Soție de pastor și mamă a unei familii respectabile din Manchester, Elizabeth Gaskell ar fi putut duce o existență discretă, departe de marile controverse ale epocii victoriene. A ales însă să scrie despre ceea ce vedea în jurul ei: sărăcia extremă, munca istovitoare din fabrici, conflictele dintre muncitori și patroni, diferențele dintre clase și condiția femeilor într-o societate guvernată de reguli stricte. Romanele ei, de la „Mary Barton” la „North and South”, au provocat indignare, dar au transformat-o într-una dintre vocile importante ale literaturii victoriene. Prietenă și biografă a lui Charlotte Brontë, Gaskell a lăsat în urmă nu doar povești memorabile, ci și o extraordinară frescă a Angliei aflate în plină transformare industrială.
Elizabeth s-a născut pe 29 septembrie 1810 în Chelsea, Londra, și a fost cea mai mică dintre cei opt copii ai părinților, dar numai ea și un frate, John, au supraviețuit până la maturitate. Mama ei, Elizabeth Holland, a murit la scurt timp după ce a adus-o pe lume, iar tatăl, debusolat după pierderea suferită, nu a văzut altă soluție decât să o trimită pe copilă să locuiască la o mătușă maternă.
Bărbatul s-a recăsătorit cu Catherine Thomson în 1814 și au avut împreună doi copii în următorii doi ani. Elizabeth a petrecut câțiva ani fără să-l vadă, dar fratele ei mai mare, John, a vizitat-o adesea în Knutsford. Băiatul a lucrat în marina comercială britanică, fiind angajat la Compania Indiilor de Est, și a dispărut în 1827, în timpul unei expediții în India.
Elizabeth, care a fost crescută cu mult devotament de mătușă, a devenit o tânără foarte frumoasă, era bine educată, amabilă, blândă și atentă la cei din jur. În plus, era o cititoare pasionată, dar participa cu multă plăcere și la micile evenimente mondene la care era invitată.
Din 1821 până în 1826, a urmat școala în Warwickshire, unde a învățat noțiuni de bază despre arte și literatură clasică, luând și lecții de bune maniere, așa cum primeau la acea vreme toate tinerele domnișoare din familiile înstărite.
Pe 30 august 1832, tânăra s-a căsătorit cu William Gaskell, cei doi și-au petrecut luna de miere în Țara Galilor, apoi s-au stabilit în Manchester, unde William a devenit președinte al Bibliotecii Portico. Prima lor fiică s-a născut în 1833, urmând, pe rând, Marianne, Margaret Emily, Florence Elizabeth și Julia.
În martie 1835, Elizabeth Gaskell a început să țină un jurnal în care scria despre copiii ei, în special despre Marianne, despre relația fetiței cu tatăl său și despre importanța rolului mamei în educația copiilor. Un an mai târziu a scris împreună cu soțul ei un volum de poezii, „Sketches among the Poor”, care a fost publicat în ianuarie 1837.
Ulterior familia Gaskell a călătorit în Belgia și Germania, iar tânăra a fost foarte influențată de literatura germană și a continuat să scrie, prima dintre povestirile ei fiind publicată în 1847.
Cuplul a mai avut un fiu, William, care a murit la doar un an, iar această tragedie a făcut-o să se concentreze o vreme doar asupra literaturii. Așa a apărut primul ei roman, „Mary Barton”, care a fost publicat sub pesudonim în octombrie 1848 și a avut un succes uriaș, vânzându-se în mii de exemplare. Povestea, plasată în orașul Manchester, trata dificultățile cu care se confrunta clasa muncitoare în epoca victoriană.
În 1964, postul de televiziune BBC a realizat o miniserie („Focul”, „Violența”, „Crima” și „Procesul”) inspirată din carte, dar pelicula este astăzi pierdută. În 2012, au apărut informații că scenarista Heidi Thomas lucrează la o adaptare a romanuluui pentru televiziune, dar se pare că proiectul a fost abandonat.
Începând din anul 1850, Elizabeth s-a dedicat aproape exclusiv literaturii, în timp ce soțul ei conducea un comitet de asistență socială și se ocupa de educația copiilor din familiile defavorizate.
La începutul anului 1850, domnul Gaskell i-a scris lui Charles Dickens cerându-i sfaturi pentru a o ajuta pe o fată pe nume Pasley, pe care o vizitase în închisoare în timpul misiunilor sale umanitare. Pasley a devenit sursă de inspirație pentru personajul principal din romanul “Ruth”, publicat de Elizabeth în 1853. Romanele „Cranford” și „Nord și Sud”, nuvela „Mea Lady Ludlow” și mai multe povestiri ale scriitoarei au fost publicate în revista editată de Charles Dickens, „Household Words”.
În iunie 1855, Patrick Brontë i-a cerut Elisabethei să scrie o biografie a fiicei sale, Charlotte, iar cartea a apărut în 1857, sub titlul „Viața Charlottei Brontë”, având un succes extraordinar.
Patru ani mai târziu, scriitoarea a călătorit la Whitby pentru a aduna materiale pentru romanul “Adoratorii Sylviei”, care a fost publicat în 1863. A urmat ultima ei carte, ”Soții și fiice”, apărută în foileton în august 1864, în revista „The Cornhill”. Povestea o are în centru pe Molly Gibson, singura fiică a unui medic văduv care trăia într-un oraș de provincie în anii 1830 și a fost adaptată pentru televiziune în 1971. În 1999, BBC a produs un serial în patru părți bazat pe roman, cu un scenariu scris de Andrew Davies, avându-i în rolurile principale pe Justine Waddell, Bill Paterson, Francesca Annis, Keeley Hawes, Tom Hollander, Anthony Howell, Michael Gambon, Penelope Wilton, Barbara Flynn, Deborah Findlay, Iain Glen, Barbara Leigh-Hunt și Ian Carmichael.
Elizabeth Gaskell a încetat din viață pe 12 noiembrie 1865, la vârsta de 55 de ani, în Holybourne, Hampshire.
Romanele ei oferă astăzi un tablou detaliat al vieții oamenilor obișnuiți ai epocii victoriene, ocupându-se inclusiv de persoanele foarte sărace, opera fiind o sursă de documentare pentru istoricii interesați de societatea secolului al XIX-lea. Cărțile au fost traduse în limba română și pot fi găsite în anticariate sau librării. În Anglia există o societate culturală care se ocupă de promovarea vieții și operei lui Elizabeth Gaskell.
