HomeEroii României moderneEroi uitațiGeorge Assaky, medicul chemat de studenți de la Paris pentru a le fi profesor

George Assaky, medicul chemat de studenți de la Paris pentru a le fi profesor

George Assaky
DS TW

Medicul George Assaky s-a născut 1 ianuarie 1855 la Iaşi și a fost nepotul marelui cărturar Gheorghe Asachi. Tânărul a studiat medicina la Montpellier şi Paris, lucrând o vreme în laboratorul de embriologie de la Collège de France, apoi, revenind în ţară, a activat ca medic militar, sub coordonarea lui Carol Davila, în Războiul de Independenţă (1877— 1878) şi a devenit ulterior primul profesor de chirurgie (1887) şi de ginecologie (1898) al Facultăţii de medicină din Bucureşti.

Ziarul Lupta din iunie 1889 nota că venirea profesorului Assaky la București a fost rezultatul solicitărilor perseverente ale studenților mediciniști care au făcut presiuni pentru ca eminentul medic să le fie dascăl:

“Studenţii facultăţii de medicină au ţinut să încoroneze victoria ce au repurtat prin readucerea în ţară a ilustrului lor profesor Assaky printr-un banchet la care au invitat pe toţi amicii progresului ştiinţei medicale. În adevăr, toţi au răspuns caldului lor apel, afară de profesorii lor de la facultate, lucru ce-l constatăm cu durere. Ce uri, ce duşmănii, ce invidii joase călăuzesc pe unii din profesorii de la facultatea de medicină!

La ora 8 seara, sala de marmură a Hotelului Union era plină de studenţi, medici, directorii ziarelor din capitală etc., în total 200 persoane aproape. La sosirea d-lui dr. Assaky, o salvă de aplauze care ţinu mai multe minute izbucni şi fiecare alerga să strângă mâna confratelui, amicului şi ilustrului profesor Assaky. Fiecare îşi ia locul desemnat la cele zece şiruri de mese şi studenţii aclamă ca preşedinte al banchetului pe dl. dr. Istrati. Se banchetează în cea mai mare veselie până la ora 10 şi jumătate.

În tot timpul mesei, artele armonioase ale orchestrei acompaniază concertul de concordie şi cea mai pură camaraderie care domnea printre meseni.

George Assaky

Destuparea sticlelor de șampanie dă semnalul toasturilor. Primul toast e al domnului dr. Assaky.

Iată ce ilustrul profesor a zis în substanţă, atât cât am putut a-l urmări în haosul freneticelor aplauze ce-i acoperea fiecare frază:

‘E astăzi pentru noi mare zi de sărbătoare. Serbăm realizarea unui pas enorm în calea dezvoltării învăţămentului nostru medical şi bucuria noastră este cu atât mai mare cu cât lupta a fost mai înverşunată.

Desigur a trebuit să luptăm, nu e nici o tendinţă nouă care să nu se lovească de nenumărate obstacole. Dar ne-am aruncat înainte cu convingerea că adevărul e cu noi şi când dumneavoastră, studenţii, aţi sunat alarma, aţi văzut sculându-se şi dând mâna cu noi toţi acei care aveau în inimă dorul propăşirii noastre: Camera Deputaţilor şi presa întreagă. Din acest admirabil concurs a ieşit o instituţie nouă care, împreună cu Institutul de Bacteriologie, pune facultatea noastră în rândul şcoalelor celor mai bine înzestrate. Dar această mişcare a mai avut şi un alt rezultat. Explozia de simpatii ce a înconjurat cauza noastră are o înaltă semnificare.

Ea ne zice: Tu care lucrezi, tu care vii cu aspiraţiuni nepersonale, cu un ideal de ridicare, să ştii că nu eşti singur, că vei găsi bărbaţi luminaţi care te vor susţine şi te vor ajuta.

