Aliya bint Ali a fost ultima regină a Irakului și una dintre cele mai discrete figuri feminine ale monarhiei hashemite, un personaj aproape uitat astăzi, deși a trăit în miezul unei epoci frământate, dominate de tensiuni uriașe, lovituri de stat și transformări radicale ale situației politice. Viața ei s-a desfășurat între fastul protocolar al curții regale și fragilitatea unei monarhii aflate permanent sub amenințare.
Aliya s-a născut pe 19 ianuarie 1911, la Mecca, într-una dintre cele mai influente familii ale lumii arabe. Era fiica regelui Ali ibn Hussein al Hejazului, regat ce cuprindea orașele sfinte Mecca și Medina, și nepoata faimosului șerif Hussein ibn Ali, liderul Revoltei Arabe împotriva Imperiului Otoman. Prințesa aparținea dinastiei hashemite, care își revendica descendența directă din profetul Mahomed, un fapt cu o enormă încărcătură simbolică și politică în lumea musulmană.
În 1934, Aliya s-a căsătorit cu regele Ghazi I al Irakului, un tânăr impulsiv, naționalist și ostil influenței britanice. Mariajul a avut o evidentă dimensiune politică, deoarece consolida legăturile interne ale familiei hashemite, dar nu a fost lipsit de afecțiune. Din această uniune s-a născut, în 1935, Faisal al II-lea, ultimul rege al Irakului. În plan public, regina a fost o prezență discretă, a evitat implicarea directă în politică, dar a susținut o serie de inițiative caritabile și educaționale, mai ales cele dedicate femeilor și copiilor.
Viața în palatul regal din Bagdad, în timpul domniei Aliyei bint Ali, era mult mai sobră și mai rezervată decât și-ar putea imagina astăzi cititorii fascinați de exotismul Orientului. Protocolul curții hashemite evita fastul ostentativ, iar palatul era un spațiu riguros organizat, nu un loc al desfătărilor. Deși existau zone distincte destinate femeilor familiei regale, acestea nu semănau cu haremurile otomane, ci erau apartamente moderne, unde lectura, muzica și organizarea activităților caritabile ocupau un loc important. La curte se vorbeau mai multe limbi – araba, franceza și uneori engleza.
Moartea regelui Ghazi, într-un accident de automobil petrecut în 1939, i-a schimbat radical viața suveranei. Avea doar 28 de ani și a devenit regina-mamă a unui copil de patru ani, într-un stat instabil, dominat de rivalități interne și de presiuni externe. Deși nu a deținut oficial un rol politic, Aliya a exercitat o influență tăcută asupra fiului său și a regenței, fiind considerată o figură de echilibru într-o curte măcinată de intrigi. Spre deosebire de alte regine ale epocii, nu a căutat niciodată să iasă în prim-plan și nici să-și construiască o imagine publică spectaculoasă.
Fragilă din punct de vedere al sănătății, Aliya bint Ali a murit prematur, în 1950, la doar 39 de ani, înainte de a vedea prăbușirea definitivă a monarhiei irakiene. Opt ani mai târziu, în 1958, fiul ei, regele Faisal al II-lea, avea să fie asasinat în timpul loviturii de stat care a pus capăt regatului și a deschis drumul unei lungi perioade de dictaturi și instabilitate politică.
