Katharina Schratt s-a născut pe 11 septembrie 1853 în orașul Baden de lângă Viena, fiind singura fiică a comerciantului de papetărie Anton Schratt. La vârsta de șase ani, după ce a asistat la o piesă de teatru, a spus că își dorește să devină actriță, părinții au încercat să o descurajeze și au trimis-o la un internat din Köln, însă acest lucru nu a făcut decât să-i mărească ambițiile. În cele din urmă i-au permis să ia lecții de actorie la Viena și și-a făcut debutul în teatru la vârsta de 17 ani, în orașul ei natal.
În 1872, tânăra s-a alăturat Teatrului Curții Regale din Berlin, obținând un succes neașteptat într-un timp scurt. Katharina a părăsit Germania după doar câteva luni, după ce vienezii au invitat-o să se alăture teatrului din oraș, devenind celebră pe scenele din Imperiul Austro-Ungar.
În 1879 tânăra s-a căsătorit cu ofițerul maghiar Nikolaus Kiss von Ittebe și a avut un fiu, Anton Kiss von Ittebe. În scurt timp, Schratt și soțul ei s-au despărțit din cauza incompatibilității, actrița a mers frecvent în turnee în străinătate, inclusiv la New York, apoi s-a întors definitiv la Hofburgtheater din Viena, devenind una dintre cele mai populare apariții și menținându-și această poziție până când s-a retras, în anul 1900, după ce avusese o serie de neînțelegeri cu regizorul Paul Schlenther.
Spectacolele Katharinei de la începutul anilor 1880 la Hofburgtheater l-au captivat pe împăratul Franz Joseph, care a devenit atât de fascinat de ea încît a invitat-o să cânte la Castelul Kremsier, când a primit vizita țarului Alexandru al III-lea al Rusiei.
Curând actrița a devenit însoțitoarea aproape permanentă a lui Franz Joseph și se spune că împărăteasa Sisi, soția suveranului, a încurajat relația dintre cei doi. După asasinarea Elisabetei în 1898, relația dintre împărat și artistă a devenit publică, iar Katharina a fost răsplătită cu un stil de viață luxos, a primit inclusiv un conac pe Gloriettegasse, lângă Palatul Schönbrunn, și un conac în orașul balnear Bad Ischl. În plus, datoriile pe care le făcea la jocurile de noroc de care era pasionată erau plătite de suveran. După moartea fostului ei soț, în 1909, Schratt a moștenit Palatul Königswarter, un reședință cu trei etaje aflată pe Kärntner Ring din Viena, chiar vizavi de Opera de Stat. Relația Katharinei Schratt cu împăratul a durat timp de 34 de ani, până la moartea lui Franz Joseph, în noiembrie 1916, dar mulți contemporani au spus că a fost doar platonică.
După moartea suveranului, fosta actriță a trăit complet retrasă în palatul ei. În anii ’30, jurnaliștii au rugat-o să vorbească despre trecutul în preajma familiei imperiale, iar o editură i-a cerut să-și scrie memoriile, dar ea spunea mereu: “Sunt actriță, nu scriitoare și nu am nimic de spus, pentru că nu am fost niciodată Madame Pompadour, cu atât mai puțin Madame de Maintenon”.
În ultimii ani ai vieții, Katharina a devenit profund religioasă, mergea frecvent la mormântul împăratului Franz Joseph și al împărătesei Sisi de la Cripta Capucinilor și și-a îndreptat atenția către animalele fără stâpân, donând deseori sume mari de bani adăposturilor. Katharina Schratt a murit pe 17 aprilie 1940, la vârsta de 86 de ani, și a fost înmormântată la cimitirul Hietzing din Viena.
Galerie foto:
