Într-o epocă în care studierea astronomiei era aproape inexistentă în România, un tânăr pasionat a decis să-și dedice viața cercetării cerului, devenind al doilea român care a susținut o teză de doctorat la Paris, după Spiru Haret.
Numele lui era Gogu Constantin. Născut pe 30 mai 1854 la Câmpulung-Muscel, a urmat Liceul Matei Basarab din București, iar în iunie 1873, după bacalaureat, a început să studieze matematica și astronomia.
În parallel cu urmarea cursurile de la Universitatea din București, a fost nevoit să muncească pentru a se întreține. Între 1876 și 1877, a fost profesor suplinitor la Școala de Comerț din Capitală, apoi a reușit să plece la Paris, unde a fost martor la susținerea tezei de doctorat a lui Spiru Haret, moment l-a inspirat și mai mult.
În vara anului 1878, Gogu Constantin a obținut licența în matematici și a fost acceptat la prestigiosul Observator Astronomic din Paris, unde, pentru prima dată, a avut ocazia să lucreze direct cu instrumente tehnice avansate. După trei ani de muncă intensă, s-a întors la București, însă în țară nu exista niciun cadru instituțional pentru studiul astronomiei.
A fost numit profesor la Școala de Artilerie și Geniu, iar în octombrie 1881, la doar 27 de ani, a primit catedra de geometrie analitică de la Facultatea de Științe. Savantul nu și-a abandonat visul, iar după un an s-a întors la Paris pentru a-și finaliza doctoratul în matematici cu o lucrare de astronomie intitulată „Sur une inégalité lunaire à longue période”, publicată ulterior în Memoriile Societății Regale de Astronomie din Londra.
Gogu Constantin a devenit al doilea român doctor în matematici, avea studii avansate de astronomie, iar la întoarcerea în țară și-a asumat o nouă misiune: popularizarea matematicii și astronomiei. Împreună cu Spiru Haret, a fondat în 1894 „Amicii Științelor Matematice”, o organizație care avea rolul de a stimula interesul pentru științele exacte.
Proiectul a deschis drumul spre crearea Societății de Științe, în aceeași perioadă a publicat studii în Analele Observatorului Astronomic de la Paris, iar în România, una dintre lucrările sale notabile a fost un studiu privind regulile de calculare a datei Paștelui, publicat la Iași, în 1889.
Pentru meritele sale excepționale, a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Viața savantului Gogu Constantin s-a curmat prematur, la doar 44 de ani, în noaptea de 29 spre 30 ianuarie 1897.
