regală să plece în exil la Londra, unde un an mai târziu regele Petru al II-lea al Iugoslaviei, ajuns la vârsta de 19 ani, a întâlnit-o la o gală a ofițerilor de la Casa Grosvenor pe prințesa Alexandra a Greciei și Danemarcei. Foarte repede cei doi tineri s-au îndrăgostit și au început să se gândească la căsătorie, dar s-au lovit de opoziția puternică a reginei Maria a Iugoslaviei și a guvernului în exil, care au considerat indecent să sărbătorească o nuntă în timp ce țara era dezmembrată și ocupată. Proiectul conjugal a fost amânat, dar tinerii au continuat să se întâlnească timp de doi ani la reședința Ducesei de Kent.

Cuplul s-a căsătorit în cele din urmă pe 20 martie 1944. Ceremonia, la care mama regelui a refuzat să participe, a avut loc la ambasada iugoslavă din Londra. Afectată de restricțiile din cauza războiului, Alexandra a purtat o rochie de mireasă care i-a fost împrumutată de Lady Mary Lygon, soția Prințului Vsevolod Ivanovici al Rusiei.

Printre invitații la nuntă s-au numărat patru monarhi: George al VI-lea al Regatului Unit, George al II-lea al Greciei, Haakon al VII-lea al Norvegiei și regina Wilhelmina a Țărilor de Jos și alți câțiva membri ai monarhiilor europene, inclusiv cei doi frați ai mirelui, Prințul Tomislav și Prințul Andrew, mama miresei, Aspasia Manos, Prințul Bernhard de Lippe-Biesterfeld, Prințul Henry, Duce de Gloucester și Prințesa Marina, Ducesa de Kent.

 

În octombrie 1944, Churchill și Stalin au încheiat acordul pentru împărțirea Iugoslaviei, dar după eliberarea Belgradului de către Armata Roșie a devenit clar că partizanii comuniști stăpâneau țara. În această perioadă, Alexandra a adus pe lume fiu pe care l-a numit Alexandru, după numele celor doi bunici, Alexandru al Iugoslaviei și Alexandru al Greciei. Nașterea bebelușului a avut loc pe 17 iulie 1945 în Suita 212 a Hotelului Claridge din Brook Street și, pentru a permite copilului să se nască pe tărâm iugoslav, premierul britanic Winston Churchill i-a cerut regelui George al VI-lea să emită un decret prin care să transforme, pentru o zi, apartamentul 212 în teritoriul iugoslav. Prințul nou-născut a fost botezat de patriarhul sârb Gavrilo al V-lea la Westminster Abbey, iar regele George al VI-lea și fiica sa cea mare, viitoarea regină Elisabeta a II-a, i-au fost nași.

 

Festivitățile care au marcat nașterea moștenitorului au fost însă de scurtă durată. Pe 29 noiembrie 1945, Adunarea Constituantă de la Belgrad a votat abolirea monarhiei și a proclamat Republica Socialistă Federală Iugoslavia. Rămași fără venituri și fără nicio perspectivă de a se întoarce în Iugoslavia, Petru al II-lea și Alexandra au decis să părăsească Hotelul Claridge și s-au mutat într-un conac din cartierul Runnymede. Abandonați de guvernul britanic, s-au stabilit pentru o vreme în Franța, la Paris, apoi în Monaco, la Monte Carlo și în cele din urmă în Elveția, la St. Moritz. Din ce în ce mai lipsiți de resurse financiare, au fost nevoiți să părăsească Europa, iar în 1949 au plecat la New York, unde fostul rege spera să finalizeze un proiect de business, dar nu a avut deloc succes și, în cele din urmă, a fost nevoit să vândă lănțișorul de smaralde al Alexandrei și alte bijuterii de familie pentru a-și plăti datoriile acumulate.

În Statele Unite, Petru al II-lea a început să se distanțeze de frumoasa lui soție. Incapabil să se adapteze la o viață obișnuită, a apelat la alcool și a avut aventuri cu diverse femei. În același timp, dragostea Alexandrei pentru soțul ei se transformase în obsesie, tânăra a devenit anorexică, instabilă emoțional și, în timpul unei vizite la mama ei, la Veneția, a avut o primă tentativă de sinucidere.

Relațiile cuplului au mers din rău în mai rău. Alexandra s-a folosit de fiul lor pentru a pune presiune pe Petru, iar copilul a fost martor la scene foarte violente între părinți. Datorită intervenției bunicii materne, Alexandru, care avea doar 4 ani, a fost adus în Italia și a crescut apoi într-o atmosferă mult mai stabilă și iubitoare.

Anul 1952 a fost marcat de noi probleme financiare, Alexandra a suferit un avort spontan, apoi cuplul s-a întors în Franța, dar situația nu s-a îmbunătățit. În 1953, regina neîncoronată a mai avut o tentativă de sinucidere în timp ce se afla la Paris și, incapabil să o înțeleagă, Petru al II-lea era aproape de a-i cere divorțul, dar s-a răzgândit la rugămintea micului său fiu.

Cuplul s-a împăcat și pentru o vreme cei doi au trăit o a doua lună de miere. Cu toate acestea, nevoia de bani a continuat să fie acută, tânăra a fost convinsă de un editor britanic să-și scrie autobiografia care s-a vândut relativ bine și le-a asigurat o sursă de venit timp de câteva luni, iar în 1959 a scris o a doua carte, de data aceasta despre vărul ei, Philip, Ducele de Edinburgh. Deși nu a dezvăluit nimic compromițător despre duce, cartea a determinat familia regală britanică să se distanțeze de Alexandra.

După un timp, cuplul s-a mutat la Cannes, iar Petru al II-lea și-a instalat un birou la Monte Carlo. Considerându-se încă rege al Iugoslaviei, fostul suveran a continuat să acorde titluri și decorații și a menținut chiar o ambasadă la Madrid. În cele din urmă, s-a întors în Statele Unite, în timp ce Alexandra s-a mutat cu mama ei, iar în septembrie 1963, a mai avut o tentativă de sinucidere la Veneția, fiind salvată la limită de fiul ei, Alexandru. După ce și-a revenit, s-a împăcat din nou cu Petru al II-lea, cuplul s-a întors în capitala Franței în 1967, dar, ca și înainte, reconcilierea a fost temporară; ulterior prințul a plecat definitiv în Statele Unite, în timp ce ea s-a stabilit în reședința mamei sale.

Petru al II-lea a murit pe 3 noiembrie 1970 în Denver, în timpul unei intervenții nereușite de transplant hepatic. Rămășițele lui au fost îngropate la Mănăstirea Sfântul Sava din Libertyville, Illinois, pentru că familia nu a avut bani să-i repatrieze trupul, devenind astfel singurul monarh european care a fost îngropat temporar în America. Încă instabilă emoțional și săracă, Alexandra nu a participat la ceremonia funerară.

Doi ani mai târziu, pe 1 iulie 1972, fiul ei, Prințul Moștenitor Alexandru al Iugoslaviei, s-a căsătorit la Sevilla cu Prințesa Maria da Glória de Orléans-Braganza, verișoara primară a regelui Juan Carlos I al Spaniei. Prea fragilă din punct de vedere psihic, Alexandra nu a participat nici la nunta fiului ei, fiind înlocuită de verișoara tatălui său, Prințesa Olga a Greciei (soția prințului-regent Paul al Iugoslaviei), care l-a condus pe mire la altar.

O lună mai târziu, pe 7 august 1972, mama Alexandrei, Prințesa Aspasia Manos, a murit. Rămasă singură, a vândut casa pe care o primise moștenire pe insula Giudecca din Veneția și s-a întors în Anglia, unde a murit de cancer pe 30 ianuarie 1993, la vârsta de 71 de ani.

Înmormântarea reginei neîncoronate a Iugoslaviei a avut loc la Londra, în prezența fiului ei și a mai multor membri ai familiei regale a Greciei, inclusiv a fostului rege Constantin al II-lea și a reginei Anne-Marie.

În martie 2007, Prințul Alexandru a anunţat intenţia ca rămășițele tatălui său, Petru al II-lea, să fie repatriate în Serbia, dar discuțiile cu autoritățile pentru ca acest gând să se împlinească au durat șase ani. Negocierile cu guvernul sârb, protestele republicanilor, birocraţia, toate acestea au făcut ca de-abia în 2013 osemintele fostului rege să poată fi aduse la Belgrad. În mai 2013, la mausoleul familiei regale de la Oplenac, unde fusese înhumat in 1934 Regele Alexandru I al Iugoslaviei, a avut loc ceremonia de reînhumare a trei foşti suverani: regele Petru al II-lea, regina Alexandra si regina mama Maria (Mignon), eveniment la care au participat, pe lângă familie, premierul Ivica Dacic şi Patriarhul Irinej al Serbiei, susţinător declarat al restaurării monarhiei sârbe.