Catherine Howard, cea de-a cincea soție al lui Henric al VIII-lea, s-a născut în anul 1521 și a fost fiica Lordului Edmund Howard și a Ecaterinei, care mai avea cinci copii din relația cu primul soț. Cuplul a avut alți șase copii, iar tatăl care, în ciuda originii lui nobile, nu era deloc bogat, a fost nevoit de multe ori să ceară ajutorul rudelor mai înstărite pentru a-și crește familia numeroasă.
După moartea Ecaterinei, în 1528, Lordul Howard a trimis câțiva dintre cei 11 minori la bunica paternă și s-a recăsătorit de încă două ori. Agnes Howard, Ducesa de Norfolk, cea care a crescut-o pe micuță, avea un fel de pension unde erau educate fiicele nobililor britanici, iar aici, într-un mediu care era destul de relaxat din punctul de vedere al moralității, Catherine a fost influențată de unele dintre fetele mai mari, care le permiteau admiratorilor să le viziteze noaptea în dormitoare.
Se pare că în perioada în care a locuit în casa ducesei de la Horsham viitoarea regină a Angliei a avut o aventură cu unul dintre profesorii de dans, Henry Mannox, și, deși nu există prea multe informații despre această legătură, cei mai mulți dintre istorici consideră că adolescenta a fost abuzată de mai vârstnicul partener. Mai târziu bărbatul a depus mărturie în timpul procesului intentat suveranei, povestind că a avut relații intime cu ea. Catherine a mărturisit, la rândul ei, că a acceptat ca bărbatul “să-i atingă unele zone secrete ale corpului”.
Cei doi au încheiat relația în primăvara anului 1538, apoi adolescenta s-a apropiat de un anume Francis Dereham, care era secretarul bunicii paterne, cei doi plănuiau chiar să se căsătorească, dar relația s-a încheiat când ducesa le-a aflat secretul.
Cam în acea perioadă unchiul ei, Ducele de Norfolk, a reușit să-i aranjeze o poziție în anturajul celei de-a patra soții a regelui, Anne de Cleves. Devenită doamnă de onoare, tânăra, care era extrem de atractivă, i-a atras rapid atenția lui Henric, mai ales că suveranul nu o plăcea deloc pe regină și îl tot presa pe Thomas Cromwell să găsească o soluție pentru a se despărți de ea.
Regele și favorita sa s-au căsătorit la Palatul Oatlands pe 28 iulie 1540, în ziua în care Cromwell a fost executat și la doar câteva zile după ce nefericita Anne de Cleves fusese de acord să-i redea suveranului libertatea.
Catherine era o adolescentă plină de viață, iar regele Angliei, care avea 49 de ani în acel moment, era atât de îndrăgostit încât îi satisfăcea orice capriciu. În comparație cu celelalte soții ale lui Henric al VIII-lea, se pare că a fost cea mai puțin pregătită pentru poziția pe care a ocupat-o. Nu fusese prea bine educată, știa doar să scrie și să citească, era pasionată de dans și petreceri, superficială și prefera distracția oricărei alte activități adecvate statutului său.
În iarna anului 1540, starea de spirit a lui Henric al VIII-lea s-a schimbat brusc, probabil din cauza durerilor provocate de guta de care suferea și tot în acea perioadă au apărut informații că regina Catherine ar avea o aventură cu Thomas Culperer, unul dintre apropiații suveranului, despre care se spunea că o ceruse de soție încă din perioada în care ea era domnișoara de onoare a Annei de Cleves.
În plus, unele dintre fetele alături de care crescuse la pensionul bunicii paterne ar fi contactat-o și ar fi șantajat-o, cerând, în schimbul tăcerii, numiri în diverse poziții la curtea regală.
La un moment dat, un anume John Lassels a intrat în anturajul arhiepiscopului de Canterbury, Thomas Cranmer, și i-a spus că sora lui, Mary, a fost martora escapadelor amoroase ale suveranei înainte de mariajul cu Henric. Prelatul a început imediat o investigație și a descoperit o scrisoare de dragoste pe care tânăra i-o adresase lui Culpeper, probă care se va deveni singura dovadă a vieții ei imorale.
De Ziua Tuturor Sfinților, pe 1 noiembrie 1541, regele Henric a primit o informare anonimă în care erau descrise cu lux de amănunte suspiciunile ce planau asupra soției. Reacția lui a fost imediată, a înființat o comisie de anchetă condusă chiar de arhiepiscopul Cranmer, apoi a urmat un proces în care regina a fost acuzată de cele mai nenorocite fapte. Primul cap de acuzare a fost că ar fi avut o relație sexuală cu Dereham și că cei doi și-ar fi propus să se căsătorească, dar Catherine Howard a negat ferm orice astfel de intenție și a mărturisit că bărbatul o violase.
Pe 23 noiembrie 1541, i s-a retras titlul de regină, a fost închisă în abația Syon din Middlesex și a rămas aici pentru următoarele luni, fiind obligată să returneze inelul pe care regele i-l oferise.
Cei doi presupuși amanți, Culpeper și Dereham, au fost arestați pentru înaltă trădare și au fost executați pe 10 decembrie 1541, capetele lor fiind expuse în niște țepușe pe Podul Londrei, apoi multe dintre rudele tinerei au fost închise în Turn după o judecată sumară, fiind găsite vinovate pentru tăinuire.
Catherine Howard a rămas în captivitate până în februarie 1542, când Parlamentul a adoptat o lege care prevedea pedeapsa cu moartea pentru orice regină care nu-i mărturisește suveranului trecutul ei intim într-un termen de 20 de zile de la data mariajului.
Legea a fost aplicată retroactiv, așa că, fără să mai existe niciun proces, regina a fost considerată vinovată fără niciun dubiu și a fost ridicată din locul de detenție. Catherine a fost dusă în Turnul Londrei pe 10 februarie, intrând prin Poarta Trădătorilor și fiind apoi condusă în celulă, în așteptarea execuției. Ghilotinarea a fost programată pentru ora 7:00 dimineața, luni, 13 februarie 1542, și se pare că, în seara anterioară, “păcătoasa” a petrecut câteva ore exersând cum să-și pună capul pe eșafod.
A doua zi, Catherine Howard, care avea 17 sau 18 ani la acel moment, palidă și calmă, a fost urcată pe schela ghilotinei. Conform mărturiilor vremii, ultimele ei cuvinte ar fi fost: “Mor ca regină, dar aș fi preferat să mor ca soție a lui Culpeper”. Se pare că și-a cerut iertare pentru greșelile din trecut și că a recunoscut că merită să moară “o mie de morți” pentru că l-a trădat pe rege. Trupul său a fost depus într-un mormânt nemarcat în capela Bisericii St Peter ad Vincula, unde se afla și trupul verișoarei Anne Boleyn, dar osemintele ei nu au fost niciodată identificate.
Regele Henric s-a recăsătorit după doar un an cu ultima sa soție, Catherine Parr.
(Imaginea de profil o înfățișează pe actrița Lynne Frederick, care a jucat rolul reginei Catherine Howard în filmul “Henry VIII and His Six Wives”, regizat de Waris Hussein)
