“Căci ochilor minţii mele, România viitoare nu se prezintă sub figura unui războinic, ci sub aceea a geniului păcii şi al luminii, propagând limba şi cultura românească prin farmecul inteligenţei şi geniului nostru propriu national”, spunea Haret, cărturarul pe care contemporanii îl numeau, cu multă prețuire, “Omul școalei”.
A avut un destin remarcabil și o contribuție esențială la dezvoltarea României moderne și a rămas una dintre cele mai influente figuri din istoria educației și științei românești. El a fost primul român care a obținut un doctorat în matematici la Sorbona și a reușit să lase o amprentă profundă nu doar asupra României, ci și asupra științei universale.
Născut pe 15 februarie 1851, în Hanul Conachi, Vrancea, Spiru Haret și-a demonstrat calitățile excepționale încă din adolescență. După absolvirea școlii primare la Dorohoi și Iași, a continuat studiile la Liceul Sf. Sava din București, unde a fost un elev strălucit. Lipsa manualelor l-a determinat să traducă, în timpul liceului, tratate importante din limba franceză, inclusiv un celebru manual de astronomie al lui Quételet.
Studiile și le-a continuat la Universitatea din București, unde a obținut licența în matematici în 1874, apoi a plecat cu o bursă la Paris, unde a trecut două licențe, în matematică (1875) și fizică (1876). În 1878, și-a susținut doctoratul la Sorbona, iar teza sa, intitulată „Asupra invariabilității axelor mari ale orbitelor planetare”, a revoluționat mecanica cerească.
Până atunci, savanții considerau că axele mari ale orbitelor planetelor rămân stabile, însă Spiru Haret a demonstrat că ele au variații seculare. Această concluzie implica faptul că sistemul solar nu este perfect stabil, contrazicând teoriile acceptate ale timpului. Confirmarea teoriei sale a venit din partea marelui matematician francez Henri Poincaré, unul dintre cei mai influenți savanți ai epocii, care a ajuns la aceeași concluzie printr-o altă metodă.
Omul care a modelat școala românească
În ciuda ofertei de a-și continua cariera academică în străinătate, Spiru Haret a ales să se întoarcă în România, dedicându-și întreaga viață educației. A devenit profesor universitar și ministru al Învățământului, poziție din care a inițiat cele mai importante reforme ale sistemului românesc. Dascălul a introdus metodele moderne de predare, a înființat școli în mediul rural, a susținut pregătirea profesorilor și a încurajat dezvoltarea științelor exacte în România.
Spiru Haret nu a fost doar un profesor și reformator, ci și un promotor al progresului tehnologic. A fost unul dintre cei care au susținut invențiile lui Aurel Vlaicu, propunând premierea avionului său, despre care spunea că „realizează însemnate avantaje față de cele similare.”
Recunoașterea la nivel mondial – numele lui Haret, înscris pe harta Lunii
Numele savantului nu este cunoscut doar de români. Comisia Internațională pentru Denumiri Selenare i-a înscris numele pe un crater de pe Lună, situat în sud-estul părții invizibile a satelitului natural al Pământului, fiind primul și singurul român care a primit o astfel de onoare.
Profesorul George Fields de la Universitatea Harvard a subliniat importanța acestei alegeri: „Craterele de pe Lună poartă doar numele celor mai iluştri oameni de ştiinţă. Spiru Haret este unul dintre aceștia. De numele său se leagă importante studii care stau la baza dezvoltării astronomiei moderne. Atribuirea numelui lui Spiru Haret unui crater selenar onorează nu doar memoria sa, ci și știința românească”.
Moștenirea lui Spiru Haret
Spiru Haret s-a stins la doar 61 de ani, pe 17 decembrie 1912, răpus de o boală nemiloasă, însă moștenirea lui continuă să inspire generații întregi de profesori, elevi și cercetători.
