Louise de Savoia nu a purtat coroana Franței, dar a exercitat o influență politică pe care puține regine ale epocii au avut-o. Rămasă văduvă la numai 19 ani, și-a consacrat energia educației celor doi copii ai săi și, mai ales, viitorului fiului, Francisc, care a urcat pe tronul Franței în 1515. Inteligentă, cultivată și înzestrată cu un remarcabil instinct politic, a devenit una dintre cele mai apropiate sfătuitoare ale suveranului și a condus efectiv regatul ca regentă în absența lui. Momentul ei de maximă încercare a venit după dezastrul de la Pavia, când Francisc I a căzut prizonier al împăratului Carol Quintul, iar mama a trebuit să apere interesele Franței într-una dintre cele mai grave crize ale domniei.
Prințesa a venit pe lume pe 11 septembrie 1476 la Pont-d’Ain și a fost fiica cea mare a lui Filip al II-lea și a primei soții a acestuia, Margaret de Bourbon. Fratele ei, Filiberto al II-lea, a devenit șef al Casei de Savoia și conducător al ducatului și a fost succedat de un frate vitreg, Carol al III-lea.
Pentru că mama Louisei a murit când ea avea numai șapte ani, Louise a fost crescută de Anne de Beaujeu, care era regentă pentru Carol al VIII-lea. La Castelul Amboise, prințesa a întâlnit-o pe Margareta de Austria, care era logodită cu tânărul rege francez și cu care, câțiva ani mai târziu, a negociat „Pacea Doamnelor”.
Pe 16 februarie 1488, când a împlinit vârsta de 11 ani, Louise a fost căsătorită cu Charles, Contele de Angoulême, care avea de două ori și jumătate vârsta ei. În ciuda faptului că bărbatul a avut două metrese, mariajul lor a fost fericit, pentru că cei doi au împărtășit dragostea pentru cărți. Metresa principală a contelui era Antoinette de Polignac, cu care bărbatul avea două fiice nelegitime, Jeanne de Angoulême și Madeleine. Amanta a devenit doamna de onoare și confidenta Louisei, copiii lor fiind crescuți împreună. Charles a avut și o altă fiică nelegitimă, Souveraine, cu o altă metresă, Jeanne le Conte, care, de asemenea, a locuit la castelul Angoulême, iar mai târziu Louise a fost cea care a aranjat mariajele copiilor nelegitimi ai soțului ei.
Charles, Conte de Angoulême
Primul copil al prințesei, Marguerite, s-a născut pe 11 aprilie 1492, iar al doilea, Francisc, a venit pe lume pe 12 septembrie 1494. Când soțul ei s-a îmbolnăvit grav, în iarna anului 1495, Louise l-a îngrijit cu mult devotament și a suferit mult când bărbatul a murit, pe 1 ianuarie 1496. După decesul regelui Ludovic al XII-lea, fiul cel mic, Francisc, a devenit rege al Franței și trei zile mai târziu ea a fost numită regentă. Doamna de Savoia a fost foarte activă din punct de vedere politic în acea perioadă, în special în primii ani ai regenței, a avut relații de colaborare cu Imperiul Otoman și chiar i-a cerut ajutor sultanului Soliman Magnificul.
Francisc I al Franței
Înfrângerea francezilor în bătălia de la Pavia, pe 24 februarie 1525, a adus Franța într-o situație dramatică: Francisc I a fost capturat de trupele împăratului Carol Quintul și dus în captivitate în Spania. În absența lui, Louise de Savoia a preluat regența și a început o intensă activitate diplomatică pentru a-i obține eliberarea. După câteva luni de negocieri, Francisc a acceptat Tratatul de la Madrid, semnat în ianuarie 1526, prin care se angaja, între altele, să renunțe la pretențiile asupra unor teritorii italiene și să cedeze Burgundia împăratului. Regele a fost eliberat în martie 1526, la frontiera dintre Spania și Franța, dar, ca garanție pentru respectarea acordului, cei doi fii mai mari ai săi, Francisc și Henric, au fost predați spaniolilor ca ostatici. Odată revenit în regat, Francisc I a refuzat să respecte o parte esențială a obligațiilor asumate la Madrid, iar confruntarea cu Carol Quintul a continuat.
Louise a fost principalul negociator al Tratatului de la Cambrai dintre Franța și Sfântul Imperiu Roman, care a fost încheiat în august 1529. Înțelegerea numită „Pacea doamnelor” a pus capăt celui de-al doilea război dintre dinastia Valois și dinastia Habsburg și a confirmat temporar hegemonia habsburgică în Italia, actul fiind semnat de Louise de Savoia pentru Franța și de cumnata ei, Margareta de Austria, pentru Sfântul Imperiu Roman.
Prințesa de Savoia s-a stins din viață pe 22 septembrie 1531 la Grez-sur-Loing. Rămășițele i-au fost depuse la biserica Saint-Denis din Paris.
