Temistocle Popa, al cărui nume real a fost Mistocli Popa, a venit pe lume pe 27 iunie 1921 la Galați unde, a povestit mai târziu, a auzit pentru prima oară fanfara militară. Muzica ei l-a inspirat pentru unul dintre cele mai cunoscute șlagăre pe care le-a compus, “Trecea fanfara militară”, piesă interpretată de Dan Spătaru.
Tânărul a studiat la Conservatorul din București și la Şcoala Militară de Muzică, între 1935 și 1942, apoi a urmat un curs de perfecționare la Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, printre profesorii săi aflându-se Ioan Chirescu, Marțian Negrea, Alexandru Pașcanu, Mircea Basarab, Constantin Bugeanu și Tudor Ciortea.
Instrumentele pe care le-a studiat la univesitate au fost flautul și harpa, ambele preferate mai ales de studente, apoi s-a orientat spre saxofon.
În 1945, a devenit instrumentist în formaţia lui Sergiu Malagamba, apoi a fost flautist în orchestra Teatrului de Operetă condus de Ion Dacian, sub bagheta dirijorului Gherase Dendrino. În 1949, a fost angajat la Teatrul Savoy, colaborând, în următorii ani, cu orchestrele Atlantic şi Alhambra, apoi cu Orchestra Teatrului de Estradă și cu Orchestra de jazz Bucureşti.
La începutul anilor ’50, a devenit compozitor: „Momentul debutului a venit în 1954, când Henry Mălineanu a organizat un concert, în care eu cântam la saxofon. Mi-a spus: „Scrie și tu un cântec pentru concertul nostru!“. Și așa s-a născut prima mea piesă, „Vântule din zare-albastră“, cântată de două vedete ale vremii, Fedy Arie și Micșunica Gheorghiu. (…) Nu cred că există o rețetă pentru cântecul de succes. Dacă ai inspirație, iese și șlagărul, dacă nu, degeaba orice strădanie. Totuși, din propria-mi experiență, cred că este importantă melodia refrenului și, nu în ultimul rând, calitatea versurilor. Acestea trebuie să aibă încărcătură poetică, dar și simplitatea care să cucerească, spontan, auditoriul. Prea multe metafore încarcă dăunător versurile unui șlagăr. De aceea mi-am ales cu multă grijă textierii cu care am colaborat efectiv…”
Temistocle Popa a avut șansa de a compune pentru Maria Tănase, piesa lui, “În Târgul Moșilor”, devenind extrem de cunoscută în doar câteva săptămâni: “Mi-a făcut onoarea de a-mi cere să-i compun un cântec. Ideea textului o avea în cap și în cele din urmă tot ea a scris textul. Venea tot Bucureştiul s-o vadă şi s-o asculte pe Maria cântând la Obor, în Târgul Moşilor”, povestea muzicianul.
Temistocle Popa a compus muzică pentru 45 de filme de lung metraj, prima colaborare cu industria cinematografică având loc în 1963, a realizat coloana sonoră a zece filme de scurt metraj pentru televiziune și a realizat 80 de spectacole pentru copii, cele mai multe în colaborare cu regretatul textier Mircea Block. Mai puțin cunoscute sunt cele două suite simfonice, un vals de concert, trei preludii de pian și o piesă pentru vioară dedicată marelui Ion Voicu.
Despre celebra sa piesă „Lalele”, creată în 1961, mărturisea într-un interviu: „Îmi plac florile şi cred că pot fi evocate mereu. Totuşi, nu m-am gândit, de la început, la lalele ca la cel mai fericit motiv de inspiraţie. M-a convins Luigi Ionescu, cu care am descoperit împreună muzicalitatea cuvântului rostit, care parcă evocă ceva din eleganţa, din supleţea şi din farmecul acestei flori. Am pornit de aici. Am compus melodia. Aurel Storin a scris pentru ea versurile, iar Luigi Ionescu i-a dat viaţă…
Mă inspir din creaţia folclorică şi cred că aici este cea mai bogată sursă de inspiraţie pentru noi toţi. Desigur că nu orice ritm de dans modern este adecvat folclorului, deşi potrivirea nu este exclusă. S-au scris, de pildă, la noi reuşite tangouri cu melodii de intonaţie populară. Dar cred că problema trebuie pusă şi altfel: pe unele ritmuri ale muzicii noastre populare putem să căutăm realizarea unui dans modern…”
Numele lui este legat, pentru o întreagă generație de copii, de uriașul succes al filmelor “Veronica”, “Veronica se întoarce” și “Mama”, regizate de Elisabeta Bostan. Compozitorul a scris muzica pentru alte zeci de filme foarte cunoscute, printre care “De trei ori București”, “Astă seară dansăm în familie”, “Cu mîinile curate”, “Tată de duminică”, “Roșcovanul”, “Eu, tu, și… Ovidiu”, “Saltimbancii”, „Cântecele mării”, “Grăbește-te încet”, “Secretul lui Bachus”, “Sosesc păsările călătoare”, “Căsătorie cu repetiție”, “Secretul lui Nemesis”, “Duminică în familie” sau “Muzica e viața mea”.
Printre artiștii cu care a lucrat s-au numărat, în afara inegalabilei Maria Tănase, Luigi Ionescu, Adrian Romcescu, Margareta Pâslaru, Anda Călugăreanu, Dan Spătaru, Constantin Drăghici și Gheorghe Dinică.
Căsătorit cu actrița Cornelia Teodosiu, compozitorul a trăit întreaga viață la București, inițial într-un apartament care îi aparținuse cândva Mariei Tănase, de la care moștenise și câteva obiecte de mobilier, apoi s-a mutat într-o casă pe Calea Dorobanților. Familia a avut, spre sfârșitul vieții, o problemă legată de locuință, care fusese revendicată de fostul proprietar, și a fost nevoită să-și părăsească reședința, trecând însă cu demnitate peste acest moment.
Temistocle Popa s-a stins din viață pe 26 noiembrie 2013, la vârsta de 92 de ani, și a fost înmormântat la Cimitirul Ghencea Militar.