Nu simţiţi ce sprijin moral, ce încredere în viitor ne dă votul unanim al Camerei, campania presei, adeziunile venite din toate colţurile ţării? Putem să intrăm fără nici o teamă în întinsul câmp de cultură ce ni s-a deschis şi, dacă am întâmpina din nou oareşcare greutăţi, să strângem rândurile, Domnilor, să înaintăm cu o singură preocupare: munca, victoria, regenerarea prin muncă.

Onoare vouă, care v-aţi ridicat pentru o idee, care aţi luptat pentru lumină! Acei ce vor veni după noi vor aprecia ceea ce datoresc stăruinţei, aş putea zice curajului vostru.

Sunt sigur că mă autorizaţi să exprim aici via noastră recunoştinţă camarazilor Universităţii din Iaşi, precum şi oraşelor care, prin manifestaţiile lor, ne-au dat un puternic ajutor. Închin acest pahar tuturor acelor care puţin sau mult, de departe sau de aproape, au lucrat la crearea Institutului de Chirurgie.’

George Assaky

Fiecare frază a ilustrului profesor era acoperită de salve de aplauze şi de strigăte de ura! Domnul Marinescu, student, a arătat pentru ce studenţii au dat acest banchet şi beau pentru dr. Assaky.

După un toast viu aplaudat al d-lui dr. Istrati, dr. Kiriac bea pentru presă, care a susţinut cu tărie mişcarea studenţilor. Domnul Laurian a urat bună revenire doctorului Assaky pentru reprezentanţii farmaciştilor, ai veterinarilor, ai studenţilor celoralte facultăţi şi reprezentantul societăţei universitare “Unirea”.

Vorbesc cu entuziasm şi cu căldură studenţii Scurtu, Popescu, Gheorghiu, Motăş, Bobulescu, Proca etc. şi după aceea doctorul Istrati reaminteşte meritele doctorilor Davila, Marcovici, Capşa etc. Într-un toast final, banchetul se sfârşeşte la ora 12 noaptea, ducând cu sine fiecare comesean amintirile cele mai plăcute.

N-a fost până azi un aşa banchet monstru în lumea medicală. N-a fost până azi profesor aşa sărbătorit de elevii săi ca domnul dr. Assaky. Tinerimea ştie a răsplăti munca şi valoarea. Onoare ei!”

În cadrul studiilor sale, eminentul medic a descoperit o nouă formaţiune anatomică, tuberculul osos din articulaţia scapulo-umerală, denumit “tuberculul lui Assaky”. Precursor al neurochirurgiei moderne, specialist în regenerarea fibrelor nervoase, a elaborat tehnica operatorie a suturii nervilor la distanţă (1886), cunoscută în literatura de specialitate ca “operaţia Assaky”. Tot el a introdus un procedeu de histeropexie extraperitoneală şi a obţinut rezultate noi privind istoria dezvoltării inimii la animale şi originea forţelor blastodermice la vertebrate. Victor Babeş scria despre George Assaky: “Om superior din toate punctele de vedere, s-a distins printr-o mulţime de lucrări serioase, care au fost apreciate în lumea savantă din străinătate; a fost reformator al chirurgiei române şi a produs un curent puternic, creând elevi şi succesori distinşi”.

O boală grea i-a întrerupt activitatea şi i-a pus capăt vieţii pe 22 aprilie 1899, la doar 44 de ani. Gazeta Transilvaniei scria la acel moment:

“Joi a încetat din viață distinsul profesor de la universitatea din București în vârstă de abia 44 ani. Răposatul era o celebritate în arta chirurgicală, a fost profesor la facultatea de medicină din Paris și la cea din Lille. La 1886, guvernul român l-a chemat în patrie și printr-o lege specială l-a numit profesor de clinică la universitatea din București. Înmormântarea s-a făcut duminică. Pe coşciug a fost depus un mare număr de corone din partea amicilor, colegilor şi a societăţii studenţilor în medicină. În timpul ceremoniei funebre s-au ţinut câteva discursuri prin care s-au arătat marile calităţi ale d-rului Assaky. Defunctul, care a dus faima ţării în Europa întreagă, lasă un gol imens foarte greu de umplut”.

George Assaky
DS TW
No comments

leave a comment