În 1916, când armatele austro-germane au invadat Muntenia, capul lui Mihai Viteazul a fost luat de la mănăstirea Dealu de profesorii de liceu Pavelescu şi Nanu, ca să fie ferit de profanarea inamicului, și transportat la Iași, unde a fost păstrat în siguranță în timpul războiului.
Patru ani mai târziu, autoritățile române au organizat o ceremonie impresionantă pentru a marca întoarcerea relicvelor la Târgoviște, capul domnitorului fiind reașezat cu pompa cuvenită la Mănăstirea Dealu.
Ucis de mercenarii valoni comandați de căpitanul Iacob Beauri, din ordinul generalului imperial George Basta, în dimineaţa zilei de 9/19 august 1601, în tabăra de la Câmpia Turzii, corpul lui Mihai Viteazul „căzu ca un copac rostogolindu-se la pământ“, după cum arată Stavrinos, iar un căpitan de pedestraşi nemţi i-au tăiat capul cu un cuţit. Timp de câteva zile, trupul marelui voievod a rămas la locul asasinatului, apoi a fost îngropat noaptea, pe ascuns, de unii din vechii săi oşteni, într-o „groapă mică“, undeva pe câmpia Turzii. În timpul acesta, „Turturea paharnic a furat capul lui şi l-a adus aici în ţară, de l-a slujit şi l-a îngropat cu multă cinste, ca pe un domn“, în pronaosul bisericii de la Mănăstirea Dealu, de lângă Tîrgovişte, după cum se consemnează într-un document din 5 decembrie 1612.
Capul lui Mihai Viteazul a stat în cavoul de piatră de la Dealu timp de 315 ani, până în septembrie 1916, când trupele Puterilor Centrale au invadat teritoriul României. În acele împrejurări dramatice, pentru a feri de profanare relicva istorică, profesorii Pavelescu şi Nanu de la Liceul „Mănăstirea Dealu“ au ridicat lădiţa în care se afla şi au dus-o la Iaşi, depunând-o la catedrală.
După încheierea Primului Război Mondial, autorităţile centrale au decis readucerea capului lui Mihai Viteazul la Mănăstirea Dealu. Iniţial s-a stabilit ca relicva să fie transportată cu un tren special de către o delegaţie foarte numeroasă, alcătuită din bărbaţi şi femei, civili şi militari, inclusiv profesorii Pavelescu şi Nanu, fotografi, un operator de cinematografie, corespondenţi de presă și o gardă militară de la Regimentul 6 infanterie „Mihai Viteazul“.
Trenul special „Mihai Viteazul“ urma ca între 20 – 26 august 1920 să parcurgă următorul traseu: Iaşi – Târgu Mureş – Turda – Alba Iulia – Sibiu – Ploieşti – Târgovişte, cu opriri, festivităţi şi onoruri militare la Turda, Alba Iulia, Sibiu şi Şelimbăr, Târgovişte.
Acest program a fost modificat ca urmare a serbărilor organizate în luna august 1920 la Mărăşeşti şi a celor prilejuite de sosirea mareşalului francez Joffre, care ne vizita ţara. În consecinţă, perioada festivităţilor s-a redus la cinci zile, iar traseul stabilit a fost următorul: Iaşi – Ruginoasa – Mirceşti – Roman – Bacău – Focşani – Ploieşti – Târgovişte. Pe 22 august 1920, a sosit la Iaşi delegaţia însărcinată cu aducerea relicvei la Mănăstirea Dealu, alcătuită din mitropolitul primat Miron Cristea, profesorul Nicolae Iorga din partea Academiei Române şi a „Ligii culturale“, generalul Herbai din partea Senatului, I. Petrovici, delegatul Camerei, profesorul Ştefănescu, delegatul Universităţii din Cluj, şi numeroşi alţi reprezentanţi ai instituţiilor civile şi militare.
După salutul de bun venit al generalului Lupescu şi primarului Negruzi şi recepţia de la palatul mitropoliei, a urmat conferinţa luiNicolae Iorga despre viaţa şi opera lui Mihai Viteazul, susţinută în sala Teatrului Naţional. A doua zi, 23 august, capul lui Mihai Viteazul a fost expus în catedrală, pe un catafalc înconjurat de coroane de lauri şi flori şi străjuit de o gardă alcătuită din patru colonei decoraţi cu ordinul „Mihai Viteazul“.
