HomeEroii României moderneEroi uitațiAnna de Noailles, cea mai cunoscută româncă la Paris

Anna de Noailles, cea mai cunoscută româncă la Paris

Anna de Noailles
DS TW

Anna de Noailles sau Ana Elisabeta Brâncoveanu s-a născut la Paris, pe 15 noiembrie 1876 și a fost vedeta saloanelor mondene din Franța la începutul secolului al XX-lea.

Familia Brâncoveanu era compusă dintr-o mamă de origine greacă și bulgară, Raluca Moussourus, fiica lui Musuruș-pașa, ambasador al Turciei la Londra în anii 1850, o muziciană cunoscută și muză a compozitorului polonez Ignacy Paderewski. Tatăl Annei era Grigore Brâncoveanu (născut Bibescu), care fusese adoptat de marele ban Grigore Brâncoveanu, ultimul descendent pe linie masculină al voievodului Constantin Brâncoveanu.

Cuplul a avut trei copii: pe Anna, pe sora ei mai mică, Caterina-Elena, și fratele mai mare, Mihai-Constantin. Toți au fost educați acasă, primind lecții de germană, engleză și franceză, muzică, artă și literatură, au trăit într-un mediu privilegiat și lipsit de griji, petrecându-și iernile la Paris și verile la reședința  Villa Bassaraba, în Amphion, aproape de Évian.

Pe când Anna avea 10 ani, tatăl ei, Grigore Brâncoveanu, a murit, iar fetița și-a însoțit mama la București pentru înmormântare, aceasta fiind singura vizită pe care a făcut-o în România.

La vârsta de 19 ani, pe 18 august 1897, s-a căsătorit cu contele Mathieu Ferdinand Frederic Pascal de Noailles, căsătoria fiind organizată la vila din Amphion, pe țărmul lacului Léman. Cuplul a avut un singur copil, un fiu numit Anne-Jules de Noailles, născut în septembrie 1900, care a primit titlul nobiliar de conte.

Anna de Noailles

La doi ani de la mariaj, în 1899, Anna de Noailles a publicat primele sale poezii, iar la scurt timp un volum antologic, „Le Cœur innombrable”, care a avut un succes remarcabil. A fost aleasă imediat membră a Académie Royale Belge de Langue et de Littérature Françaises, iar Academia Franceză i-a acordat marele premiu pentru literatură, apoi a devenit prima femeie comandor din Legiunea de Onoare.

Anna de Noailles a fost verișoara prinților Emanuel și Anton Bibescu, prietenii lui Marcel Proust, și se înrudea cu toți aristocrații români care locuiau la Paris. Salonul ei, aflat pe Avenue Hoche, a devenit un magnet pentru cei mai mari scriitori francezi: Pierre Loti, Francis Jammes, André Gide, Frederic Mistral, Colette, Paul Valéry, Jean Cocteau, François Mauriac, frații Daudet, Robert de Montesquiou, Paul Hervieu, Paul Claudel, Max Jacob fiind printre cei care îi făceau vizite frecvente.

Anna de Noailles

După Primul Război Mondial societatea pariziană s-a schimbat și cariera literară a Annei de Noailles a intrat într-un con de umbră, scena fiind ocupată acum de dadaism, de Tristan Tzara și de avangarda suprarealistă a lui André Breton. La insistențele lui Nicolae Iorga, prințesa a devenit, pe 25 iunie 1925, prima femeie care a fost admisă în Academia Română, ca membru de onoare.

A murit pe 30 aprilie 1933, la vârsta de 56 de ani, în apartamentul său din Rue Scheffer, la Paris, lăsând în urmă trei romane, un volum de memorii și corespondență, Le Livre de ma vie, dar și mai multe cărți de poezie. La slujba de înmormântare ținută la Biserica ortodoxă din Paris au participat cei mai importanți politicieni și literați ai epocii sale, fiind apoi înmormântată în cavoul familiei Bibescu din cimitirul Père-Lachaise din Paris.

Un an mai târziu, contele Mathieu de Noailles s-a recăsătorit cu o femeie cu 23 de ani mai tânără, Yolande Marie Clothilde, alături de care a mai avut un fiu, Gilles.

Despre sora Annei de Noailles, prințesa Caterina-Elena, se știe că s-a căsătorit cu prințul belgian Alexandre de Riquet de Caraman-Chimay și a avut un singur copil, Marc Adolph de Caraman-Chimay, iar fratele poetei, prințul Mihai Constantin Bibesco-Bassaraba de Brancovan, a fost în perioada interbelică membru al parlamentului de la București, a avut șase copii și a murit în 1967, la vârsta de 91 de ani.

DS TW
No comments

leave a comment