HomeMonarhieFrumoasa Lilian a Belgiei a refuzat titlul de regină

Frumoasa Lilian a Belgiei a refuzat titlul de regină

DS TW

Lilian a Belgiei s-a născut pe 28 noiembrie 1916 la Londra, oraș în care părinții ei se refugiaseră în timpul Primului Război Mondial, și a fost unul dintre cei nouă copii ai lui Henri Baels din Ostend și ai soției sale, Anne Marie de Visscher, membră a nobilimii belgiene. Copila a urmat școala în limba engleză, dar la întoarcerea în țara natală a a urmat Colegiul Sacred Heart din Ostend, unde a învățat olandeza, apoi și-a continuat studiile la Bruxelles.

În 1933, Lilian Baels l-a văzut pentru prima dată pe viitorul ei soț, regele Leopold al III-lea al Belgiei, pe atunci Duce de Brabant, în timpul unor aplicații militare care erau conduse de tatăl acestuia, regele Albert I, și se desfășurau în apropierea școlii unde fetița învăța. Câțiva ani mai târziu, când tatăl ei a dus-o la o ceremonie oficială, a avut ocazia să-l întâlnească pe suveran pentru a doua oară.

În 1937, Lilian l-a revăzut pe Leopold, care devenise între timp văduv după moartea tragică a reginei Astrid, apoi acesta a invitat-o la o petrecere, unde s-au cunoscut mai bine. După invazia Belgiei de către naziști, mama tinerei a lucrat pentru Crucea Roșie, iar ea a ajutat-o, transportând răniții belgieni și francezi la spitalul Sf. Ioan din Bruges cu mașina și ajutând la evacuarea bătrânilor dintr-un azil din Aalst, iar după capitularea armatei belgiene, Lilian și tatăl ei s-au ocupat de îngrijirea refugiaților belgieni.

În 1941, la invitația reginei Elisabeta, Lilian a vizitat Castelul Laeken, unde tânărul Leopold al III-lea, devenit prizonier de război, era ținut în arest la domiciliu. Această vizită a fost urmată de alte câteva, astfel că cei doi s-au îndrăgostit în scurt timp.

 

Suveranul a cerut-o în căsătorie în iulie 1941, ea a refuzat propunerea spunând: “Regii se căsătoresc doar cu prințese”, însă regina-mamă Elisabeta a insistat să accepte, pentru că o plăcea foarte mult și, în cele din urmă, a fost de acord, cu condiția să nu primească titlul de regină, ci doar pe cele de Prințesă a Belgiei și Prințesă de Réthy.

Leopold și Lilian au planificat inițial să organizeze căsătoria civilă după sfârșitul războiului și eliberarea Belgiei, dar au decis să facă totuși o mică ceremonie religioasă pe 11 septembrie 1941 în capela Castelului Laeken, eveniment desfășurat în prezența mamei regelui Leopold, regina Elisabeta, și a tatălui lui Lilian, Henri Baels. Tânăra a purtat cu această ocazie voalul de mireasă al suveranei. Pentru că prințesa aștepta primul ei copil, a fost necesară și organizarea unei ceremonii civile, iar aceasta a avut loc pe 6 decembrie 1941.

Lilian s-a dovedit a fi o soție devotată și o mamă vitregă afectuoasă pentru copiii regelui din primul mariaj, cel cu regina Astrid. Copiii ei vitregi – Joséphine-Charlotte, Baudouin și Albert al II-lea – au adorat-o și au numit-o “Mamă”. Când au aflat că suveranul se căsătorise, unii belgieni și-au arătat simpatia pentru noul cuplu, trimițând flori și mesaje de felicitare la Palatul din Laeken, dar mulți au susținut că uniunea este incompatibilă cu statutul regelui de prizonier de război și au considerat actul o trădare a memoriei reginei Astrid.

 

Potrivit relatărilor lui Lilian, vestea căsătoriei secrete a îngrijorat-o pe mama ei, care i-a scris: “Micuța mea, nu știi ce te așteaptă. Va fi îngrozitor, toți te vor ataca, vei avea o viață teribil de grea.”

În 1944, familia regală a fost deportată în Germania nazistă, unde a fost strict păzită de 70 de ofițeri SS. Cei doi tineri și copiii lor nu primeau hrană suficientă și au trăit cu teama permanentă că vor fi uciși. La un moment dat, un oficial nazist a încercat să le dea cianură, pretinzând că este un amestec de vitamine pentru a compensa dieta lor sărăcăcioasă.

În 1945, cuplul regal a fost eliberat de trupele americane aflate sub comanda generalului Alexander Patch, care a devenit ulterior un prieten apropiat al regelui și al prințesei Lilian.

Leopold nu a putut însă să se întoarcă imediat în Belgia din cauza unei controverse politice. Era acuzat că i-a trădat pe aliați prin presupusa capitulare prematură din 1940 și că a colaborat cu naziștii în timpul ocupației țării. În 1946, la Bruxelles a fost constituită o comisie juridică pentru a investiga comportamentul lui în timpul războiului și în această perioadă familia a trăit în exil la Pregny-Chambésy, în Elveția. Comisia de anchetă l-a considerat în cele din urmă nevinovat pe suveran și Leopold a reușit, în 1950, să se întoarcă în țara natală pentru a-și relua îndatoririle regale, însă atacurile politice împotriva sa au continuat. În 1951, pentru a salva prestigiul monarhiei, Leopold al III-lea a abdicat în favoarea fiului său de doar 21 de ani, Prințul Baudouin. În primii nouă ani de domnie ai acestuia, Lilian a acționat ca primă doamnă a Belgiei, întreaga familie continuând să locuiască în Palatul Regal.

În 1960, după căsătoria lui Baudouin cu Doña Fabiola de Mora y Aragón, Leopold și Lilian s-au mutat la moșia Argenteuil, care a devenit un centru cultural important pentru numeroși scriitori, oameni de știință, matematicieni și medici proeminenți apropiați de familia regală.

În 1957, la scurt timp după o operație pe cord pe care a suferit-o fiul ei, Prințul Alexandre, Lilian a devenit foarte interesată de medicină, în special de cardiologie, și a înființat o fundație pentru a promova noi forme de tratament pentru bolile cardiovasculare.

Prințesa a murit pe 7 iunie 2002, la vârsta de 85 de ani, la reședința d’Argenteuil și și-a exprimat dorința de a fi înmormântată aici, dar a fost depusă în cripta regală din Laeken, alături de regele Leopold și de prima lui soție, regina Astrid.

DS TW
No comments

leave a comment