Prințesa Beatrice s-a născut pe 14 aprilie 1857 la Palatul Buckingham, fiind cel mai mic din cei nouă copii ai reginei Victoria și ai Prințului Albert. Fetița a fost botezată pe 16 iunie 1857 și a devenit copilul favorit al familiei, era inteligentă, atrăgătoare și precoce, iar prințul Albert spunea despre ea: “este cel mai amuzant dintre toți copiii pe care îi am”.
În 1884, Beatrice s-a îndrăgostit de Prințul Henry, descendent morganatic al Casei de Hesse. Deși la început, când a auzit de intenția căsătoriei, regina Victoria s-a supărat și timp de șapte luni i-a vorbit prințesei numai prin bilete, până la urmă a fost de acord cu mariajul, cu condiția ca prințul Henry să renunțe la angajamentele sale germane și să trăiască permanent în Anglia, la casa regală.
Nunta tinerilor s-a desfășurat la biserica St. Mildred în 1885, iar prințesa a purtat voalul de mireasă al mamei sale. După o scurtă lună de miere, Beatrice și soțul ei s-au întors în Marea Britanie, iar Victoria a decretat că de acum cuplul nu va mai putea călători fără ea.
Beatrice a avut toată viața rolul de confidentă și secretară a reginei, dar suverana îi critica mereu comportamentul. Când prințesa a încetat să mai vină la cină cu o săptămână înainte de prima sa naștere, preferând să mănânce în camera ei, regina i-a scris furioasă medicului: “Am cerut prințesei să vină la cină și să nu stea singură în camera ei, ceea ce e foarte rău pentru ea. În cazul meu, am venit în mod regulat la cină, cu excepția cazului când nu m-am simțit bine, până în ultima zi.”
Prințesa Beatrice și soțul ei au avut patru copii: Alexander Mountbatten, Primul Marchiz de Carisbrooke, Victoria Eugenie, care a devenit regină a Spaniei, Lordul Leopold Mountbatten și Prințul Maurice de Battenberg.
Când soțul ei, Henric, a murit prematur, la doar 37 de ani, mezina reginei Victoria s-a concentrat doar pe activitatea sa la curte în sprijinul mamei sale și pe educația copiilor.
În 1901, când și regina Victoria a murit, Beatrice a continuat să apară în public, dar angajamentele pe care le-a desfășurat erau mai puține și strict legate de memoria mamei, pentru că oamenii o asociaseră întotdeauna pe Beatrice cu Victoria. După câteva săptămâni, prințesa și-a asumat misiunea importantă de transcriere și editare a jurnalelor suveranei.
Sutele de volume începute din 1831 conțineau notițele personale ale reginei asupra afacerilor de zi cu zi și includeau atât chestiuni private și familiale, cât și chestiuni de stat. Beatrice a înlăturat însă toate pasajele cu privire la viața privată și a șters atât de multe materiale încât jurnalele editate reprezintă doar o treime din cele originalele, notițele fiind distruse pe măsură ce prințesa avansa în munca ei. Sarcina a durat treizeci de ani și a fost terminată în 1931, iar cele 111 caiete care au supraviețuit sunt păstrate astăzi în Arhivele Regale de la Castelul Windsor.
Prezența prințesei la curtea regală a fost din ce în ce mai scăzută pe măsură ce îmbătrânea. Devastată de moartea fiului ei preferat, Maurice, în timpul Primului Război Mondial, Beatrice aproape s-a retras din viața publică, mergând doar la comemorările familiei și la evenimentele la care era strict necesar să participe.
Prințesa a murit în somn pe 26 octombrie 1944, la vârstă de 87 de ani, dar figura ei a rămas vie în amintirea publicului, mai ales pentru că a însoțit-o pe mama ei aproape oriunde a mers aceasta, devenind astfel una dintre cele mai cunoscute figuri ale epocii victoriene.
