HomeRăzboaie și revoluțiiAl Doilea Război MondialMoulin Rouge, cel mai cunoscut cabaret din lume

Moulin Rouge, cel mai cunoscut cabaret din lume

Moulin Rouge
DS TW

Înainte de anul 1900, în plină Belle Epoque, perioada de pace și optimism marcată de progresul industrial din întreaga Europă, s-a ajuns la o exuberanță culturală și artistică deosebită la Paris, iar deschiderea cabaretului Moulin Rouge a fost unul dintre cele mai importante momente ale timpului.

Localul a fost inaugurat pe 6 octombrie 1889 de Charles Zidler și Joseph Oller, doi antreprenori care dețineau și Sala Olympia din Paris, cel mai vechi music-hall din oraș aflat și astăzi în activitate.

Moulin Rouge

Pentru seara cea mare, grădina a fost împodobită cu multă atenție la detalii, decorurile erau extravagante, iar locul permitea oamenilor din toate categoriile sociale să se distreze fără să mai țină cont de originea socială sau de starea materială. În scurt timp salonul devenise atât de popular încât muncitori, artiști, oameni din clasa de mijloc, întreprinzători, doamne elegante de condiție bună și vizitatori ai Parisului mergeau deopotrivă la Moulin Rouge, iar localul fusese supranumit “Primul Palat al Femeilor”.

Succesul s-a datorat arhitecturii revoluționare a spațiului, care permitea schimbări rapide de decor, serilor festive în care băutura cea mai apreciată era șampania, noului dans, can-can-ul, inspirat din cadril, care devenise din ce în ce mai popular, dansatoarelor celebre care lucrau aici, La Goulue, Jane Avril, la Môme Fromage, Grille d’Egout, Nini Pattes en l’Air, Yvette Guilbert, Valentin le Désossé și femeii-clovn Cha-U-Kao, dar și faptului că localul era iubit de artiști, inclusiv de Henri de Toulouse-Lautrec, ale cărui picturi au asigurat faima Moulin Rouge în timp.

Primii ani ai cabaretului au fost marcați de spectacole extravagante, inspirate din show-urile de circ și de atracții care sunt încă celebre, cum ar fi spectacolul lui Pétomane, care erau organizate în fiecare zi la ora 22:00. Pe 26 octombrie 1890, Prințul de Wales, viitorul rege Eduard al VII-lea, care se afla într-o vizită privată la Paris, a rezervat o masă pentru a vedea spectacolele a căror reputație traversase deja Canalul Mânecii. Recunoscându-l, dansatoarea La Goulue, cu un piciorul în aer și capul în fuste, a strigat veselă: “Hei, Țara Galilor, șampania e de la tine!”

În 1893, a doua ediție a carnavalului “Bal des Quat’z’Arts” găzduit de celebrul cabaret a provocat un scandal uriaș datorită faptului că organizatorii au pus în scenă un moment cu o Cleopatră nud înconjurată de femei tinere goale. Patru ani mai târziu, pe 12 noiembrie 1897, Moulin Rouge și-a închis pentru prima dată porțile timp de câteva zile, pentru înmormântarea managerului și cofondatorului său, Charles Zidler. În 1900, vizitatorii din întreaga lume, atrași de Expoziția Universală, au venit și la cabaretul Moulin Rouge și astfel Parisul a căpătat reputația internațională a unui oraș al plăcerilor, iar în multe alte țări au apărut localuri care imitau Moulin Rouges și stilul de viață al artiștilor din Montmartre.

Trei ani mai târziu, la cabaret aveau să fie făcute ample lucrări de renovare, acestea fiind încredințate lui Édouard Niermans, cel mai “parizian” arhitect din La Belle Époque, autor al braseriei Mollard, al Casino-ului din Paris, al cabaretului Folies Bergère, cel care a fost responsabil cu refacerea Hôtel du Palais din Biarritz și cu construcția Hotelului Negresco din Nisa.

Până la începutul Primului Război Mondial, Moulin Rouge a devenit un adevărat templu al operetei, găzduind o mulțime de spectacole de succes: “Voluptata”, “La Feuille de Vigne”, “Le Rêve d’Egypte”, “Tais-toi tu m’affoles” și multe altele.

