Constantin Dimitrescu Severeanu s-a născut pe 4 mai 1840, într-o familie de ţărani din cătunul Bălţaţii de Mijloc din judetul Mehedinţi și a avut nu mai puţin de 11 fraţi și surori. După ce a încheiat cursurile primare la Turnu-Severin, tânărul a venit în 1856 la Bucureşti, dornic să-și continue învăţătura, și a fost admis la Şcoala de Chirurgie înfiinţată de doctorul Carol Davila, unde a trebuit nu numai să se iniţieze în disciplinele medico-biologice, dar să dobândească și noțiuni de cultură generală, pentru că nu frecventase liceul.
Pentru că medicul Carol Davila a reușit să obţină burse în instituţiile de învăţământ medical superior din Franţa si Italia pentru cei mai înzestraţi absolvenţi ai școlii bucureștene, Severeanu a devenit, în 1862, student al Facultății de Medicină din Paris, unde, după doar doi ani, și-a susţinut cu succes teza de doctorat.
La înapoierea în ţară, a ocupat timp de trei ani postul de medic secundar la Spitalul Colentina, apoi a devenit, pentru următorii 40 de ani, medic primar și șef de secție la aceeași instituție medicală.
Imediat dupa întoarcerea de la Paris, i s-a încredinţat conducerea unor catedre cu profil chirurgical la Şcoala Naţională de Medicină, în 1861 a fost numit profesor de medicină operatorie, iar în 1888, profesor de clinică chirurgicală, unde avea sa funcţioneze până în 1910.
Constantin Severeanu a fondat în 1870 “Gazeta medico-chirurgicală a spitalelor”, dar principalul său merit a fost acela de a fi adus o contribuţie esențială la dezvoltarea marii chirurgii în România.
Experimentatul medic a coordonat, în timpul Războaielor Balcanice, sistemul sanitar pe front:
“Aseară s-a înapoiat în Capitală d. dr. G. Severeanu, care se ştie că a plecat pe câmpul de război bulgar pentru a instala aparate de radiografie necesare la extragerea gloanţelor răniţilor.
Am căutat să vedem astăzi pe d. dr. G. Severeanu, care a binevoit să ne comunice următoarele cu privire la cele văzute:
— Ambulanţa noastră instalată acum la Stara Zagora a fost foarte bine primită de bulgari şi este cea mai bine considerată dintre toate ambulanţele.
Ştiţi că această ambulanţă este complet echipată şi funcţionează sub direcţia d-lui dr. Iacobovici, asistat fiind de 4 medici şi un numeros personal sanitar. Ambulanţa are actualmente 350 de paturi. Se fac între 8 – 10 operaţiuni pe zi. Mai toţi răniţii şi bolnavii sunt de la Lule-Burgas.
Sosind la Stara Zagora, am instalat la ambulanţa noastră şi o sală de radiografie, în afară de sala de microscopie şi celelalte care erau.
Graţie radiografiei, extracțiunea gloanţelor se face cu mult mai mare uşurinţă şi într-un mod foarte eficace.
Bulgarii au rămas pe deplin mulţumiţi de aceste operaţiuni. Din cauza holerei, însă, de vreo câteva zile nu se mai aduc aşa de mulţi răniţi — făcându-se pentru aceştia spitale pe loc acolo unde bântuie teribilul flagel. Astfel se face la Adrianopol, Cioriu şi Ceatargea — localităţi unde holera face mari ravagii. Bolnavii au fost izolaţi pretutindeni şi comunicaţiile s-au întrerupt.
În ultimul transport de răniți la Sofia s-au constatat două cazuri de holeră: unul a fost izolat la spitalul Crucii roşii, iar celălalt la spitalul de la şcoala militară.
*** Adevěrul, noiembrie 1912
“Doctorul și-a început activitatea clinică într-o perioadă în care, în lume, începeau sa se impună cu hotărâre în practica medico-chirurgicală atât anestezia, cât și antisepsia. Așa se explică de ce el a fost unul dintre primii care au efectuat la noi operaţii pentru hernia strangulată, pentru cancerul stomacal, pentru extirparea splinei, a chisturilor ovariene sau a gușei hipertrofice și cel dintâi partizan în România al aplicării pansamentelor fenicate preconizate de Lister şi Maisonneuve în vederea prevenirii infecţiilor microbiene. Împreună cu D. Gerota, medicul a experimentat anumite modalităţi de anesteziere, printre care injectarea cocainei în canalul rahidian.
Severeanu a inventat și o serie de metode operatorii, este autorul procedeului de cusătură în straturi, după operație, a peretelui abdominal și de decapitare a capului de femur în luxațiile сохо-femurale ce nu se pot reduce. Numele său îl poartă unele tehnici originale de operare a “buzei de iepure” sau de rezecție a maxilarului superior atins de cancer. A fost, în același timp, pionier în chirurgia vasculară, practicând primul cateterismul arterial, în vederea restabilirii circulaţiei prin vase sangvine astupate de cheaguri.
La numai un an dupa descoperirea razelor X de către Roentgen, Severeanu a efectuat, în colaborare cu fizicianul Dragomir Hurmuzescu, primele radiografii medicale diп ţară. La Spitalul Colțea a fost montată o instalaţie radiologică, punându-se astfel bazele acestui mijloc revoluţionar la acea vreme de investigaţie clinică”, consemna dr. G. Brătescu în 1991.
Constantin D. Severeanu s-a retras de la catedră și din spital la împlinirea vârstei de 70 de ani, dar a continuat să fie activ în viața medicală de la București, fiind desemnat primul președinte al Societății române de istoria medicinei la constituirea acesteia, în 1929, și, în același an, și-a publicat volumele de memorii, “Din amintirile mele”. (reeditate în 2022 de Editura Paul Editions)
Doctorul a încetat din viață pe 1 decembrie 1930, la București. “Corpul medical a pierdut un om deosebit”, spunea Nicolae Iorga, “un om în care ştiinţa se unea cu o înaltă înţelepciune și cu un sentiment adânc a tot ce este omenesc”.
Cotidianul Curentul consemna: “Abia acum câteva zile însemnam, în acest loc chiar, câteva notiţe omagiale pentru omul de muncă, de energie şi iniţiativă, pentru nestorul medicinei româneşti, prof. dr. G. D. Severeanu.
O tristă coincidenţă a făcut ca în ziua apariţiei acestor însemnări, bătrânul profesor onorar al facultăţii de medicină din Bucureşti să cadă pe patul de suferinţă, în urma unei hemoragii cerebrale. La vârsta de 91 ani, profesorul Severeanu, deşi vânjos încă, nu a putut rezista, şi, în ziua de 1 Decembrie, s-a stins în locuinţa sa din str. Victor Emmanuel.
Dr. C. D. Severeanu a fost unul dintre primii medici români şi dintre primii profesori ai Facultăţii de Medicină, a fost vicepreşedinte al Senatului, chirurg primar şi efor al spitalelor civile, membru în consiliul sanitar superior. Fiul său este savantul nostru radiolog, dr. George Severeanu. Moartea profesorului Constantin Severeanu, deşi survenită la o vârstă pe care foarte puţini o ating, lasă regretele cele mai adânci în toate cercurile bucureştene în care bătrânul medic era atât de cunoscut şi iubit.
Cu doctorul Constantin Severeanu dispare ultima dintre marile figuri încă în viaţă, dintre personalităţile care au contribuit cu munca, râvna şi inteligenţa lor la organizarea statului român”.
Surse:
Ştiința şi Tehnică, noiembrie 1991
Curentul, Dimineața, decembrie 1930
