HomeVizionariiScriitoriArthur Rimbaud, aventura poetului-vagabond prin viață

Arthur Rimbaud, aventura poetului-vagabond prin viață

Arthur Rimbaud

Jean Nicolas Arthur Rimbaud s-a născut pe 20 octombrie 1854 la Charleville și a fost fiul unui ofițer de carieră, decorat cu Legiunea de onoare. Copilul a început să scrie poezii la vârsta de 10 ani, iar în 1870 a publicat primul său volum, “Les étrennes des orphelins”.

În același an, pe 29 august, a fugit de acasă cu trenul la Paris, fără niciun ban în buzunar și fără să-și cumpere bilet. La sosirea în Gara de Nord, adolescentul rebel a fost arestat și trimis la închisoarea Mazas pentru evaziune și vagabondaj, dar pe 6 septembrie a fost eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care l-a dus acasă și l-a predat mamei. Doar pentru zece zile, pentru că aventurierul Rimbaud a fugit din nou. De la sfârșitul lunii octombrie 1870, comportamentul adolescentului a devenit din ce în ce mai provocator: bea cantități mari de alcool, vorbea nepoliticos și fura cărți din magazinele locale. La vârsta de 17 ani, în 1871, a scris poemul “Corabia beată”, pe care i l-a trimis poetului Paul Verlaine. La propunerea acestuia, care era la acel moment căsătorit cu Mathilde Mauté de Fleurville și avea un fiu, pe Georges, Arthur s-a mutat la familia Verlaine. Un an mai târziu mai vârstnicul poet s-a separat de soția sa și a început o relație tumultuoasă cu tânărul Rimbaud, care face astfel cunoștință cu mediul literar al Parisului, dar preia și obiceiurile scriitorilor epocii care consumau regulat absint, opiu și hașiș. Cei doi poeți au plecat la un moment dat împreună la Londra, dar curând relația lor s-a deteriorat.

La sfârșitul lui iunie 1873, Verlaine s-a întors la Paris singur, însă suferea din cauza absenței tânărului. Pe 8 iulie i-a telegrafiat, rugându-l să vină la Hotelul Liège din Bruxelles. Întâlnirea a mers prost, s-au certat în continuu, mai ales pentru că Verlaine era în permanență beat. În dimineața zilei de 10 iulie, acesta a cumpărat un revolver și muniție, iar în jurul orei 16, într-o criză de furie, a tras două focuri în tânărul Rimbaud, rănindu-l la mâna stângă.

Paul Verlaine a fost condamnat la închisoare pentru ultraj la moralitatea publică de un tribunal din Belgia, iar pentru Rimbaud a urmat o viață de peregrinări și vagabondaj prin Anglia, Germania, Italia, apoi în insula indoneziană Java și revenind mai târziu în Cipru. Poetul a lucrat ca prezentator de circ, mercenar și supraveghetor la o carieră de piatră pentru a-și câștiga existența, iar din 1880 a devenit negustor de cafea, piei de animale și arme în Africa de nord și a luat parte la expediții în Etiopia și Somalia.

În februarie 1891, pe când se afla la Aden, în Yemen, Rimbaud a început să se plângă de dureri la genunchiul drept. Inițial a fost diagnosticat cu artrită, dar pentru că niciun tratament nu îi ameliora suferința, a decis să se întoarcă în Franța. Înainte de a pleca, poetul a fost consultat de un medic englez care l-a diagnosticat greșit cu artrită tuberculoasă și i-a recomandat amputarea imediată a piciorului. Tânărul a luat un vapor spre Marsilia, ajungând pe continentul european de 13 zile, a fost internat la Hôpital de la Conception, iar o săptămână mai târziu, pe 27 mai, i s-a amputat piciorul drept.

Diagnosticul postoperator a fost cancer osos, probabil osteosarcoma. Au urmat câteva luni de suferințe groaznice, rana i s-a cangrenat, iar durerile îi produceau chinuri cumplite.

Pe 10 noiembrie 1891 Arthur Rimbaud a murit în brațele surorii sale, Isabelle, după ce a primit maslul de la un preot catolic. Poetul avea doar 37 de ani.

Arthur Rimbaud
Arthur Rimbaud
No comments

leave a comment