Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din localitatea Săliște de lângă Sibiu. Tatăl ei a murit înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o să-și părăsească satul natal și să traverseze Munții Carpați, ajungând la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu.
În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în perioada de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri de preg[tire pentru asistențe medicale în mai multe centre din țară, inclusiv la Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntară: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin.”
În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizată la spitalul comitetului regional de acțiune de pe lângă prefectura din Tecuci.
Munca ei a fost remarcată de superiori, astfel că tânăra a îmbrăcat uniforma militară și a fost mobilizată aproape de linia frontului, la Mărășești. Călugărița a lucrat inițial ca asistentă medicală în spital, dar curând a ajuns chiar în tranșeele din prima linie, ajutând la evacuarea răniților și transportarea lor în trenurile sanitare.
În vara anului 1917, în timp ce a urcat pe un tren militar care îi transporta pe răniții de la Mărășești la Vaslui și Iași, a fost grav rănită în zona coapsei stângi și a fost transportată pentru operație la Iași. Impresionați de cunoștințele ei medicale, medicii i-au recomandat să rămână la Spitalul nr. 271 din Iași, condus de profesorul Dimitrie Gerota.
După izbucnirea epidemiei de tifos exantematic în Iași, doctorul Gerota a rugat-o să rămână alături de el, spunându-i: „După dumneata n-are cine să plângă”, iar ea a acceptat.
După război, Maica Mina s-a întors la Mănăstirea Văratec cu conștiința împăcată: „Noi, călugărițele și călugării, ne-am pus în nesiguranța vieții pentru țară și am slujit cu credință și am mers în război cu toată conștiința, în ajutorul răniților pentru care am muncit cu un sentiment sfânt, să îi ajutăm în suferință… Ne-am împlinit datoria nu ca niște oameni, ci ca ostași ai Domnului și ai țării noastre, făcând ascultarea până la capăt, la terminarea războiului.”
După moartea mătușii ei, în 1923, Maica Mina s-a mutat la Mănăstirea Nămăești, în Argeș, iar în anii ’30, cu acordul Patriarhului Miron Cristea, s-a înscris la Institutul surorilor de caritate „Regina Elisabeta“ din București.
În momentul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, Maica Mina avea 45 de ani. A fost mobilizată din nou și trimisă la spitalul din Câmpulung Muscel, devenind membră a „Asociației surorilor de caritate de război din România“ a „Corpului luptătorilor naționaliști“.
În 1968, Maica Mina a fost distinsă cu Medalia Virtutea ostășească – Clasa I în fața Mausoleului de la Mărășești, alături de alți veterani ai Primului Război Mondial.
Călugărița sublocotenent Marina Hociotă a încetat din viață pe 9 iulie 1977 la Mănăstirea Nămăești, la vârsta de 80 de ani.
