Medicul chirurg Petre Pribeagu de la Spitalul “Griviţa” era de gardă în seara de 4 martie 1977. Revista Flacăra consemna: “După minutele de şoc ale cutremurului, un seism care trecuse parcă şi prin creierii noştri, îşi revine, trebuia să-şi revină. Inspectează saloanele. Se îngrozeşte. Clădirea se dezagrega, bolnavii erau într-o acută stare de panică.
Îşi impune să liniştească mai întâi bolnavii. Îşi cheamă asistenta de serviciu şi aplică tratament cu calmante. Între timp face eforturi să ia legătura cu Comitetul de partid al sectorului 8 şi cu Ministerul Sănătăţii. Până la urmă reuşeşte. Pentru că, de fapt, şi aceste foruri făceau acelaşi lucru, încercau să ia legătura cu spitalul. Raportează situaţia şi se hotărăşte evacuarea. Între timp încep să sosească colegii săi, medicii spitalului, şi alte surori, asistente, infirmiere. Dar unde să duci un întreg spital cu câteva sute de bolnavi, în plină noapte?!
Comandamentul sectorului 8 al Capitalei, negăsind pentru moment altă soluţie mai bună — un imobil solid şi adecvat pentru a deveni spital — hotărăşte ca bolnavii să fie aduşi în ultimă instanţă în clădirea Consiliului popular. Cu brancarde, cu cearşafuri şi pături transformate în brancarde, cu braţele medicilor şi asistentelor făcute scaune pentru cei incapabili să se deplaseze singuri, între orele 22—23 toţi sunt scoşi din clădirea grav avariată şi care ameninţa din clipă-n clipă să se prăbuşească. Între timp se încearcă la hotel “Nord”, dar era supraaglomerat cu turişti.
În acele momente însă, recepţionera de serviciu, Carmen Voicu, de la hotel “Astoria” de lângă Gara de Nord, traversa Calea Griviţei să vadă care este situaţia cu colegii săi de la hotel “Nord”, ea anunţând că de la ei au plecat numeroşi pasageri. Aşadar, a apărut o soluţie. De la hotelul “Nord” se transmite la Comitetul de urgență că “Astoria” e liberă. Recepţionerii strămută pe cei rămaşi de la etajele unu şi doi mai sus, pregătesc paturile cu lenjerie proaspătă şi camerele sunt gata să devină saloane. La orele 24, convoaie de maşini aduc bolnavii. Din clădirea avariată, cu mari riscuri, personalul spitalului scoate medicamente, substanţe pentru perfuzii, feşe, instrumentar medical, un inventar de prim ajutor.
În jurul orei unu noaptea, calmul începe să se aşeze. Se administrează bolnavilor somnifere şi medicaţia cuvenită, iar personalul de la bucătăria restaurantului, din proprie iniţiativă, din acea nevoie firesc umană de solidaritate pentru semenii lor încercaţi, le prepară ceai, şi-n mai puţin de o jumătate de oră amenajează la etajul întâi o bucătărie cu toate cele necesare pentru uzul spitalului. Sâmbătă dimineaţa, pe cele două etaje se desfăşoară, aproape fireşti, ore calme de spital. Se face vizită, se consultă cu atenţie fiecare bolnav, se prescrie medicaţie, se supraveghează cu deosebită atenţie cazurile grave din cele câteva saloane devenite săli de reanimare.
Între timp, în ajutorul personalului medical şi sanitar au venit studenţi medicinişti şi elevi de la Şcoala tehnică postliceala sanitară. Şi totuşi, chiar hotel “Astoria” a rămas pentru Spitalul “Griviţa” un moment de tranzit. Încă în cursul zilei de sâmbătă, 5 martie 1977, o parte din bolnavii care necesitau condiţii spitaliceşti de asistenţă şi îngrijiri au fost transferaţi la Spitalul “Dr. Carol Davila”.
Puteți citi și:
Medicii-eroi de la 4 martie 1977