La ora 10, după ce ambii mitropoliţi au oficiat un parastas, şi mitropolitul Pimen a ţinut o alocuţiune, acesta a predat relicva generalului Urescu şi lui Nicolae Iorga. Patru colonei şi un general au transportat lădiţa, aşezând-o pe un afet de tun, în timp ce muzica militară cânta, drapelele erau înclinate, iar clopotele de la bisericile din Iaşi sunau. Afetul de tun, frumos împodobit cu drapele şi flori, tras de opt cai, a pornit spre gară, precedat de un imens şi măreţ cortegiu, format din un pluton călare, subunităţi de grăniceri, clerul în frunte cu mitropolitul, corul, generalii, prefecţii, corpul diplomatic străin acreditat în România, primarul, preşedintele Curţii de Apel, autorităţile, reprezentanții şcolilor din oraș.
După ce cortegiul a parcurs străzile Cuza Vodă şi Traian, s-a oprit în piaţa gării, unde, în faţa carului mortuar, a avut loc defilarea unităţilor militare sub comanda generalului Gherculescu. Relicva a fost depusă în vagonul mortuar din cadrul trenului special „Mihai Viteazul“, apoi garnitura s-a pus în mişcare, cu oprire la Ruginoasa şi Mirceşti, unde s-au depus coroane de flori la mormintele domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi al poetului Vasile Alecsandri.
A treia zi, pe 24 august, cortegiul cu relicva lui Mihai Viteazul s-a oprit la Roman, Bacău, Mărăşeşti şi Focşani, unde a fost întâmpinat cu onorurile cuvenite de oficialităţile laice şi eclesiastice, unităţi militare şi un numeros public. La Mărăşeşti a fost vizitată localitatea, cimitirul eroilor şi locurile unde s-au dat luptele în vara anului 1917. Noaptea a fost petrecută la Focşani.
A patra zi, pe 25 august, cortegiul a pornit la drum, cu opriri la Râmnicu Sărat, Buzău şi Ploieşti, unde relicva marelui voievod a fost primită cu onoruri militare. După o noapte petrecută la Nucet, în dimineaţa celei de a cincea zile, 26 august, trenul a pornit spre Târgovişte, vechea capitală a Munteniei. Cortegiul a fost aşteptat de membrii guvernului, oficialităţi, locuitorii oraşului şi satelor din împrejurimi, precum şi numeroase delegaţii sosite din toate zonele ţării.
Din Sibiu, la festivitate a participat o delegaţie în frunte cu mitropolitul Nicolae Bălan şi prof. dr. Ioan Lupaş, care au depus o coroană de flori. Relicva a fost aşezată pe un afet de tun împodobit cu nenumărate coroane de flori şi, precedată de un imens cortegiu asemănător celui de la Iaşi a fost dusă la Mănăstirea Dealu şi aşezată în cavoul de piatră, de unde fusese luată în septembrie 1916.
În faţa mănăstirii trei mitropoliţi au ținut o slujbă impresionantă, apoi regele Ferdinand, cu cuvinte de un sincer patriotism, a arătat însemnătatea marelui Mihai adresându-se astfel elevilor liceului militar:
„Iubiţi şcolari,
Acea patriotică inimă românească, prin stăruinţa căreia s-a înfiinţat şcoala voastră lângă locul de odihnă al lui MihaiViteazul, s-a gândit cu drept cuvânt că tinerele voastre suflete se vor încălzi de faima şi aureola acestui mare Domnitor şi că învăţămintele vieţii sale atât de bogate în fapte de vitejie se vor sădi mai adânc în inimile viitorilor conducători ai iubitei noastre Armate. Voi sunteţi bucuria pururea înnoită a măreţei umbre care vă ocroteşte.
Vouă vă este dată credincioasa pază a acestei sfinte rămăşiţe, fiţi vrednici de această mare cinste!”
Piatra ce acoperea capul lui Mihai se află și astăzi în mijlocul pronaosului Mănăstirii Dealu. Pe ea se poate citi, scrisă în românește, inscripția:
„Aici zace cinstitul și răposatul capul creștinului Mihail, Marele Voevod ce au fost domn Țărei Românești și Ardealului și Moldovei; cinstitul trup zace în câmpii Tordei, și, când l-au ucis Neamții, ani au fost 7109 (1601) în luna lu August 8 zil(e ); aceas(tă) piatră o’u pus jupan Radul Buzescu i jupănița eg. (jupâneasa lui), Preda”.
