Beatrice Miles s-a născut 17 septembrie 1902 în Ashfield, New South Wales, și a fost fiica Mariei Louisa și a omului de afaceri William John Miles, al treilea din cei cinci copii supraviețuitori ai cuplului. Bea a crescut în suburbia Sydney st Ives, a studiat la Abbotsleigh School și s-a înscris la un curs de arte, dar după câteva luni a renunțat la viitoarea carieră artistică și a decis să urmeze Facultatea de medicină, ceea ce era destul de neobișnuit pentru o femeie la acea vreme.
În primul an de studii s-a îmbolnăvit de encefalită letargică, cunoscută în epocă și ca “Boala somnului”, în timpul unei epidemii care se estimează că a afectat, între 1915 și 1926, un milion de persoane, dintre care 500.000 au decedat. Afecțiunea i-a schimbat permanent și profund personalitatea și modul în care se raporta la cei din jur, dar nu și inteligența. Tânăra nu a putut să-și termine studiile și curând a devenit cunoscută în tot orașul pentru comportamentul ei neobișnuit.
În 1923, neînțelegându-i boala, sătul de stilul de viață boem și lipsit de orice responsabilitate pe care îl ducea, tatăl ei a internat-o forțat, pentru o perioadă de doi ani, într-un spital pentru persoane cu afecțiuni psihice.
După externare, Bea nu a mai fost primită în familie, a locuit pe stradă, avea un comportament caracterizat de contemporani ca fiind scandalos, a fost arestată de mai multe ori și a susținut că a fost condamnată pe nedrept de 195 de ori. Pentru o vreme, a locuit într-o peșteră aflată în zona plajelor din Sydney, a primit apoi un mic venit lunar din averea tatălui și s-a bazat pe acești bani pentru minimul necesar traiului. S-a spus că purta întotdeauna o bancnotă de 5 lire sterline prinsă de fustă, astfel încât poliția să nu o poată aresta pentru vagabondaj.
Cele mai notorii scandaluri pe care le provoca Beatrice implicau taximetriștii, pentru că femeia refuza în mod regulat să-și achite cursele. Unii șoferi nu voiau să o transporte și atunci se enerva și lovea cu picioarele mașina respectivă, iar o dată a smuls o portieră din balamale.
Se spune că îi plăcea să stea pe o bancă din parcul central din Sydney fumând țigară după țigară exact lângă semnul pe care scria “Fumatul interzis”, mergea în fiecare duminică la concertele gratuite organizate de primărie în aer liber și căra mereu după ea sacoșe cu cărți grele. Cei care au cunoscut-o povesteau că citea în medie două cărți pe zi și petrecea mult timp în biblioteca publică din New South Wales, dar la sfârșitul anilor ‘50 i s-a interzis accesul în instituție, pentru că îi deranja pe ceilalți cititori.
Beatrice Miles era văzută deseori stând în picioare în intersecții, purtând în mână un cartonaș pe care scria că recită la cerere versuri din Shakespeare pentru un preț de câțiva șilingi. Aceasta a fost forma în care reușea să obțină bani pentru hrană, pentru că, într-adevăr, avea o memorie absolut neobișnuită și reușea să rețină și să reproducă extrem de fidel ceea ce citea.
În anii ‘50, femeia s-a aciuat în preajma Bisericii Lui Hristos Sf. Laurențiu, la un moment dat i s-a permis să doarmă într-unul dintre porticurile de pe Strada St James King, dar un preot a alungat-o de acolo. O vreme a dormit în Belmore Park, fiind frecvent arestată pentru vagabondaj, dar până la urmă parohul bisericii respective, părintele John Hope, i-a oferit adăpost pe veranda dintre sala de mese a rectoratului și biserică, rămânând în grija lui până în 1964.
În ultimii ani ai vieții, a fost preluată de călugărițele de la Little Sisters of the Poor Home for the Aged din Randwick, iar aici a ajuns să fie cunoscută pentru compasiunea ei față de cei bolnavi, mângâindu-i pe bătrâni și infirmi și stând răbdătoare lângă muribunzi. Nu a mai avut niciun contact cu familia care o abandonase în tinerețe, iar cazul ei a devenit un exemplu trist al lipsei de înțelegere și de empatie pentru persoanele afectate de boli psihice.
Beatrice Miles a murit pe 3 decembrie 1973, la vârsta de 71 de ani, pe mormântul ei din Cimitirul Rookwood fiind așezate flori de câmp.
În 1984, povestea nefericitei australience a devenit subiectul unui musical numit Bee și un an mai târziu a apărut chiar un roman inspirat din lungul șir de evenimente care au transformat-o dintr-o tânără ce avea toate șansele de reușită într-o femeie nevoită să cerșească pentru a-și asigura o existență mizeră.
