Victoria a Prusiei, prințesa urmărită de decepții

Victoria a Prusiei s-a născut pe 12 aprilie 1866 la New Palace din Potsdam, fiind fiica prințului moștenitor Frederic și a prințesei Victoria a Prusiei. Fetița a primit numele Friederike Amalia Wilhelmine Victoria și a fost botezată pe 24 mai 1866, de ziua de naștere a bunicii sale, regina Victoria a Marii Britanii, care i-a fost nașă. În familie, copilei i se spunea “Tânăra Vicky” și mai târziu “Moretta”.

La două luni după nașterea Victorieiei, pe 18 iunie 1866, fratele ei, Sigismund, a murit de meningită, iar în urma acestui eveniment, mama sa a decis să-și crească singură copiii mici și să nu-i mai lăse în grija tutorilor și a guvernantelor.

Din acest motiv, Victoria și cei trei frați mai mici ai ei, Waldemar, Sofia și Margaret, au fost mult mai aproapiați de părinții lor decât frații mai mari. Waldemar a murit de difterie în 1879, la vârsta de 11 ani, iar tragicul eveniment le-a apropiat și mai mult pe cele trei surori. Victoria și frații ei locuiau în două reședințe principale, New Palace din Potsdam și Kronprinzenpalais din Berlin. În 1871, bunicul patern al prințesei, Wilhelm I, a devenit împărat german, iar părinții ei au devenit prinț moștenitor și prințesă a Imperiului German unificat. Totuși, cuplul princiar și-a crescut copiii departe de curtea berlineză.

Victoria a fost un copil activ și entuziast, a participat la lecții de dans și de echitatie și își îngrijea singură poneiul pe care îl primise cadou de la Regina Victoria. Îi plăcea, de asemenea, să se ocupe de grădină și să gătească.

În 1881, Alexandru de Battenberg, care era prinț domnitor al Bulgariei din 1879, a vizitat curtea prusacă, iar Victoria, care avea 16 ani, s-a îndrăgostit de tânărul Sandro.

Deși părinții ei voiau ca tinerii să se căsătorească, o mare parte din familia prusacă a Victoriei s-a opus. Frații ei mai mari, bunicii paterni, împăratul Wilhelm I, împărăteasa Augusta și cancelarul german Otto von Bismarck au fost împotriva mariajului. Acțiunile lui Alexandru de Battenberg în Bulgaria îl iritau pe țarul rus și aceștia s-au temut că, dacă fata se va căsători cu prințul domnitor din Bulgaria, țarul Alexandru al III-lea va fi jignit.

În timp ce Victoria aproape își pierduse speranța de a se căsători cu Sandro, bunicul ei, împăratul Wilhelm I, și tatăl ei, prințul moștenitor Frederic, erau amândoi bolnavi, iar sora ei, Sofia, se pregătea să se mute la Atena pentru a se căsători cu Prințul Moștenitor al Greciei. Împăratul a murit la 9 martie 1888, iar Frederic și Victoria au moștenit tronul. Frederic avea să moară de cancer la gât după doar 99 de zile de domnie.

Fratele mai mare al Victoriei a devenit împăratul Wilhelm al II-lea și, deși tatăl său ceruse prin testament să fie de acord ca Victoria să se căsătorească cu Sandro, noul împărat i-a trimis o scrisoare lui Sandro pentru a pune capăt relației cu sora lui. Prințul bulgar i-a returnat Victoriei toate scrisorile și cadourile pe care i le trimisese în timp și i-a scris un bilet de adio. Tânăra, care acum împlinise 22 de ani, era îngrijorată că ar putea ajunge fată bătrână, mai ales pentru că nu era considerată prea atractivă.

Prințesa locuia cu mama ei și sora mai mică, Margaret, la Schloss Friedrichshof în Hesse, dar curând a fost trimisă în Marea Britanie, pentru a-și reveni după depresia suferită și a petrece timp cu rudele ei britanice.

În timp ce planurile Victoriei de a se căsători cu Sandro s-au năruit, mama și bunica ei, regina Victoria, au continuat să caute posibili pretendenți pentru tânără și au apelat la ajutorul Ducesei de Edinburgh și al Prințesei de Leiningen. Prințul Carl al Suediei, Duce de Västergötland, “a refuzat să se căsătorească cu ea”, iar această veste a înrăutățit starea prințesei, apoi în 1889 a fost propus Marele Duce Alexandru Mihailovici al Rusiei, dar și acesta a refuzat oferta. Au urmat Marele Duce Petru Nikolaevici, Ernest, viitorul Prinț de Hohenlohe-Langenburg, prințul Moștenitor Carlos al Portugaliei și căpitanul britanic Maurice Bourke, dar niciuna dintre aceste partide nu s-a finalizat. Victoria a devenit convinsă că nu se va căsători niciodată și i-a spus bunicii ei că nu mai este interesată de niciun mariaj.

În iunie 1890, prințesa, împreună cu mama și sora ei, Margareta, au vizitat-o pe verișoara lor, Maria de Nassau, prințesa văduvă de Wied. Printre alți invitați s-a numărat prințul Adolf de Schaumburg-Lippe, fiul mai mic al lui Adolf I, Prinț de Schaumburg-Lippe. Adolf și Victoria au petrecut mult timp împreună și, în timpul aceleiași vizite, tânărul a cerut-o în căsătorie. Mama Victoriei l-a luat în considerare pe Adolf ca un posibil candidat pentry căsătoria Victoriei, deși inițial îl considerase nedemn de fiica ei.

