„Una din întrebările pe care încercăm să le evităm totdeauna în familie este: „Care e faimoasa tradiție a Barrymore-ilor?” sau „Numele Barrymorre te-a ajutat să izbândești în cinema?’’
Întrucât mă privește, nu știu ce se înțelege prin această așa-zisă tradiție. Familia mea nu se deosebește întru nimic de alte familii. Avem, ca oricare alții, micile noastre obiceiuri, micile noastre răutăți. Dar aceasta se petrece în toate familiile…
Părinții și bunicii mei erau oameni de teatru. Astfel am intrat și eu în cariera artistică. Mi-ar fi plăcut să pictez și în acest scop am studiat chiar la Belle-Arte din Paris. Într-un fel, și pictura m-a călăuzit spre teatru. Toți am devenit actori. Ethel ar fi voit să devină cântăreață, iar John, desenator. Se spune despre unii că au teatrul în sânge, nu cred să fie adevărat. Te naști într-un mediu, crești în el și-i rămâi credincios toată viața. Fiul unui farmacist îi urmează tatălui în carieră, înseamnă asta o ereditate?
Am învățat să jucăm comedia încă din fragedă vârstă. Nu făceam decât să imităm pe părinții noștri și pe prietenii lor. E foarte probabil că, dacă tatăl meu ar fi fost inginer, aș fi devenit la rândul meu inginer. Sau, pentru a vă da un alt exemplu: Un om are un automobi vechi care merge încă bine, dar într-o bună zi își cumpără o mașină nouă. După prima rată, își dă seama că nu poate să plătească mai departe. E foarte bucuros că nu și-a vândut vechea mașină.
Teatrul și cinematograful s-au purtat întotdeauna bine cu mine. Pot spune că am avut o carieră interesantă. Am venit în contact cu un mare număr de personalități de seamă. Și de când turnez, am studiat îndeaproape prodigioasa evoluție a acestei arte. Îmi amintesc cu câtă compătimire priveau prietenii mei debutul meu în cinematograf.
„Sărmanul Barrymore”, gândeau ei, desigur. Dar pe mine cinematograful mă pasiona. Începui să scriu scenarii pentru Griffith, care avea pe vremea aceea studiouri proprii la Long Island. Când nu apăream pe Broadway, jucam din când în când câte un rol, fie el comic, fie dramatic. John făcea același lucru.
A fost unul din primii comedieni ai ecranului. N-aș vrea să răspund la nicio întrebare privind vechile tradiții ale teatrului. Întâi, pentru că nu-mi place să privesc înapoi. Numai ceea ce este înaintea mea mă interesează, îmi place mai curând să mă gândesc la progresele viitorului decât la tradițiile trecutului. Niciun Barrymore, niciun Gable nu poate face excepție de la regula generală. Zâmbesc când mi se vorbește de tradiție. În ceea ce mă privește, nu cunosc decât una: munca”, mărturisea Lionel Barrymore într-un interviu din 1938.
Actorul s-a născut în Philadelphia, pe 28 aprilie 1878. Tatăl său era de origine engleză și se numea, de fapt, Herbert Blythe (1847-1905). Familia îl alungase fiindcă a ales cariera teatrală și, pentru a se răzbuna, a decis să-și schimbe numele. În anul 1875, a plecat în Statele Unite, unde s-a căsătorit tot cu o artistă, Georgiana Emma Drew. Cuplul a mai avut, în afara lui Lionel, încă un fiu, John (1882-1942), și o fiică, Ethel (1879-1959).
Lionel și-a început cariera încă din copilărie, iar în adolescență ajunsese să fie considerat un adevărat profesionist. Juca mai ales pe scena Broadway-ului, de multe ori în compania unchiului său, John Drew. Tânărul a fost cel dintâi din “clanul” Barrymore care și-a îndreptat pașii către film și, de asemenea, unul dintre primii actori de teatru care a acceptat să se intre în cinematografie.
