Yehudi Menuhin. Marele muzician a fost elevul lui Enescu

Yehudi Menuhin s-a născut pe 22 aprilie 1916 la New York într-o familie de evrei lituanieni, tatăl lui, Moshe, fiind fiul unui rabin, iar mama sa se numea Marutha. Copilul a luat primele lecții de vioară la vârsta de cinci ani de la violonistul Sigmund Anker la San Francisco, apoi a devenit elevul profesorului Louis Persinger. În 1924, la vârsta de 8 ani, a fost spectator la un concert pe care George Enescu l-a dat la San Francisco și a fost fascinat de marele compozitor român, care a acceptat, la rugămintea părinților, să-i dea copilului lecții de vioară. În 1927 Yehudi a venit în România, a locuit o vreme la vila Luminiș din Sinaia, iar cei doi vor rămâne apropiați până la moartea lui Enescu, în 1955.

În autobiografia sa, “Unfinished Journey”, apărută în 1976, Menuhin mărturisește: “Enescu mi-a dat lumina care a ghidat întreaga mea existenţă, a fost cel care mi-a aprins imaginaţia, deschizându-mi o perspectivă în tumultul şi măreţia lui Bach și va rămâne pentru mine absolutul prin care eu îi judec pe alţii”.

După doi ani de pregătire cu muzicianul român, a continuat să studieze cu Adolf Busch la Basel, în Elveția, iar în 1930 familia Menuhin s-a mutat la Ville-d’Avray, în Franța, și a rămas aici timp de cinci ani, adolescentul împrietenindu-se în această perioadă cu viitorul scriitor Boris Vian, cu care era vecin.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Yehudi Menuhin s-a alăturat efortului de mobilizare a forțelor armate aliate, dând zeci de concerte în America și Europa. În 1944 muzicianul, care era căsătorit din 1938 cu o australiancă, Nola Nicholas, cu care avea doi copii, s-a îndrăgostit de balerina britanică Diana Gould. A divorțat de prima soție în 1947 și în același an s-a căsătorit cu frumoasa englezoaică alături de care a rămas tot restul vieții.

Doi ani mai târziu cuplul a vizitat Bucureștiul pentru a-l vedea pe George Enescu, iar violonistul a oferit în România o serie de concerte simfonice și de cameră. În 1962 a fondat la Cobham, în Surrey, orchestra care îi poartă numele, iar trei ani mai târziu a fost decorat cu Ordinul Imperiului Britanic, și tot în Surrey a înființat o școală internat pentru copiii talentați care erau recrutați din întreaga lume.

În 1981, Menuhin a fost numit dirijor al Orchestrei Filarmonice Regale din Londra, iar după 12 ani a avut privilegiul de a fi înnobilat de către Elisabeta a II-a, regina Angliei, care i-a oferit titlul Lord Menuhin of Stoke d’Abernon.

Muzicianul a fost pasionat de artă, politică, psihologie și filozofie, fiind implicat în apărarea cauzelor umanitare și în susținerea drepturilor omului. Timp de șase ani a fost președinte al Consiliului muzical internațional UNESCO, perioadă în care a lansat MUS-E19, un program european de educație în domeniul artelor.

În 1998 Sir Yehudi Menuhin a fost invitat de onoare al Festivalului George Enescu, primind, cu ocazia vizitei în România, titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj.

Marele violinist a murit pe 12 martie 1999, la vârsta de 89 de ani, la Berlin și a fost înmormântat în Surrey, Anglia.

Sursa:

Yehudi Menuhin, Unfinished Journey, 1976

Site-ul oficial Menuhin.org