HomeMonarhieMari Ducese și PrințeseVictoria a Prusiei, prințesa urmărită de decepții

Victoria a Prusiei, prințesa urmărită de decepții

DS TW

Victoria a Prusiei s-a născut pe 12 aprilie 1866 la New Palace din Potsdam și a fost fiica prințului moștenitor Frederic și a prințesei Victoria a Prusiei. Fetița a primit numele Friederike Amalia Wilhelmine Victoria și a fost botezată pe 24 mai 1866, de ziua de naștere a bunicii sale, regina Victoria a Marii Britanii, care i-a fost nașă, iar în familie i se spunea “Tânăra Vicky” și, mai târziu, “Moretta”. La două luni după nașterea copilei, fratele ei, Sigismund, a murit de meningită, iar în urma acestui eveniment, mama sa a decis să-și crească singură copiii și să nu-i mai lăse în grija tutorilor și a guvernantelor.

Din acest motiv, Victoria și cei trei frați mai mici, Waldemar, Sofia și Margaret, au fost mult mai apropiați de părinții lor decât copiii cei mari ai familiei. Waldemar a murit de difterie în 1879, la vârsta de 11 ani, iar tragicul eveniment le-a apropiat și mai mult pe cele trei surori. Victoria și frații ei locuiau în două reședințe principale, New Palace din Potsdam și Kronprinzenpalais din Berlin. În 1871, bunicul patern al prințesei, Wilhelm I, a devenit împărat, părinții ei au devenit moștenitori ai Imperiului German unificat, însă cuplul princiar și-a crescut copiii departe de curtea berlineză.

Victoria a fost un copil activ și evesel, a participat la lecții de dans și de echitatie, își îngrijea singură poneiul pe care îl primise cadou de la Regina Victoria și îi plăcea, de asemenea, să se ocupe de grădină și să gătească. În 1881, Alexandru de Battenberg, care era prinț domnitor al Bulgariei din 1879, a vizitat curtea prusacă, iar Victoria, care avea 16 ani, s-a îndrăgostit de tânărul Sandro.

Deși părinții prințesei erau de acord cu mariajul, o mare parte din familia prusacă a Victoriei s-a opus. Frații ei mai mari, bunicii paterni, împăratul Wilhelm I, împărăteasa Augusta și cancelarul german Otto von Bismarck au fost împotriva viitoarei căsătorii, pentru că acțiunile lui Alexandru de Battenberg în Bulgaria îl iritau pe țarul rus și toți se temeau că, dacă fata va deveni soția prințului domnitor al Bulgariei, Alexandru al III-lea va fi jignit.

Victoria și-a pierdut speranța de a se căsători cu Sandro, după ce bunicul, împăratul Wilhelm I, și tatăl ei, prințul moștenitor Frederic, au murit, iar fratele ei mai mare, devenit împăratul Wilhelm al II-lea, i-a trimis o scrisoare prințului bulgar prin care îl soma să pună capăt relației cu ea. Suveranul de la Sofia i-a returnat Victoriei toate scrisorile și cadourile pe care tânăra i le trimisese în timp și i-a scris un bilet de adio.

Prințesa locuia cu mama și sora mai mică, Margaret, la Schloss Friedrichshof în Hesse, dar curând a fost trimisă în Marea Britanie, pentru a-și reveni după decepția suferită și pentru a-și cunoaște rudele britanice.

După ce planurile Victoriei de nuntă s-au năruit, mama și bunica ei, regina Victoria, au continuat să-i caute posibili pretendenți și au apelat la ajutorul Ducesei de Edinburgh și al Prințesei de Leiningen. Prințul Carl al Suediei, Duce de Västergötland, “a refuzat să se căsătorească cu ea”, iar această veste a înrăutățit situația prințesei care oricum nu era considerată prea atrăgătoaare, apoi, în 1889, a fost propus Marele Duce Alexandru Mihailovici al Rusiei, dar și acesta a refuzat oferta. Au urmat Marele Duce Petru Nicolaevici, Ernest, viitorul Prinț de Hohenlohe-Langenburg, prințul Moștenitor Carlos al Portugaliei și căpitanul britanic Maurice Bourke, dar niciuna dintre aceste partide nu s-a finalizat. Victoria a devenit convinsă că nu se va căsători niciodată și i-a spus bunicii ei că nu mai este interesată de niciun bărbat.

