AcasăMonarhieFrumoasa Lilian a Belgiei a refuzat titlul de regină

Frumoasa Lilian a Belgiei a refuzat titlul de regină

Prințesa Lilian a Belgiei s-a născut pe 28 noiembrie 1916 la Londra, unde părinții ei se refugiaseră în timpul Primului Război Mondial. Fetița fost unul dintre cei nouă copii ai lui Henri Baels din Ostend și ai soției sale, Anne Marie de Visscher, membră a nobilimii belgiene.

Lilian a fost inițial educată în limba engleză, dar, la întoarcerea părinților ei în Belgia, a urmat Colegiul Sacred Heart din Ostend, unde a învățat olandeza, apoi și-a continuat studiile în limba franceză la Bruxelles.

În 1933, Lilian Baels l-a văzut pentru prima dată pe viitorul ei soț, regele Leopold al III-lea al Belgiei, pe atunci Duce de Brabant, în timpul unei aplicații militare care era condusă tatăl acestuia, regele Albert I, în apropierea școlii unde fetița învăța. Câțiva ani mai târziu, când tatăl ei a dus-o la o ceremonie oficială, a avut ocazia să-l întâlnească pe regele Leopold pentru a doua oară.

În 1937, Lilian l-a întâlnit din nou pe Leopold, care devenise între timp văduv după moartea tragică a Reginei Astrid, apoi acesta a invitat-o pe tânără și pe tatăl ei la o petrecere.

După invazia nazistă din Belgia, mama lui Lilian a lucrat pentru Crucea Roșie, iar Lilian a ajutat-o, transportând răniții belgieni și francezi la spitalul Sf. Ioan din Bruges cu mașina și ajutând la evacuarea bătrânilor dintr-un azil din Aalst, care se afla în zona de luptă. După capitularea armatei belgiene pe 28 mai 1940 și încarcerarea regelui de către germani la Castelul Laeken, Lilian și tatăl ei s-au ocupat de îngrijirea refugiaților belgieni din regiunea Anglet din Franța.

În 1941, la invitația reginei Elisabeta, Lilian a vizitat Castelul Laeken, unde regele Leopold al III-lea, acum prizonier de război, era ținut de germani în arest la domiciliu. Această vizită a fost urmată de alte câteva, astfel că Leopold al III-lea și Lilian s-au îndrăgostit. Regele captiv a cerut-o în căsătorie pe Lilian în

iulie 1941, dar ea a refuzat propunerea spunând: „Regii se căsătoresc doar cu prințese”. Regina Elisabeta a insistat ca tânăra să accepte pentru că o plăcea foarte mult și, în cele din urmă, Lilian a fost de acod cu condiția să nu primească titlul de regină, ci doar cele de Prințesă a Belgiei și Prințesă de Réthy.

Leopold și Lilian au planificat inițial să organizeze căsătoria civilă după sfârșitul războiului și eliberarea Belgiei, dar au organizat o ceremonie secretă religioasă pe 11 septembrie 1941, în capela Castelului Laeken, în prezența mamei regelui Leopold, regina Elisabeta, și a tatălui lui Lilian, Henri Baels, iar tânăra purtat voalul de mireasă al Reginei Elisabeta. Pentru că prințesa aștepta primul ei copil a fost necesară și organizarea unei ceremonii civile, iar aceasta a avut loc pe 6 decembrie 1941. Lilian s-a dovedit a fi o soție devotată și o mamă vitregă afectuoasă pentru copiii regelui din prima căsătorie, cea cu regina Astrid. Copiii ei vitregi – Joséphine-Charlotte, Baudouin și Albert al II-lea – au adorat-o și au numit-o „Mamă”.

Când au aflat, unii belgieni și-au arătat simpatia pentru noul cuplu, trimițând flori și mesaje de felicitare la Palatul din Laeken, dar mulți au susținut că mariajul este incompatibil cu statutul regelui de prizonier de război și l-au considerat o trădare a memoriei reginei Astrid.

Potrivit relatărilor lui Lilian, vestea căsătoriei sale secrete cu regele Leopold a îngrijorat-o pe mama ei, care i-a scris: „Micuța mea, nu știi ce te așteaptă. Va fi îngrozitor, toți te vor ataca, vei avea o viață teribil de grea.”

În 1944, familia regală belgiană a fost deportată în Germania nazistă, unde a fost strict păzită de 70 de membri ai SS. Cei doi tineri și copiii lor nu primeau hrană suficientă și trăiau cu teama constantă că vor fi uciși de temnicerii lor. La un moment dat, un oficial nazist a încercat să le dea cianură, pretinzând că este un amestec de vitamine pentru a compensa dieta lor sărăcăcioasă. În 1945, familia regală belgiană a fost eliberată de trupele americane aflate sub comanda generalului-locotenent Alexander Patch, care a devenit ulterior un prieten apropiat al regelui și al prințesei Lilian.

După eliberare, Leopold nu a putut însă să se întoarcă în Belgia din cauza unei controverse politice. Era acuzat că i-a trădat pe aliați printr-o presupusă capitulare prematură în 1940 și că a colaborat cu naziștii în timpul ocupației țării. În 1946, la Bruxelles a fost constituită o comisie juridică pentru a investiga comportamentul regelui în timpul războiului și în această perioadă familia a trăit în exil în Pregny-Chambésy, în Elveția, iar fratele mai mic al regelui, Prințul Charles, Conte de Flandra, a devenit regent. Comisia de anchetă l-a considerat în cele din urmă nevinovat și Leopold a reușit, în 1950, să se întoarcă în Belgia pentru a-și relua îndatoririle regale, însă tulburările politice împotriva sa au continuat. În 1951, pentru a salva monarhia, regele Leopold al III-lea a abdicat în favoarea fiului său de 21 de ani, Prințul Baudouin.

În primii nouă ani de domnie ai acestuia, Lilian a acționat ca prima doamnă a Belgiei, și a continuat să locuiască cu Leopold și copiii lor în palatul regal de la Laeken.

În 1960, după căsătoria regelui Baudouin cu Doña Fabiola de Mora y Aragón, Leopold și Lilian s-au mutat din palatul regal într-o proprietate guvernamentală, moșia Argenteuil, care a devenit un centru cultural important pentru numeroși scriitori, oameni de știință, matematicieni și medici proeminenți care au fost apropiați de familia regală.

După operația pe cord a fiului ei, Prințul Alexandre, la Boston, în 1957, Prințesa Lilian a devenit foarte interesată de medicină și, în special, de cardiologie, și a înființat o fundație pentru a promova noi forme de tratament pentru bolile cardiovasculare.

Prințesa a murit pe 7 iunie 2002, la vârsta de 85 de ani, la reședința d’Argenteuil și și-a exprimat dorința de a fi înmormântată aici, dar a fost depusă în cripta regală a Bisericii Maicii Domnului din Laeken, alături de regele Leopold și de prima sa soție, regina Astrid.

Niciun comentariu

Lasă un comentariu