AcasăMonarhieMari Ducese și PrințeseVictoria a Prusiei, prințesa urmărită de decepții

Victoria a Prusiei, prințesa urmărită de decepții

Victoria a Prusiei s-a născut pe 12 aprilie 1866 la New Palace din Potsdam, fiind fiica prințului moștenitor Frederic și a prințesei Victoria a Prusiei. Fetița a primit numele Friederike Amalia Wilhelmine Victoria și a fost botezată pe 24 mai 1866, de ziua de naștere a bunicii sale, regina Victoria a Marii Britanii, care i-a fost nașă. În familie, copilei i se spunea „Tânăra Vicky” și mai târziu „Moretta”.

La două luni după nașterea Victoriei, pe 18 iunie 1866, fratele ei, Sigismund, a murit de meningită, iar în urma acestui eveniment, mama sa a decis să-și crească singură copiii și să nu-i mai lăse în grija tutorilor și a guvernantelor.

Din acest motiv, Victoria și cei trei frați mai mici, Waldemar, Sofia și Margaret, au fost mult mai apropiați de părinții lor decât copiii cei mari ai familiei. Waldemar a murit de difterie în 1879, la vârsta de 11 ani, iar tragicul eveniment le-a apropiat și mai mult pe cele trei surori. Victoria și frații ei locuiau în două reședințe principale, New Palace din Potsdam și Kronprinzenpalais din Berlin. În 1871, bunicul patern al prințesei, Wilhelm I, a devenit împărat, părinții ei au devenit prinț moștenitor și prințesă ai Imperiului German unificat, însă cuplul princiar și-a crescut copiii departe de curtea berlineză.

Victoria a fost un copil activ și entuziast, a participat la lecții de dans și de echitatie, își îngrijea singură poneiul pe care îl primise cadou de la Regina Victoria și îi plăcea, de asemenea, să se ocupe de grădină și să gătească.

În 1881, Alexandru de Battenberg, care era prinț domnitor al Bulgariei din 1879, a vizitat curtea prusacă, iar Victoria, care avea 16 ani, s-a îndrăgostit de tânărul Sandro.

Deși părinții ei voiau ca tinerii să se căsătorească, o mare parte din familia prusacă a Victoriei s-a opus. Frații ei mai mari, bunicii paterni, împăratul Wilhelm I, împărăteasa Augusta și cancelarul german Otto von Bismarck au fost împotriva mariajului pentru că acțiunile lui Alexandru de Battenberg în Bulgaria îl iritau pe țarul rus și toți se temeau că, dacă fata va face un mariaj cu prințul domnitor al Bulgariei, țarul Alexandru al III-lea va fi jignit.

În timp ce Victoria aproape își pierduse speranța de a se căsători cu Sandro, bunicul, împăratul Wilhelm I, și tatăl ei, prințul moștenitor Frederic, erau amândoi bolnavi, iar sora ei, Sofia, se pregătea să se mute la Atena pentru a se căsători cu Prințul Moștenitor al Greciei. Împăratul a murit la 9 martie 1888, iar Frederic și Victoria au moștenit tronul. Frederic avea să moară de cancer la gât după doar 99 de zile de domnie.

Fratele mai mare al Victoriei a devenit împăratul Wilhelm al II-lea și, deși tatăl său ceruse prin testament să fie de acord ca Victoria să se căsătorească cu Sandro, noul împărat i-a trimis o scrisoare acestuia pentru a-l soma să pună capăt relației cu sora lui. Prințul bulgar i-a returnat Victoriei toate scrisorile și cadourile pe care i le trimisese în timp și i-a scris un bilet de adio. Tânăra, care acum împlinise 22 de ani, era îngrijorată că ar putea ajunge fată bătrână, mai ales pentru că nu era considerată prea atrăgătoare.

 

Prințesa locuia cu mama și sora mai mică, Margaret, la Schloss Friedrichshof în Hesse, dar curând a fost trimisă în Marea Britanie, pentru a-și reveni după decepția suferită și pentru a-și cunoaște rudele ei britanice.

Pentru că planurile Victoriei de nuntă se năruiseră, mama și bunica ei, regina Victoria, au continuat să caute posibili pretendenți pentru tânără și au apelat la ajutorul Ducesei de Edinburgh și al Prințesei de Leiningen. Prințul Carl al Suediei, Duce de Västergötland, „a refuzat să se căsătorească cu ea”, iar această veste a înrăutățit starea prințesei, apoi în 1889 a fost propus Marele Duce Alexandru Mihailovici al Rusiei, dar și acesta a refuzat oferta. Au urmat Marele Duce Petru Nicolaevici, Ernest, viitorul Prinț de Hohenlohe-Langenburg, prințul Moștenitor Carlos al Portugaliei și căpitanul britanic Maurice Bourke, dar niciuna dintre aceste partide nu s-a finalizat. Victoria a devenit convinsă că nu se va căsători niciodată și i-a spus bunicii ei că nu mai este interesată de niciun bărbat.

În iunie 1890, prințesa, împreună cu mama și sora ei au vizitat-o pe verișoara lor, Maria de Nassau, prințesa văduvă de Wied. Printre alți invitați de la curtea acesteia se afla prințul Adolf de Schaumburg-Lippe, fiul mai mic al lui Adolf I, Prinț de Schaumburg-Lippe. Cei doi tineri au petrecut puțin timp împreună și, în timpul aceleiași vizite, Adolf a cerut-o în căsătorie, deși inițial fusese considerat nepotrivit pentru prințesă.