Deși Victoria a scris în memoriile sale că l-a iubit pe Adolf la prima vedere, ea i-a scris mamei sale că s-a căsătorit cu el doar din “disperare și de frica de a se ofili ca o frunză de viță de vie”. Mama ei a continuat să-i sugereze alți pretendenți, dar strădania a fost inutilă, mai ales că fratele prințesei, împăratul Wilhelm al II-lea, era în favoarea mariajului. În lunile care au urma până la nuntă, Victoria a rămas deprimată.

Festivitățile au început cu două zile înaintea ceremoniei care s-a desfășurat pe 19 noiembrie 1890 la Berlin. La nuntă Victoria a purtat o rochie de mireasă de satin de culoare crem, împodobită cu trandafiri sălbatici brodați cu fir de argint și un voal din tul garnisit și el cu argint și împodobit flori de portocal și mirt.

Victoria și Adolf au avut o lună de miere prelungită, timp în care au călătorit în întreaga Europă și s-au oprit în Grecia pentru a o vizita pe sora Victoriei, Sofia. Cuplul și-a scurtat vacanța pentru a se întoarce în Germania pentru că Victoria a suferit un avort spontan și a decis să primească îngrijiri medicale acasă. Cuplul nu a mai avut copii, dar relația lor a fost bazată pe respect reciproc. Cu toate acestea, Victoria nu și-a iubit soțul, iar în ultimii ani ai căsătoriei s-a gândit să divorțeze de Adolf pentru a se căsători cu unul dintre nepoții săi.

Din 1895 până în 1897 Adolf a fost regent al Principatului Lippe în primii doi ani ai domniei lui Alexandru, Prinț de Lippe, care avea grave afecțiuni psihice. Victoria și Adolf s-au muta în Detmold, capitala regiunii , pe 4 mai 1895 și au rămas acolo până la încheierea mandatului lui Adolf ca regent.

În 1898, mama Victoriei, Vicky, a fost diagnosticată cu cancer la sân cu metastaze osoase, iar starea ei de sănătate s-a agravat în scurt timp. Avea să moară pe 5 august 1901, fiind înmormântată lângă soțul ei.

În 1914, Germania a intrat în Primul Război Mondial. Un an mai tîrziu, ajunsă la vârsta de 50 de ani, Victoria a părăsit Berlinul și s-a mutat într-un castel mobilat luxos din Bonn. Anii războiului au aruncat însă viața ei în haos: Adolf a murit în iulie 1916, după aproape treizeci de ani de căsătorie. În 1917, cumnatul prințesei, regele Greciei, a fost detronat, iar în 1918, fratele său, împăratul Wilhelm al II-lea, a fost forțat să abdice.

După moartea lui Adolf, Victoria i-a cerut fratelui ei permisiunea de a se căsători cu unul dintre nepoții acestuia, dar Wilhelm a refuzat categoric. După război, deși nu și-a pierdut casa, situația financiară a prințesei s-a înrăutățit. În 1927, ea a organizat o petrecere pentru studenți la castelul ei din Bonn. Unul dintre musafirii prezenți era Alexander Anatolievitch Zoubkoff, un imigrant rus care studia dreptul la Universitatea din Bonn și acesta i-a spus Victoriei că a fugit de Revoluția bolșevică și că a fost baron. Îndrăgostită de Zoubkoff, Victoria i-a oferit tânărului student care era cu 35 de ani mai mic decât ea cadouri generoase, iar acesta a cerut-o în căsătorie. Fără a-i mai cere permisiunea fostului împărat Wilhelm, Victoria a renunțat la titlurile ei și s-a căsătorit pe 19 noiembrie 1927 cu Zoubkoff la primăria din Bonn, apoi la o biserică greacă, într-o ceremonie ortodoxă, dar niciunul dintre membrii familiei sale nu a fost prezent. Victoria a purtat la nuntă voalul de mireasă din dantelă purtat de mama ei în 1858. Prințesa avea 61 de ani, în timp ce Alexandru avea doar 27 de ani. Cei doi se cunoșteau de doar două luni, iar nunta lor a creat un scandal răsunător.

La scurt timp după nuntă, Alexander Zoubkoff, pe care Victoria îl numea Sascha, a început să cheltuiască sume mari de bani din averea și așa afectată a Victoriei. Problemele financiare ale lui Alexandru, combinate cu comportamentul său public, au dus la deportarea lui din Germania. Bărbatul s-a mutat în Luxemburg și a lucrat acolo ca chelner, iar restaurantul în care muncea și-a făcut reclamă cu un anunț pe care scria: “Cumnatul împăratului te servește aici”. Deși la început a fost alături de soțul ei, în 1928, Victoria s-a distanțat de el. Afectată de mari probleme financiare, Victoria a fost forțată să-și scoată la licitație aproape toate bunurile, dar veniturile obținute au acoperit doar o treime din datoriile sale.

Bătrâna prințesă a fost nevoită să se mute într-o cameră închiriată la periferia orașului Bonn. În aceeași perioadă a depus o cerere de divorț, dar după câteva zile a făcut febră mare și a fost dusă la Spitalul Sf. Francisc din Bonn, unde a fost diagnosticată cu pneumonie. Victoria a murit pe 13 noiembrie 1929, fără bani, singură, fără dragoste și fără iertarea familiei sale. Prințesa de 63 de ani a fost înmormântată la Schloss Friedrichshof, pe domeniul surorii sale, Margaret.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *