În anii ‘70 – ’80, numele lui Adnan Khashoggi era sinonim cu luxul. Bărbatul era fotografiat adesea alături de oameni de stat, staruri de cinema și prinți ai petrolului.
„Marele Gatsby al Orientului Mijlociu”, cum l-au numit jurnaliștii, era intermediarul perfect între companiile occidentale de armament și țările arabe, un rol care i-a adus o avere estimată la circa 4 miliarde de dolari și l-a transformat în simbolul unei epoci în care banii păreau să curgă fără sfârșit.
Născut la Mecca, pe 15 iulie 1935, Adnan a fost fiul medicului personal al lui Ibn Saud, primul rege al Arabiei Saudite, și al Samihei Ahmed, care era de origine siriană. Familia a avut 14 copii, două dintre surori devenind, la rândul lor, celebre. Samira a fost scriitoare, prima soție a lui Mohammed al-Fayed și mama lui Dodi, iar Soheir este o romancieră cunoscută în spațiul arab.
Fost student al universităţii americane Stanford, devenit proprietar a două bănci în California şi a unor castele, apartamente şi yahturi în Franţa, omul de afaceri și-a deschis birouri la Paris, Londra şi Beirut. Începutul carierei a fost în 1961, când, în cursul războiului din Yemen, a furnizat arme regaliştilor lui Al Badr. Câţiva ani mai tîrziu, afacerea „Northrop“ i-a adus, pentru un singur contract, un comision de 45 de milioane de dolari. Ulterior, vânzarea a 149 de tancuri A.M.X.30 i-a îmbogățit conturile cu 25 de milioane de franci francezi.
Viața personală a lui Khashoggi a fost o scenă pe care s-au jucat ambiții nemărginite și scandaluri răsunătoare. În 1961, s-a căsătorit cu englezoaica Sandra Daly din Leicester, care fusese, înainte de a-l întâlni, chelneriţă, vânzătoare și fotomodel. Participând la un concurs de frumuseţe organizat de revista Daily Mirror, a obţinut ca premiu un sejur la Paris, unde s-a dus împreună cu mama ei. Într-o seară, la celebrul Crazy Horse Saloon, l-a cunoscut pe Adnan Khashoggi, pe atunci proprietarul unei modeste fabrici de camioane.
După căsătorie, Sandra a trecut la islam și a devenit Soraya Khashoggi. Cuplul a avut o fiică, Nabila, și patru fii, Mohammed, Khalid, Hussein și Omar, dar căsnicia s-a destrămat în 1974, iar englezoaica a obținut 1,3 miliarde de dolari în urma divorțului. Un alt copil, Petrina, a fost multă vreme considerată fiica lui, până când un test ADN din 1999 a arătat că tatăl era, de fapt, politicianul britanic Jonathan Aitken.
În 1978, Adnan Khashoggi s-a recăsătorit cu Laura Biancolini, o italiancă de 17 ani care s-a convertit și ea la islam și și-a ales numele Lamia. Cuplul a avut un fiu, Ali. În 1991, a urmat o a treia căsătorie, cu Shahpari Azam Zanganeh, de care a divorțat în 2014. Presa a scris deseori că, în timpul sau între mariaje, omul de afaceri a avut relații apropiate cu zeci de manechine celebre, precum Jill Dodd, actrițe sau prostituate de lux.
Luxul pe care îl afișa ostentativ a atras atenția presei, dar și a autorităților. Super-yahtul „Nabila”, botezat după fiica sa cea mare, construit în 1980 (la acel moment costase 100 de milioane de dolari), a apărut în filmul Bond „Never Say Never Again” și a fost vândut în 1988, când omul de afaceri începuse să aibă probleme cu legea.
Nava a fost cumpărată inițial de sultanul din Brunei, apoi de Donald Trump (Adnan participase la nunta actualului președinte american cu prima lui soție, Ivana, în 1977), care a rebotezat-o „Trump Princess”, apoi a ajuns la prințul saudit Al-Waleed bin Talal, care i-a dat numele Kingdom 5KR. Vasul are cinci punți, discotecă și piscină, este dotat cu propriul cinematograf, lifturi, cabine extrem de luxoase, o sală de recepții spectaculoasă și un heliport.
Afacerea care i-a fisurat aura de om de afaceri infailibil a fost Iran-Contra, prin care s-au transferat, în secret, fonduri contrarevoluţionarilor din Nicaragua. În labirintul vânzărilor de armament către Teheran, făcute în pofida embargoului impus de SUA, Khashoggi a jucat rolul clasic al intermediarului: a făcut posibilă interacțiunea dintre interesele de stat și cele private. De atunci, numele său a apărut constant în presă în relatări despre operațiuni secrete și bani murdari. Imaginea și influența lui Adnan rămăseseră încă intacte, dar, în culise, creditorii începuseră să-i bată la ușă.
Problemele cu justiția au explodat la sfârșitul anilor ’80. În 1989, Adnan a fost arestat și apoi extrădat din Elveția în SUA, apoi, la New York, a fost anchetat într-un dosar legat de achizițiile imobiliare de lux pe care le-ar fi intermediat pentru cuplul prezidențial din Filipine, Ferdinand și Imelda Marcos.
Actele acuzării vorbeau despre scheme care intrau sub incidența RICO (legislația federală a Statelor Unite care prevede pedepse penale extinse pentru fapte comise de organizații criminale aflate în activitate), fraude cu sume de ordinul sutelor de milioane de dolari și obstrucționarea justiției, Procesul s-a încheiat însă, în 1990, cu achitarea lui Khashoggi și a Imeldei Marcos, după trei luni de audieri.
Omul de afaceri saudit a fost declarat nevinovat, dar reputația lui a fost grav afectată, iar băncile nu au mai fost dispuse să-l creadă pe cuvânt.
Prăbușirea afacerilor a fost spectaculoasă. Jurnaliștii au scris că, după vârful de aisberg din anii ’80, conturile i s-au subțiat până la ridicol: într-unul dintre ele s-ar fi găsit doar 47 de cenți. De la cheltuielile de 300.000 de dolari pe zi la vânzări forțate și creditori nervoși, drumul a fost parcurs repede. Mitul „celui mai bogat om din lume” a fost demontat în momentul în care accesul la marile contracte saudite s-a închis, iar cercurile de putere s-au reconfigurat fără el.
În 1998, miliardarul a fost dat în judecată de reprezentanții cazinoului Hotelului Ritz din Londra, pentru că semnase cecuri fără acoperire, în valoare de opt milioane de lire sterline. În apărarea sa, Khashoggi a spus atunci că suma respectivă nu îi poate fi imputată în mod legal, pentru că însăși conducerea cazinoului s-a plasat în afara legii cînd i-a permis să joace pe credit, urmând ca el să plătească jetoanele de la ruletă cu cecuri antedatate. Avocatul hotelului Ritz i-a calificat argumentele drept “inepţii”.
În 1993, sauditul a venit în România, a fost prezentat de jurnaliștii bucureșteni ca un „miliardar cu față umană”, ba chiar a găzduit o recepție la Palatul Elisabeta, dând lecții de lecții de generozitate și succes, în timp ce presa îi urmărea cu fascinație fiecare cuvânt:
“Este foarte complicat să fii miliardar… De exemplu, să mănânci de opt ori pe zi (la întâlniri de afaceri, bineînțeles), să dormi când mai apuci, să ai simțul realității, ceva previziune. Da, cred că acest feeling al anticipației este uneori esențial. Succesul nu trebuie să fie doar un vis, o iluzie, ci ceva practic pentru care trebuie să lupți ca să-l obții. Într-adevăr, nu ar fi prea greu să dai, cum s-ar spune, o mare lovitură și să ajungi miliardar, mai greu este să știi să conservi un anumit standard, să adaugi ceva la ce ai câștigat. Succesul este o culme pe care te menții doar cu perseverență, inteligență și multă, foarte multă abilitate.
Orice succes pe care ți-l clădești liber este un mare vis. Un vis în care trebuie să crezi pentru ca el să devină realitate. Viața presupune suișuri și coborâșuri… Trebuie să ai încredere în tine însuți. Banii sunt ceva efemer, vin, pleacă. Numai cu voință și încredere poți depăși momentele critice. Eu personal am traversat câteva dintre acestea și, cum mă vedeți, le-am survolat cu zâmbetul pe buze. Ca om de afaceri ai nevoie de o viață privată foarte disciplinată. Trebuie făcută o distincție netă între avatarurile sufletului și afaceri. Eu am șapte copii, sunt foarte apropiat de ei și sunt, de ce să nu recunosc, un miliardar fericit…” (Libertatea, octombrie 1993)
Jurnaliștii de investigație au documentat ani de zile modul în care Khashoggi cultiva relații care îi favorizau afacerile – de la petreceri somptuoase cu invitați celebri până la prietenii utile în toate capitalele lumii.
Opinia generală a fost că, de fapt, o parte din forța lui Adnan venea din „spectacolul” pe care îl producea în jurul propriei persoane, un amestec de generozitate ostentativă și abilitatea de a vinde iluzii.
Finalul vieții lui Adnan Khashoggi s-a produs la Londra. Omul de afaceri a murit pe 6 iunie 2017, la vârsta de 81 de ani. Familia a comunicat că decesul a fost cauzat de complicațiile bolii Parkinson.
Intermediar între două lumi, prieten cu regii saudiți și cu producătorii de la Hollywood, martor la nașterea petrodolarilor, urmărit, la finalul vieții, de creditori și de dosare penale, Adnan Khashoggi rămâne, dincolo de glamour, o lecție despre cât de repede se pot topi chiar și averile colosale și cum, după o viață sub lumina reflectoarelor, supraviețuiesc doar câteva fotografii și extrase din presa mondenă.