Deși Victoria a mărturisit în memoriile sale că s-a îndrăgostit pe Adolf la prima vedere, i-a scris mamei sale mai târziu că s-a căsătorit cu el doar din „disperare și de frica de a nu se ofili ca o frunză de viță de vie”. Mama sa a continuat să-i sugereze alți pretendenți, dar strădania a fost inutilă, mai ales că fratele prințesei, împăratul Wilhelm al II-lea, era în favoarea mariajului. În lunile care au urma până la nuntă, Victoria a fost total deprimată.

Festivitățile au început cu două zile înaintea ceremoniei care s-a desfășurat pe 19 noiembrie 1890 la Berlin. La nuntă Victoria a purtat o rochie de mireasă de satin de culoare crem, împodobită cu trandafiri sălbatici brodați cu fir de argint și un voal din tul împodobit cu flori de portocal și mirt.

Victoria și Adolf au avut o lună de miere prelungită, timp în care au călătorit în întreaga Europă și s-au oprit în Grecia pentru a o vizita pe sora Victoriei, Sofia, apoi cuplul și-a scurtat vacanța pentru a se întoarce în Germania pentru că Victoria suferise un avort spontan și s-a considerat că e mai bine să primească îngrijiri medicale acasă. Cuplul nu a mai avut copii, relația lor a fost bazată pe respect reciproc, dar Victoria nu și-a iubit soțul, iar în ultimii ani ai căsătoriei s-a gândit să divorțeze pentru a se căsători cu unul dintre nepoții săi.

Din 1895 până în 1897 Adolf a fost regent al Principatului Lippe în primii ani ai domniei lui Alexandru, Prinț de Lippe, care avea grave afecțiuni psihice. Victoria și Adolf s-au muta în Detmold, capitala regiunii pe 4 mai 1895 și au rămas acolo până la încheierea mandatului lui Adolf ca regent.

În 1898, mama Victoriei, Vicky, a fost diagnosticată cu cancer la sân cu metastaze osoase, iar starea ei de sănătate s-a agravat în scurt timp. Avea să moară pe 5 august 1901, fiind înmormântată lângă soțul ei.

În 1914, Germania a intrat în Primul Război Mondial și un an mai tîrziu, ajunsă la vârsta de 50 de ani, Victoria a părăsit Berlinul și s-a mutat într-un castel luxos din Bonn. Anii războiului au aruncat însă viața ei în haos: Adolf a murit în iulie 1916, după aproape treizeci de ani de căsătorie. În 1917, cumnatul prințesei, regele Greciei, a fost detronat, iar în 1918, fratele său, împăratul Wilhelm al II-lea, a fost forțat să abdice.

După moartea lui Adolf, Victoria i-a cerut fratelui ei permisiunea de a se căsători cu unul dintre nepoții acestuia, dar Wilhelm a refuzat categoric. După război, deși nu și-a pierdut reședința, situația financiară a prințesei s-a înrăutățit. În 1927, ea a organizat o petrecere pentru studenți la castelul din Bonn, unul dintre musafirii prezenți fiind Alexander Anatolievitch Zoubkoff, un imigrant rus care studia dreptul la Universitatea din Bonn, iar tânărul i-a spus Victoriei că a fugit de Revoluția bolșevică și că este baron. Victoria s-a îndrăgostit de Zoubkoff și i-a oferit studentului, care era cu 35 de ani mai mic decât ea, cadouri generoase, iar acesta a cerut-o în căsătorie. Fără a-i mai cere permisiunea fostului împărat Wilhelm, prințesa a renunțat la titlurile ei și s-a căsătorit pe 19 noiembrie 1927 cu bărbatul la primăria din Bonn, dar niciunul dintre membrii familiei sale nu a fost prezent la eveniment. Victoria avea 61 de ani, Alexander avea 27 de ani, cei doi se cunoșteau de doar două luni, iar nunta lor a creat un scandal răsunător.

La scurt timp după cerempnie, Zoubkoff, pe care Victoria îl alinta Sascha, a început să cheltuiască sume mari de bani din averea și așa afectată a Victoriei. Problemele financiare ale impostorului rus combinate cu comportamentul său public scandalos au dus la deportarea lui din Germania. Bărbatul s-a mutat în Luxemburg și a lucrat acolo ca chelner, iar restaurantul în care muncea și-a făcut reclamă cu un anunț pe care scria: „Cumnatul împăratului te servește aici”. Deși la început i-a fost alături soțului ei, în 1928 Victoria s-a distanțat de Zoubkoff. Afectată de mari probleme financiare, Victoria a fost forțată să-și scoată la licitație aproape toate bunurile, dar veniturile obținute au acoperit doar o treime din datoriile sale.

Prințesă a fost nevoită să se mute într-o cameră închiriată la periferia orașului Bonn. În aceeași perioadă a depus o cerere de divorț, după câteva zile a făcut febră mare și a fost dusă la Spitalul Sf. Francisc, unde a fost diagnosticată cu pneumonie și a murit pe 13 noiembrie 1929, fără bani, singură, fără dragoste și fără iertarea familiei sale. Prințesa de 63 de ani a fost înmormântată la Schloss Friedrichshof, pe domeniul surorii sale, Margaret.

Niciun comentariu

Lasă un comentariu