În iunie 1890, prințesa, împreună cu mama și sora ei au vizitat-o pe verișoara lor, Maria de Nassau, prințesa văduvă de Wied. La curtea acesteia, printre alți invitați, se afla în acea perioadă prințul Adolf de Schaumburg-Lippe, fiul mai mic al lui Adolf I, Prinț de Schaumburg-Lippe. Cei doi tineri au petrecut puțin timp împreună și în scurt timp Adolf a cerut-o în căsătorie, deși inițial fusese considerat nepotrivit pentru rangul ei.

Deși Victoria a mărturisit în memoriile sale că s-a îndrăgostit pe Adolf la prima vedere, i-a scris mamei ei mai târziu că s-a căsătorit doar din “disperare și de frica de a nu se ofili ca o frunză de viță de vie”. Prințesele din familie au continuat să-i sugereze alți pretendenți, dar strădania a fost inutilă, pentru că fratele ei, împăratul Wilhelm al II-lea, era în favoarea mariajului.

Nunta s-a desfășurat pe 19 noiembrie 1890, la Berlin, iar la ceremonie prințesa a purtat o rochie de mireasă de satin de culoare crem, împodobită cu trandafiri sălbatici brodați cu fir de argint și un voal din tul decorat cu flori de portocal și mirt.

Victoria și Adolf au avut o lună de miere prelungită, timp în care au călătorit în întreaga Europă și s-au oprit în Grecia pentru a o vizita pe sora ei, Sofia, dar cuplul a fost nevoit să-și scurteze vacanța pentru a se întoarce în Germania, pentru că tânăra suferise un avort spontan și s-a considerat că e mai bine să primească îngrijiri medicale acasă. Cuplul nu a avut copii, iar Victoria nu și-a iubit soțul, în ultimii ani ai căsătoriei gândindu-se chiar să divorțeze pentru a se recăsători cu unul dintre nepoții ei.

În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, prințesa a părăsit Berlinul și s-a mutat într-un castel luxos din Bonn, dar anii războiului i-au transformat definitiv viața: soțul ei, Adolf, a murit în iulie 1916, iar doi ani mai târziu, în 1918, fratele, împăratul Wilhelm al II-lea, a fost nevoit să abdice. După moartea lui Adolf, Victoria ceruse permisiunea de a se căsători cu unul dintre nepoții acestuia, dar Wilhelm a refuzat categoric.

În 1927, prințesa a organizat o petrecere în castelul ei din Bonn, unul dintre musafirii prezenți fiind Alexander Anatolievitch Zoubkoff, un imigrant rus care studia dreptul la universitatea din oraș.  Tânărul, care era cu 35 de ani mai mic decât ea, i-a spus că a fugit de Revoluția bolșevică și că este baron, Victoria s-a îndrăgostit de el și i-a oferit cadouri generoase, iar acesta a cerut-o în căsătorie. Fără a-i mai cere permisiunea fostului împărat Wilhelm, prințesa a renunțat la titluri și s-a căsătorit cu acesta pe 19 noiembrie 1927 la primăria din Bonn, dar niciunul dintre membrii familiei nu a fost prezent la eveniment. Victoria avea 61 de ani, Alexander doar 27 de ani, cei doi se cunoșteau de numai două luni, iar nunta lor a creat un scandal răsunător.

La scurt timp după ceremonie, Zoubkoff, pe care Victoria îl alinta Sascha, a început să cheltuiască sume mari de bani din averea și așa subțiată a Victoriei. Problemele financiare ale impostorului rus, combinate cu comportamentul său public scandalos, au dus la deportarea lui din Germania. Bărbatul s-a mutat în Luxemburg și a lucrat acolo ca chelner, iar restaurantul în care muncea și-a făcut reclamă pe seama lui: “Cumnatul împăratului te servește aici”. Deși la început i-a fost alături tânărului soț, în 1928 Victoria s-a distanțat mai târziu de Zoubkoff. Afectată de mari probleme financiare, a fost forțată să-și scoată la licitație aproape toate bunurile, dar veniturile obținute au acoperit doar o treime din datoriile sale.

Prințesa a fost nevoită să se mute într-o cameră închiriată la periferia orașului Bonn, a depus o cerere de divorț, dar după câteva zile a făcut febră mare și a fost dusă la Spitalul Sf. Francisc, unde a fost diagnosticată cu pneumonie. Victoria a murit înainte de pronunțarea separării oficiale, pe 13 noiembrie 1929, fără bani, singură, fără a fi primit iertarea familiei sale. Prințesa de 63 de ani a fost înmormântată la Schloss Friedrichshof, pe domeniul surorii sale, Margaret.

DS TW
No comments

leave a comment