La începutul secolului XX, când femeile nu aveau drept de vot și erau excluse din viața politică, Emmeline Pankhurst avea să devină una dintre cele mai controversate și influente figuri ale societății britanice. Inteligentă, energică și dispusă să sfideze convențiile timpului, a transformat lupta pentru drepturile femeilor într-o adevărată mișcare de masă. Prin discursuri incendiare, proteste, greve ale foamei și acțiuni uneori șocante, a devenit simbolul unei generații hotărâte să schimbe lumea.
Emmeline Pankhurst s-a născut pe 15 iulie 1858 în Manchester și a fost fiica lui Robert Goulden și a Sophiei Crane, simpatizanți ai partidului liberal, care erau foarte activi în promovarea drepturilor femeii, astfel că a participat, încă de la vârsta de 14 ani, la întruniri politice.
Între anii 1873 – 1879, a studiat la Paris, iar la întoarcerea în Manchester s-a căsătorit cu avocatul Richard Marsden Pankhurst, care era cu 24 de ani mai în vârstă decât ea, cuplul având cinci copii, trei fete și doi băieți.
După moartea soțului, în anul 1898, Emmeline a început să aibă probleme financiare, fiind nevoită să-și întrețină copiii dintr-un salariu modest de funcționară.
Pe 10 octombrie 1903, a înființat, împreună cu alte patru femei și cu două dintre fiicele ei, Sylvia și Christabel, organizația „Women’s Social and Political Union”, care susținea militantismul pașnic, ideile lor fiind preluate mai târziu de mișcarea pentru drepturile femeilor din SUA, apoi de Mahatma Gandhi și Martin Luther King.
Confruntându-se cu pasivitatea societății britanice, mișcarea a recurs și la metode radicale, incendieri și atentate, ceea ce a dus la arestarea frecventă a Emmelinei. Pe când se afla în închisoare, femeia a făcut în mai multe rânduri greva foamei, pentru a atrage atenția asupra nedreptăților la care erau supuse militantele, dar aceste acțiuni au dus la șubrezirea stării ei de sănătate.
În 1907, și-a vândut locuința din Manchester și a început să ducă un stil de viață itinerant, în lupta ei fără odihnă pentru legiferarea dreptului la vot al femeilor. Locuia pe la prieteni și în hoteluri modeste, purtându-și puținele lucruri într-o valiză sărăcăcioasă.
Datorită determinării ei, pe 6 februarie 1918 în Anglia a fost adoptată legea în baza căreia femeile cu vârsta peste 30 de ani şi care aveau o anumită avere puteau să voteze, acesta fiind un succes parţial al eforturilor îndelungate ale mișcării feministe.
Emmeline a încetat din viață pe 14 iunie 1928, la vârsta de 69 de ani, și a fost înmormântată în Cimitirul Brompton din Londra.