În 1909, s-a alăturat companiei “Biograph”, doi ani mai târziu putând fi deja văzut în rolurile principale din “The Informer” și “Judith of Bethulia”.
Până în 1925, anul introducerii sunetului în filmele de la Hollywood, Lionel a mai lucrat și în teatru, renunțând definitiv la scenă atunci când i s-a oferit un contract cu compania “MGM”.
Prestanța deosebită și stilul de joc inconfundabil i-au adus faima și l-au situat pe primele locuri în topul actorilor din perioada interbelică. Publicul l-a admirat mai ales pentru modul în care l-a interpretat pe judecătorul Hardy, tatăl lui Mickey Rooney, din seria de filme despre familia Hardy. În întreaga carieră, Lionel a jucat în peste 250 de filme, câștigând “Oscarul” o singură dată, datorită rolului din “A Free Soul” (1938).
Chiar și după ce a fost afectat de paralizie și a fost țintuit fiind într-un scaun cu rotile, marele actor a continuat să apară pe ecran. Printre cele mai importante filme în care a jucat se numără “Hussy” (1936), “Saratoga” (1937), “Young Dr. Kildare” (1938), “Calling Dr. Gillspie” (1942).
Lionel Barrymore a fost căsătorit de două ori, prima dată cu actrița Doris Rankin, și cea de-a doua oară cu Irene Fenwick, o fostă iubită a fratelui său, John. Sora primei soții, Gladys, a fost soția unchiului lui, Sidney Drew, devenind astfel atât mătușa, cât și cumnata actorului.
Lionel a avut două fiice cu prima soție, Ethel și Mary, dar ambele au murit prematur, în primii ani ai copilăriei, iar el a fost atât de afectat de pierdere încât se spune că nu și-a revenit niciodată și că acesta a fost motivul divorțului de Doris. După mulți ani, Barrymore a dezvoltat o afecțiune paternă pentru actrița Jean Harlow, iar când aceasta a murit, în 1937, a plâns-o ca și cum ar fi fost fiica lui.
Lionel Barrymore a încetat din viață pe 15 noiembrie 1954, dar numele lui este înscris cu litere de aur în istoria cinematografiei.
Familia Barrymore este considerată prima dinastie de la Hollywood, mulți dintre membrii ei fiind implicați, într-un fel sau altul, în industria filmului. Ethel Barrymore (1879-1959), sora lui Lionel, s-a dedicat exclusiv carierei teatrale, a fost prima artistă americană care a jucat în piesa “Casa păpușilor” de Ibsen, în 1905, și a avut apariții remarcabile în “Cum vă place”, “Neguțătorul din Veneția” și “Hamlet”. Din 1928, un teatru din New York poartă numele său, fiind considerată cea mai mare actriță de teatru americană a tuturor timpurilor.
John Barrymore (1882-1942), mezinul familiei, a jucat în “Richard al III-lea” și “Hamlet” (1922), dar și în multe filme, unele dintre ele, printre care și „Dictatorul” (din 1915), fiind pierdute astăzi. Printre cele care s-au păstrat în arhive se află „François Villon” (1927), “Arsène Lupin” și „Grand Hotel” (1932), “Secolul XX” (1936) și “Romeo și Julieta” al lui George Cukor (1936). Moartea lui, pe 29 mai 1942, a fost provocată de ciroză, după ce ani de zile actorul suferise de alcoolism. John a fost căsătorit de patru ori și a avut doi copii, ambii săi copii, John Drew Barrymore (1932 – 2004) și Diana Barrymore (1921 – 1960) devenind, la rândul lor, actori.
John Drew Barrymore a avut, și el, patru copii, dintre care doi sunt, bineînțeles, actori: John Blyth Barrymore (născut în 1954 și cunoscut pentru rolul Zeke din serialul tv „Kung Fu”) și Drew Barrymore (născută în 1975), care a debutat pe ecrane în “ET – The Extraterrestrial” și continuă cu mult succes istoria celebrei ei familii la Hollywood.
