Emily Lyon (botezată Amy) s-a născut pe 26 aprilie 1765 la Cheshire, în Anglia, și a fost fiica fierarului Henry Lyon, care a murit când ea avea două luni, și a lui Mary Kidd. Mama ei, rămasă văduvă, nu și-a permis să îi ofere niciun fel de educație și a fost nevoită să o creasă în sărăcie extremă. La doar 15 ani, Emily și-a schimbat numele în Emma și a devenit ea însăși mamă. A rămas însărcinată cu un oarecare Harry Featherstonhaugh, dar și-a abandonat fetița nou-născută și s-a mutat la Londra.
Perspectivele pe care le avea tânăra fără bani și fără școală erau egale cu zero, așa că a lucrat aproape un an într-un bordel, unde l-a cunoscut pe fiul lui Francisc Greville, primul conte de Warwick. Îndrăgostit de frumoasa prostituată, tânărul Francis a reușit să o ajute să părăsească lupanarul și i-a oferit acces în saloanele societății londoneze.
Miss Lyon a avut trei copii cu Francis, dar bărbatul, presat de familia lui, a decis să oprească relația cu fosta prostituată. Contele s-a căsătorit cu o fată bogată de același rang și a trimis-o pe fosta metresă la Napoli, dându-i-o în grijă unchiului său, William Hamilton, ambasador al Angliei în regatul peninsular. Frumoasa Emma l-a sedus repede pe ambasador și l-a determinat să o ia de nevastă, devenind astfel o femeie onorabilă și continuând să fie în centrul atenției societății londoneze și neapoleze.
Neconvențională și inovatoare, juca teatru, a lansat un stil de dans și a dat tonul unei noi mode, îmbrăcându-se în rochii lungi, simple, cu voaluri și falduri, drapate în stilul antic grecesc, iar modul ei de vestimentație a fost curând adoptat de tinerele din Napoli care o admirau pe îndrăzneața englezoaică.
Casa ei devenise centrul distracției din regat, iar lady Hamilton a reușit chiar să se împrietească la cataramă cu regina Maria Carolina de Austria, cel de-al treisprezecelea copil al Mariei Terezia, soția regelui Ferdinand I al celor Două Sicilii.
Ajunsă în lumea bună, Emma l-a primit în casa ei pe amiralul Horatio Nelson când acesta a venit la Napoli pentru a cere întăriri împotriva francezilor, moment în care tânăra, prin influența pe care o are la curtea regală, l-a sprijinit să primească ajutorul cerut.
Amiralul Nelson, care avea 40 de ani la acel moment, a revenit după cinci ani în oraș, iar lady Hamilton l-a găzduit din nou, ba, mai mult, a organizat o petrecere aniversară în onoarea bravului militar britanic la care au participat nu mai puțin de 1.800 de invitați, pentru că aceasta fusese ambiția frumoasei Emma, iar bătrânul ei soț, Lordul Hamilton, s-a supus fără niciun cuvânt. În această perioadă, relația intimă dintre Lady Emma și amiralul Nelson a devenit oficială și nu după mult timp, cei trei au plecat împreună la Londra. Ambasadorul a închiriat o casă în Picadilly, iar aici Emma a adus pe lume primul copil al lui Nelson, o fetiță, botezată, pentru ca lucrurile să fie clare, Horatia. Trioul conjugal s-a mutat apoi în Wimbledon, într-o casă micuță, cumpărată de amiral.
După ce Lordul Hamilton a murit, iar amiralul Nelson a fost trimis să lupte în războaiele napoleoniene, destinul Emmei s-a schimbat rapid și dramatic. Gravidă cu cel de-al doilea copil al lui Nelson, Emma a făcut schimbări majore în reședința nou achiziționată. Dispunea de mulți bani și avea ambiția de a-și construi un blazon nobiliar, însă cel de-al doilea copil a murit la doar două săptămâni după naștere, iar ea a intrat într-o depresie profundă.
Ca să uite de probleme, a început să joace jocurilor de noroc, arunca cu bani în stânga și-n dreapta și bea din ce în ce mai mult. Situația ei financiară s-a degradat rapid, pentru că mica pensie pe care i-o lăsase bătrânul lord Hamilton se dusese pe datoriile acumulate între timp.
După doar doi ani, pe 21 octombrie 1805, amiralul Nelson, rănit în Bătălia de la Trafalgar, a murit, iar singura moștenire pe care i-a lăsat-o Emmei a fost căsuța din Merton Place. Amanta oficială a amiralului-erou a fost ignorată complet de societatea londoneză și astfel a ajuns, în 1813, să fie închisă, timp de un an de zile, împreună cu fetița ei, Horatia Nelson, în pușcăria datornicilor.
Ieșită din închisoare, Emma nu avea nicio soluție. Ca să scape de creditori, a plecat în Franța și s-a stabilit la Calais, într-o căsuță modestă, dar nici aici nu mai exista scăpare. Afectată profund de declinul pe care îl luase viața ei, Emma Hamilton, ajunsă la vârsta de 49 de ani, a început să bea din ce în ce mai mult, acesta fiind remediul pe care îl găsise pentru a uita de nenorocirile ce se abătuseră asupra ei.
Pe 15 ianuarie 1815, celebra amantă a amiralului Nelson a murit în mizerie, de insuficiență hepatică, boală ce i-a fost cauzată de alcoolism și sărăcia extremă, și a fost înhumată pe terenul public din afara orașului, datorită donațiilor unui prieten vechi care i-a plătit înmormântarea modestă.
Fiica ei, Horatia, s-a căsătorit mai târziu cu reverendul Philip Ward și a avut zece copii, dar nu a recunoscut niciodată că a fost fiica celebrei Emma Hamilton și a legendarului amiral Nelson.
Galerie foto:
