Margot Fonteyn de Arias s-a născut pe 18 mai 1919, la Surrey, în Anglia, și a fost fiica unui inginer și a soției acestuia, Hilda. Conștientă de talentul fetiței, mama a înscris-o la lecții de balet încă de la vârsta de patru – cinci ani, la o școală din localitatea natală, apoi, când familia a plecat în Malaezia, Margaret a urmat timp de trei ani școala de dans clasic a lui Grace Bosustow. La un moment dat, tatăl a primit un job în Statele Unite, la Louisville, în Kentucky, iar copila a început să ia aici lecții de step dance, dar familia s-a mutat apoi în China și Margaret a revenit la balet.
Întoarsă cu părinții la Londra la vârsta de 14 ani, a continuat să studieze cu Vera Volkova și cu prințesa Serafina Astafieva. A urmat apoi lecții aprofundate la Paris cu alte mari maestre ale baletului clasic – Olga Prebrajenskaia și Mathilde Ksessinskaya, ambele eleve ale lui Marius Petipa.
În anul 1934, Margot a debutat în “Spărgătorul de nuci” în rolul unuia din cei 32 de Fulgi de zăpadă, iar în 1935 a primit primul ei rol de solistă în baletul Ninettei de Valois, “The Haunted Ballroom”. Fonteyn a devenit cunoscută în întreaga lume în anii ’40, datorită unui turneu de mare succes pe care l-a făcut în Statele Unite, a dansat alături de principalii soliști masculini ai Baletului regal britanic, Robert Helpman, Michael Somes și David Blair, iar biletele la spectacolele în care era distribuită se epuizau în doar câteva minute după ce erau puse în vânzare.
În 1962, ajunsă la vârsta de 42 ani, când începuse să se gândească la retragere, a început colaborarea cu tânărul balerin rus Rudolf Nureyev, care avea 23 de ani la acel moment. Legătura profesională dintre cei doi a continuat până la retragerea ei oficială din activitate, în 1979, dar au rămas prieteni buni în continuare, în ciuda diferenței de vârstă, de mentalitate și de temperament.
În 1967, cei doi au fost arestați după un spectacol la San Francisco, la o descindere a poliției în timpul unei petreceri la care fuseseră invitați. Când marea balerină s-a îmbolnavit de cancer, Nureyev a ajutat-o financiar pentru plata tratamentelor medicale și a vizitat-o frecvent, deși avea el însuși mari probleme de sănătate.
Margot Fonteyn a avut în anii 1940 o lungă relație cu compozitorul și dirijorul Constant Lambert, dar bărbatul nu a cerut-o de soție. În 1955, balerina s-a căsătorit cu doctorul Roberto Arias, un diplomat din Panama, care se afla în misiune la Londra și care era foarte cunoscut ca playboy. Un an mai târziu, regina Elisabeta a II-a i-a conferit marii artiste titlul de Dame a Imperiului Britanic.
Căsnicia cu Arias a fost la început destul de problematică din cauza aventurilor extraconjugale ale soțului. În plus, Margot a fost arestată în urma unui complot antiguvernamental în care a fost implicat soțul ei, doctorul Arias, în Panama. În 1965, un rival politic l-a împușcat pe Roberto Arias și l-a rănit grav, lăsându-l paralizat pentru tot restul vieții. Pentru a putea face față cheltuielilor de îngrijire permanentă de care acesta avea nevoie, Fonteyn a continuat să lucreze până în 1979, când a împlinit 60 de ani, deși suferea ea însăși de artrită.
În momentul retragerii din activitatea publică, i s-a acordat oficial titlul de prima ballerina assoluta de către Baletul Regal din Londra, iar în 1990 colegii de scenă au realizat un spectacol de gală special pentru a colecta donații pentru Margot, care rămăsese fără niciun ban după ce susținuse ani în șir cheltuielile medicale și de asistență pentru soțul ei.
La scurt timp după decesul lui Arias, în noiembrie 1989, Margot Fonteyn a fost diagnosticată cu cancer ovarian, boală care s-a dovedit fatală. Marea balerină a murit pe 21 februarie 1991, la vârsta de 71 de ani, în Panama.
