HomeMonarhieMari Ducese și PrințeseArhiducesa Margareta, nefericita “doamnă a doliului”

Arhiducesa Margareta, nefericita “doamnă a doliului”

Arhiducesa Margareta
DS TW

Arhiducesa Margareta de Austria s-a născut pe 10 ianuarie 1480 și a fost al doilea copil și singura fiică a lui Maximilian de Austria, viitorul împărat al Sfântului Imperiu Roman, și a Mariei de Burgundia, co-suverană a Țărilor de Jos. După doi ani, mama ei a murit, iar fratele, Filip cel Frumos, care avea doar trei ani, a devenit suveran al Țărilor de Jos, tatăl său fiindu-i regent.

În același an, regele Ludovic al XI-lea al Franței a semnat Tratatul de la Arras, prin care tatăl Margaretei a promis că îi va da fata pentru a se căsători cu fiul suveranului francez, Delfinul Carol, care era cu zece ani mai mare decât ea. Logodna a avut loc în 1483, Margareta, care avea doar trei ani în acel moment, a fost transferată sub tutela suveranului francez, dar acesta a murit la scurt timp după aceea. Copila a fost crescută la curtea Franței și pregătită pentru viitorul ei rol de regină.

Aflată sub supravegherea unei guvernante, Madame de Segré, și a surorii lui Carol, Anne de Beaujeu, micuța Margareta a primit o educație foarte bună. Deși viitorul mariaj era strict politic, când a devenit adolescentă prințesa s-a îndrăgostit de Carol, dar bărbatul a renunțat la tratatul semnat de tatăl lui în toamna anului 1491 și s-a căsătorit cu fosta mamă vitregă a Margaretei, Anne, Ducesa de Bretania.

Arhiducesa Margareta

Din acel moment, curtea franceză a încetat să o mai trateze pe Margareta ca pe o viitoare regină, iar ea nu s-a mai putut întoarce la curtea fostei sale mame vitrege până în iunie 1493. Jignită de decizia lui Carol, a detestat Casa de Valois și pe toți reprezentanții acesteia toată viața.

Pentru că își dorea o alianță cu regina Isabela I a Castiliei și cu regele Ferdinand al II-lea al Aragonului, tatăl ei, Maximilian, a început să negocieze căsătoria singurului său fiu și moștenitor cu Ioana (cunoscută ca regina Ioana cea nebună) și pe cea a Margaretei cu Ioan, Prinț de Asturia, singurul băiat al suveranilor spanioli. Margareta a părăsit Țările de Jos plecând spre Spania la sfârșitul anului 1496. Logodna ei cu prințul de Asturia părea sortită eșecului, pentru că vaporul pe care se afla a fost prins într-o furtună în Golful Biscina. În grabă, și-a scris propriul epitaf:

“Aici se află Margareta, mireasa dispusă,

De două ori s-a logodit, dar fecioară a murit”.

Totuși, a ajuns cu bine în Spania și s-a căsătorit cu Prințul Ioan pe 3 aprilie 1497 la Catedrala Burgos. În mod tragic, Ioan a murit, cel mai probabil de tuberculoză, după numai șase luni, pe 4 octombrie, iar Margareta, care era însărcinată, a născut șapte luni mai târziu un copil care a murit după câteva ore.

Filibert al II-lea

În 1501, arhiducesa s-a căsătorit cu Filibert al II-lea, Duce de Savoia, un mariaj complicat din punct de vedere politic, pentru că teritoriile tânărului erau disputate cu René, fratele acestuia. Ducesa a luptat din greu pentru domeniile care îi aparțineau soțului și a preluat apoi conducerea guvernului, în timp ce bărbatul era preocupat de pasiunile sale, mai ales de vânătoare. Margareta era cea care convoca consiliile de coroană și numea demnitarii, părând nu doar că se pricepe, dar și că îi place noul său rol. În 1504, Filibert, care avea doar 24 de ani și era un bărbat foarte frumos, a murit din cauza unei forme grave de pleurezie. Distrusă de durere, arhiducesa s-a aruncat de la fereastră, dar a supraviețuit tentativei de sinucidere, a fost convinsă apoi să-și îngroape soțul, pentru că inițial refuzase, însă a cerut ca inima acestuia să fie îmbălsămată pentru a o putea ține cu ea pentru totdeauna. În acel moment, Jean Lemaire de Belges, poetul de curte, s numit-o “Dame de deuil” (Doamna doliului), pentru că jurase să nu se mai căsătorească niciodată.

Când regina Isabela a Spaniei a murit la sfârșitul anului 1504, fratele Margaretei, Filip cel Frumos, și cumnata, Ioana cea nebună, au mers în Castilia pentru a revendica coroana. În cele din urmă, după o serie de evenimente neașteptate, fiul cuplului, Carol, a devenit noul suveran al Țărilor de Jos, dar pentru că era foarte tânăr și mama lui se afla într-o  stare psihică instabilă, tatăl arhiducesei, Maximillian I, a numit-o pe Margareta guvernatoare a Țărilor de Jos. Calitățile ei diplomatice au ajutat-o să își joace bine rolul, dovedindu-se o conducătoare extrem de capabilă a Olandei. Mai târziu a negociat, alături de Louise de Savoia, celebra “Pace a doamnelor” și a reușit să mențină prosperitatea Olandei. Arhiducesa Margareta avea o bibliotecă foarte bine dotată, iar curtea ei era vizitată de marii umaniști ai timpului, inclusiv de Erasmus, Adrian de Utrecht, care va deveni Papa Adrian al VI-lea, și de Heinrich Cornelius Agrippa.

Arhiducesa Margareta
Palatul Mechelen, una dintre reședințele Margaretei

Pe 15 noiembrie 1530 arhiducesa Margareta a călcat pe o bucată de sticlă spartă și s-a tăiat la picior, rana a fost îngrijită, dar curând s-a infectat și s-a instalat o cangrenă, iar medicii au decis că piciorul trebuie să fie amputat. A acceptat cu încredere intervenția, dar mai întâi l-a desemnat pe nepotul ei, Carol al V-lea,  unic moștenitor, cerându-i doar să mențină pacea cu Franța și Anglia. În noaptea de 30 noiembrie, medicii care au venit să o opereze i-au dat o doză de opiu pentru a-i diminua durerile, dar se pare că substanța a fost atât de puternică, încât arhiducesa nu s-a mai trezit. Margareta a Austriei a murit în acea noapte, la vârsta de 50 de ani, și a fost înmormântată alături cel de-al doilea ei soț la Bourg-en-Bresse, în mausoleul Mănăstirii Regale din Brou.

Arhiducesa Margareta
Arhiducesa Margareta
DS TW
Latest comment

leave a comment