HomeEroii României moderneGeorge Enescu, iubirea eternă

George Enescu, iubirea eternă

DS TW

George Enescu s-a născut la 19 august 1881 în satul Liveni-Vârnav din județul Botoșani, în familia arendașului Costache Enescu și a Mariei, care era fiică de preot. Părinții îi spuneau „Jurjac”, nume dat inițial de bona franceză, Lydie Cedre. Micul Enescu a început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, iar la 5 ani a apărut în primul său concert și a început studii de compoziție sub îndrumarea lui Eduard Caudella.

La vârsta de 9 ani, Enescu studia la Conservatorul din Viena și ulterior a devenit un răsfățat al publicului, care venea entuziasmat la concertele copilului de 12 ani. După absolvire, a plecat la Paris, iar pe 6 februarie 1898 a debutat în calitate de compozitor la Concertele Colonne, cu Suita simfonică Poema Română.

carturesti.ro

 

În același an a început să predea lecții de vioară la București. Regina Elisabeta îl invita frecvent la Castelul Peleș, tânărul compozitor a pus pe muzică câteva dintre poemele suveranei și a luat parte frecvent la seratele muzicale organizate de familia regală.

În această perioadă activitatea sa s-a desfășurat între București și Paris, dar a avut turnee în mai multe țări europene. Când a izbucnit Primul Război Mondial, Enescu a rămas în capitale României, iar în 1915 a organizat prima ediție a concursului de compoziție care îi va purta numele, oferind câștigătorilor, din veniturile proprii, sume de bani generoase.

fashiondays.ro

După război, Enescu și-a continuat activitatea între România și Franța, dar a făcut mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia și New York.

Între anii 1921-1931, Enescu a lucrat la opera Oedip, pe care i-a dedicat-o Mariei Tescanu Rosetti, fostă soție a prințului Mihail G. Cantacuzino. Maruca fusese una dintre doamnele de onoare ale Reginei Maria și, după ce căsătoria cu prințul, care a murit în 1928 într-un accident de automobil, s-a încheiat, a început o relație cu George Enescu.

Capricioasă și nestatornică, Maruca a făcut, după zece ani, o pasiune pentru filozoful Nae Ionescu. Prințesa era cu 11 ani mai în vârstă decât noul iubit, care frecventa Palatul Cantacuzino, participând la seratele muzicale organizate aici. Muzicianul s-a văzut nevoit să se retragă din preajma ei, lăsând-o să își consume pasiunea nebunească. Nae Ionescu apărea peste tot alături de Maruca, dar după șase ani, în 1933, a rupt relația, iar acest lucru i-a provocat femeii o cădere psihică puternică, evenimentul culminând cu episodul dramatic în care a vrut să își dea foc și și-a turnat acid pe partea dreaptă a feței.

La auzul veștii, Enescu, încă îndrăgostit de ea, s-a întors de la Paris și a îngrijit-o cu devotament.  Muzicianul a internat-o, în septembrie 1935, într-un sanatoriu de boli nervoase din Viena, iar aici medicii au reușit să o stabilizeze emoțional. George Enescu și Maruca Cantacuzino s-au căsătorit pe 5 decembrie 1937, după o relație de 30 de ani. O vreme prințesa a apărut în fotografii purtând un voal negru, care îi acoperea fața distrusă de acid, apoi a pozat doar din profil, astfel încât obrazul mutilat să nu apară în imagini.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, compozitorul a rămas în București, iar după 1945 a apărut în concerte împreună cu David Oistrach, Lev Oborin, Emil Gilels și fostul său elev și prieten, violonistul Yehudi Menuhin, pe care îl cunoștea de la sfârșitul anilor ’20.

După instaurarea dictaturii comuniste, Enescu s-a exilat definitiv la Paris. A părăsit Romania în toamna anului 1946, în urma unei discuții cu Menuhin, cel care i-a intermediat azilul politic în America, după cum a povestit muzicologul Viorel Cosma. A plecat cu viză de Statele Unite, acordată de Petru Groza, și cu pașaport diplomatic, cu drept de prelungire automată, îmbarcându-se pe un vapor de la Constanța. Enescu și Maruca au ajuns în America, dar pentru că nu au reușit să se adapteze, după trei luni s-au întors definitiv la Paris.

La sfârșitul anilor ’40, problemele la coloana vertebrală de care muzicianul suferea de mai mult timp s-au agravat. Spondiloza i s-a accentuat vizibil, iar în 1950, în timpul unui concert la Londra, a suferit un accident cerebral și a căzut de pe podium.

Bunul său prieten, Yehudi Menuhin, a închiriat un avion pentru a-l aduce la Paris, unde a fost internat de urgență într-o clinică, medicii reușind să-l reslabilească parțial. Din acel moment, însă, starea de sănătate a compozitorului s-a agravat gradual, iar în iulie 1954 a suferit un atac cerebral masiv.

George Enescu a încetat din viață la Paris în noaptea de 3 spre 4 mai 1955 și a fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise, într-un cavou de marmură albă. Imediat după moartea lui, prințesa Maruca a plecat la Geneva, unde a trăit până la sfârșitul zilelor, în decembrie 1968.

 

Galerie foto:

DS TW

leave a comment