Moulin Rouge

Pe 29 iulie 1907, pe scena cabaretului a apărut pentru prima dată celebra dansatoare Mistinguett, iar talentul ei a fost imediat remarcat. Fiică a unui muncitor zilier și a unei croitorese, Jeanne Bourgeois se născuse pe 3 aprilie 1875 în Ile de France, dar familia ei a fost nevoită să se mute la Soisy-sous-Montmorency, locul unde Jeanne și-a petrecut copilăria. Visa să devină celebră și să cânte, dar și-a petrecut adolescența vânzând flori într-un restaurant din oraș. La doar 10 ani a terminat cursurile de teatru și canto și și-a început cariera de entartainer. Într-o zi, în trenul spre Paris, oraș unde lua lecții de violină, l-a întâlnit pe Saint Michel, regizorul secției de revistă de la Casino de Paris. Acesta i-a oferit primul contract și a botezat-o, pe rand, Miss Helyett, Miss Tinguette, Mistinguette si, în sfârșit, Mistinguett. Tânăra a jucat apoi la Folies Bergère, Moulin Rouge și Eldorado, a evoluat in filme mute și în musicaluri.

În 1916, a înregistrat “Mon Homme”, piesa ce avea să îi aducă faima de cântăreață, iar în 1919 a devenit prima femeie din lume care și-a asigurat picioarele. Suma a fost uriașă – 500.000 de franci, un record absolut pentru vremea respectivă. Nu s-a căsătorit niciodată, dar a avut un fiu, Léopoldo João de Lima e Silva, al cărui tată era diplomatul brazilian Leopoldo de Lima e Silva. După moartea brazilianului, Mistinguett a trăit o intensă poveste de dragoste cu actorul Maurice Chevalier, care era cu 13 ani mai tânăr decât ea.

Se spunea că oricare dintre casele de modă pariziene voia să-și lanseze un nou tip de rochie sau un model de pălărie, i se adresa artistei. Era de ajuns ca ea să accepte să apară cu rochia într-un film sau să poarte acea pălărie la curse ori într-un restaurant pentru ca, a doua zi, toate femeile bogate din Paris să comande aceeași rochie și aceeași pălărie, iar casa de moda să realizeze beneficii imense. În ciuda faptului că era bogată, frumoasă și celebră, Mistinguett este cunoscută în epocă pentru modestia ei și pentru că juca în filme despre viața tavernelor pariziene.

Pe 27 februarie 1915, Moulin Rouge a fost distrus de un incendiu, dar șase ani mai târziu, după încheierea Primului Război Mondial, s-a redeschis. Omul de afaceri Francis Salabert a preluat conducerea localului și i-a dat lui Jacques-Charles, un impresar celebru, sarcina de a revigora cabaretul.

În 1923, compozitorul și dirijorul Raphaël Beretta, care regizase la Folies Bergères, Olympia și Casino de Paris, a propus reconstruirea sălii de muzică de la Moulin Rouge. Un incident amuzant a avut loc în timpul unui spectacol din 1927, când dansatoarele trebuiau să iasă din niște prăjituri artificiale uriașe, construite pe mai multe niveluri, dar acoperite cu glazură reală. Când fetele au coborât pe scenă, tălpile sandalelor lor cu tocuri înalte erau mânjite cu cremă de tort, astfel că au căzut rând pe rând, distrugând întregul show.

În 1929 celebra Mistinguett s-a retras de pe scenă și a părăsit Moulin Rouge, iar după plecarea ei sala de bal a fost transformată în cel mai modern club de noapte al Parisului. Între 1939 – 1945, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ghidul german de ocupație includea Moulin Rouge printre recomandările sale de distracție la Paris, spectacolele au continuat seară de seară, dar publicul era format de această dată din ofițerii trupelor naziste.

În iunie 1951, omul de afaceri Georges France, numit Jo France, a cumpărat Moulin Rouge și a început lucrări majore de renovare, apoi spectacolele de dans, distracția și celebrul cancan francez s-au întors la Moulin Rouge pentru totdeauna. În 1962, antreprenorul Jacki Clérico a preluat acțiunile cabaretului, a extins sala de spectacole, a instalat un acvariu uriaș și a realizat aici primul balet acvatic.

În septembrie 1979, Moulin Rouge a sărbătorit 90 de ani de viață printr-un spectacol la care au participat Ginger Rogers, Thierry Le Luron, Dalida, Charles Aznavour, Jean-Claude Brialy, George Chakiris, The Village People, Zizi Jeanmaire. Au evoluat, în anii următori, pe scena celebrului cabaret, Liza Minnelli, Dean Martin, Frank Sinatra, iar pe 1 decembrie 1986 unul dintre cei mai faimoși dansatori clasici din lume, Mikhail Baryshnikov, a creat un balet original special pentru Moulin Rouge.

DS TW
Latest comment

leave a comment