Descendentă a unei vechi familii princiare germane, Victoria de Baden a primit o educație riguroasă și a manifestat încă din adolescență un interes deosebit pentru artă, cultură și călătorii. Viața ei a fost însă marcată de probleme mari de sănătate, care i-au influențat activitatea publică și ultimii ani.
Victoria a venit pe lume pe 7 august 1862 și a fost fiica lui Frederic I, Marele Duce de Baden, și a Louisei a Prusiei. Tânăra s-a căsătorit pe 20 septembrie 1881 cu Gustaf, prințul moștenitor al Suediei și Norvegiei, fiul regelui Oscar al II-lea și al Sofiei de Nassau.
Mariajul a fost privit inițial cu multă simpatie în Suedia, unde era numită „Prințesa Vasa”, pentru că provenea din vechea dinastie Vasa, dar nu a fost unul fericit. În 1890-1891, tinerii au călătorit în Egipt pentru a-și consolida relația, însă nu au reușit să se atașeze unul de celălalt și se presupune că motivul era interesul Victoriei pentru unul dintre servitorii ei.
Relațiile intime dintre Victoria și Gustaf au fost complicate, cel mai probabil din cauza presupusei bisexualități a prințului, dar cei doi au devenit totuși de trei ori părinți.
După nașterea primului copil, în 1883, prințesa a suferit de depresie și și-a petrecut adesea iernile în străinătate, însă în jurul anului 1888, aceste călătorii prea frecvente au făcut-o nepopulară și oamenii au început să o considere arogantă.
Ulterior s-a îmbolnăvit de pneumonie, iar medicii i-au recomandat să-și petreacă iarna într-o țară cu climat mai blând, dar această indicație medicală impunea cheltuieli destul de mari și, din acest motiv, au apărut conflicte cu socrii, care duceau un trai auster, orientat spre nevoile poporului.
Victoria a devenit regină a Suediei pe 8 decembrie 1907 și și-a menținut obiceiul de a călători mult, fiind prezentă în țară doar în timpul sezonului cald. În acele perioade domina, prin personalitatea ei, curtea regală.
Suverana a avut o influență politică semnificativă asupra soțului, care adesea a fost considerat pro-german din cauza ei. În 1908, a făcut o vizită oficială la Berlin, ocazie cu care a fost numită colonel, era descrisă ca fiind strictă și milităroasă și se spunea că avea “inimă de soldat”. Foarte autoritară, dacă vreunul dintre membrii gărzii palatului nu o saluta suficient de reverențios, dădea ordin să fie arestat imediat.
Regina și-a pierdut complet popularitatea după ce, în timpul Primului Război Mondial, a făcut câte un cadou fiecărui suedez care se oferise voluntar de partea Germaniei.
Victoria de Baden a avut toată viața o sănătate precară, iar medicii au tratat-o cu mercur și multe medicamente experimentale, mai ales în timpul sarcinilor ei dificile. Din 1892 până la moarte, Axel Munthe, autorul „Cărții de la San Michele”, a fost medicul ei personal, el fiind cel care i-a recomandat să-și petreacă iernile în Insula Capri. Unele lucrări biografice au susținut existența unei relații amoroase între cei doi, în timp ce cercetări istorice mai prudente au descris mai degrabă o prietenie profundă și neobișnuit de apropiată.
În 1928, regina și-a părăsit soțul și țara pentru totdeauna și s-a mutat în Italia. A murit doi ani mai târziu, pe 4 aprilie 1930, la vila Svezia din Roma, la vârsta de 67 de ani. Regele Gustaf a trăit încă 30 de ani, până pe 29 octombrie 1950.
