Execuția reginei Anne Boleyn

Anne Boleyn a fost fiica lui Thomas Boleyn, un favorit al regelui Henric al VII-lea, mai târziu Conte de Wiltshire și Conte de Ormonde și a soției lui, Lady Elizabeth Howard. Fetița a fost crescută pe continent, a fost doamnă de onoare a reginei Maria Tudor, sora lui Henric al VIII-lea, care se căsătorise cu Ludovic al XII-lea al Franței, apoi a reginei în vârstă de 15 ani, Claude a Franței, în slujba căreia a fost timp de șapte ani.
La curtea reginei, și-a îmbunătățit franceza, a devenit interesată de modă și de religie, a căpătat cunoștințe aprofundate de istorie și cultură a Franței și noțiuni serioase de etichetă.
Anne a fost rechemată în Anglia în 1522 pentru a se mărita cu vărul ei irlandez, James Butler, un tânăr cu câțiva ani mai mare decât ea care locuia la curtea engleză. Și sora sa mai mare, Mary Boleyn, fusese rechemată în Anglia la sfârșitul anului 1519, din cauza aventurii pe care aceasta o avusese cu regele Franței. Mary a fost căsătorită cu William Carey, un mic nobil, în februarie 1520, la Greenwich. Dar, la puțin timp după nuntă, Mary Boleyn devenea metresa regelui Henric al VIII-lea.
Anne și-a făcut debutul la Chateau Vert jucând un rol într-o piesă dată în onoarea ambasadorilor imperiali, pe 4 martie 1522. Trei ani mai târziu, în blank1525, Henric al VIII-lea s-a îndrăgostit de ea, însă Anne a refuzat să-i devină metresă, așa cum făcuse sora ei, Mary Boleyn. Cerința ei a fost ca regele Henric să anuleze căsătoria sa cu Caterina de Aragon pentru a fi liber să se căsătorească cu ea. Papa Clement al VII-lea a refuzat să anuleze căsătoria, cardinalul Thomas Wolsey a fost demis din funcția de arhiepiscop de York și capelanul familiei Boleyn, Thomas Cranmer, a fost numit arhiepiscop de Canterbury.
Pe 1 septembrie 1532, regele i-a acordat Annei titlul de marchiză de Pembroke, astfel că ea a devenit cea mai importantă femeie din regat care nu făcea parte din familia regală. Familia Annei a profitat de pasiunea regelui pentru ea. Tatăl ei a fost numit viconte Rochford și Conte Wiltshire. La marele banchet pentru a sărbători noul titlu al tatălui ei, Anne a avut prioritate în fața Ducesei de Suffolk și Norfolk, sora regelui, ocupând locul de onoare de lângă rege, poziție ocupată de obicei de regină.blank
Datorită intervenției Annei, sora sa, Mary, devenită văduvă, a primit o pensie anuală de 100 £, iar fiul acesteia, Henry Carey, a fost educat la o prestigioasă mănăstire cisterciană.
Henric și Anne s-au căsătorit în secret pe 25 ianuarie 1533. Pe 23 mai 1533, Cranmer, devenit arhiepiscop de Canterbury, a declarat nulă căsătoria regelui Henric cu Caterina, iar cinci zile mai târziu tot el a declarat validă căsătoria dintre rege și Anne. La scurt timp, Papa a semnat sentința de excomunicare a lui Henric și Cranmer.
Anne a fost încoronată regină a Angliei pe 1 iunie 1533, printr-o ceremonie impresionantă desfășurată la Westminster Abbey, fiind ultima soție a unui monarh al Angliei încoronată separat de soțul ei.
După ceremonie, Anne, care era însărcinată, s-a stabilit în reședința favorită a regelui, Palatul Greenwich, pentru a se pregăti de naștere. Copilul s-a născut prematur, la 7 septembrie 1533. Spre dezamăgirea lui Henric, Anne a născut o fată, care a fost botezată Elisabeta, viitoarea regină Elisabeta I a Angliei, în onoarea mamei lui Henric, Elisabeta de York.
blankAnne Boleyn era foarte activă politic, acorda petiții, primea diplomați, prezida întâlniri. Dar relația cu regele Henric a început să se deterioreze. După un avort pe care regina Anne l-a suferit în perioada Crăciunului din 1534, Henric a discutat cu episcopul Cranmer despre posibilitatea de a o părăsi. Totuși, cuplul regal s-a împăcat, iar în octombrie Anne era din nou însărcinată.
Anne Boleyn cheltuia sume mari pe rochii, bijuterii, pălării, pene de struț, echipamente de călărie, mobilier și tapiserie, menținând luxul cerut de statutul său, dar nu era iubită de popor, era acuzată din cauza tiraniei guvernării soțului ei, iar oamenii se refereau la ea ca “târfa regelui” sau “prostituată obraznică”.
După ce în ianuarie 1536 Anne pierde o nouă sarcină, Henric declară că a fost păcălit să se căsătorească cu ea și că își dorește să o înlocuiască. În martie 1536, regele o curta deja pe Jane Seymour, iar la 2 mai 1536 o acuză pe Anne Boleyn de înaltă trădare, o arestează și o închide în Turnul Londrei.blank
„Crima” de care a fost acuzată se referea la presupuse legături amoroase cu cinci bărbați, dintre care unul era chiar fratele tinerei regine, George. Deși nu au existat dovezi, toți șase au fost găsiți vinovați atât pentru adulter, cât și pentru complot, cu scopul de a-l ucide pe Henric al VIII-lea.
Anne Boleyn a murit executată pe 19 mai 1536. Cu toate că în timpul vieții nu a fost o regină populară, după arestarea ei, procesul și execuția nedreaptă, opinia publică a început să o simpatizeze și să dezaprobe comportamentul lui Henric.
După numai 11 zile de la execuția Annei, Henric al VIII-lea s-a căsătorit, pe 30 mai 1536, cu Jane Seymour, cea de-a treia soție din cele șase ale sale.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *