HomeLocuri de povesteFascinația bijuteriilorHannah de Rothschild, cea mai bogată femeie din Anglia

Hannah de Rothschild, cea mai bogată femeie din Anglia

DS TW

Hannah Primrose, Contesa de Rosebery, s-a născut pe 27 iulie 1851 și a fost fiica baronului Mayer de Rothschild și a soției sale, Juliana, care îi era verișoară. După căsătorie, Meyer a vrut să ofere familiei ceea ce el a descris ca fiind “un monument durabil”, o casă la țară, conacul Mentmore, de proporții monumentale, iar Hannah, care avea doar șase luni, a fost cea cu a cărei mânuță a fost pusă piatra de temelie, pe 31 decembrie 1851.

La câțiva ani de la finalizarea conacului, părinții fetiței au început să construiască mai multe reședințe în apropiere, proprietățile familiei Rothschild fiind considerate “cel mai vizibil și semnificativ aspect al arhitecturii victoriene din Buckinghamshire”. Pe lângă moșiile de la Mentmore, baronul și baroneasa Meyer de Rothschild au avut o casă mare în Londra, pe Piccadilly Street, și un iaht luxos numit Zenaide.

Fiind copil unic, fetița a fost foarte iubită și răsfățată, dar se pare că a suferit de singurătate, fiind obligată să-i țină tot timpul companie mamei ei ipohondre. Educația sa a fost neglijată în favoarea lecțiilor de muzică și canto, iar părinții au fost foarte protectori, încercând să se asigure că nu este expusă niciunui pericol, de teama de a nu se îmbolnăvi. În plus, nu a fost lăsată să aibă contact cu persoanele din alte clase sociale, pentru a nu fi impresionată de sărăcie sau de necazurile oamenilor simpli. O verișoară, Constance Flower, a susținut că Hannah era atât de protejată încât chiar nu cunoștea sensul cuvântului “sărac”.

În 1869, și-a făcut intrarea oficială în societate ca debutantă, fiindu-i prezentată reginei Victoria la Palatul Buckingham de către mama ei. În 1874, la moartea lui Mayer Amschel de Rothschild, tânăra, care abia împlinise 23 de ani a moștenit nu numai conacul Mentmore cu colecția sa impresionantă de artă, conacul din Londra și nenumărate investiții, ci și suma de două milioane de lire sterline în numerar, echivalentul a 187 de milioane de lire sterline astăzi, devenind cea mai bogată femeie din Anglia.

Hannah de Rothschild i-a fost prezentată viitorului ei soț, Contele de Rosebery, care avea 28 de ani, de către Lady Beaconsfield, soția lui Benjamin Disraeli. Archibald, al 5-lea Conte de Rosebery, era născut în 1847 și moștenise titlul nobiliar de la bunicul său în 1868, împreună cu un venit de 30.000 de lire sterline pe an. Tânărul era considerat deosebit de frumos, extrem de cultivat și de inteligent, iar profesorii lui de la Eton College îi prevesteau un viitor strălucit.

Mama băiatului a fost îngrozită de gândul mariajului fiului său cu o evreică, fie ea și aparținând familiei Rothschild, pentru că sentimentele antisemite erau destul de puternice în clasa superioară britanică la acea vreme.

Hannah, deși dornică să se căsătorească cu Rosebery, era conștientă că se va confrunta cu multe obstacole, pentru că nu voia să se convertească la creștinism și, în plus, mariajul încălca tradiția Rotshchild de a se căsători cu rude de gradul al doilea pentru a-și păstra averea în familie.

Logodna tinerilor a fost anunțată pe 3 ianuarie 1878. Scriindu-i unui prieten, Rosebery și-a descris soția ca fiind “foarte simplă, inteligentă, cu inima caldă și foarte timidă… N-am cunoscut niciodată un personaj atât de frumos”.

Căsătoria a fost celebrată la Londra pe 20 martie 1878, la Board Room of Guardians din Mount Street, apoi s-a oficiat o ceremonie creștină la Christ Church din Down Street, Piccadilly, dar, pentru a-și demonstra dezacordul pentru această alegere, niciun membru de sex masculin al familiei Rothschild nu a participat la eveniment. Pe lista de invitați s-a aflat însă ca oaspete de onoare Prințul de Wales, iar premierul Benjamin Disraeli a condus mireasa la altar.

În primii ani după căsătorie, familia Rosebery a locuit în Londra, în casa Piccadilly pe care Lady Rosebery o moștenise de la tatăl ei, apoi cuplul s-a mutat la Lansdowne House, unul dintre cele mai frumoase palate aristocratice din Anglia.

Cei doi stăteau în capitală în timpul sezonului social și pe perioada funcționării Parlamentului și la Mentmore la sfârșit de săptămână. În august se mutau spre nord, la Dalmeny, sau la reședința “The Durdans” din Epsom.

Căsătoria lor a fost fericită, deși au existat voci care spuneau că Rosebery era uneori iritat și plictisit de Hannah, care era foarte insistentă cu grija față de soțul ei. Se pare că atunci când Rosebery și-a văzut primul fiu a spus că arată “ca un evreu”. Bărbatul și-a lăsat singuri după puțin timp copilul nou-născut și soția, care era din nou însărcinată, plecând într-o călătorie de un an în Australia.

În timpul mariajului, soții Rosebery au călătorit mult, de obicei fără a fi însoțiți de copiii lor, pe care îi lăsau în grija bonelor supravegheate de Lady Leconfield. În 1883, cuplul a făcut un lung turneu în America de Nord, unde Hannah deținea investiții mari, inclusiv ferme în Texas și mine în Montana, dar Rosebery pleca frecvent singur în excursii sau călătorii de afaceri.

Absențele lui din familie au alimentat bârfele conform cărora bărbatul era, de fapt, homosexual, iar soția a fost un paravan pentru a-și ascunde viața secretă și apropiații lor au spus că relația dintre cei doi părea uneori a fi ca cea dintre o mamă și un fiu. Rosebery era egoist, rezervat, predispus la depresie, pesimist și nesigur pe el, iar Lady Rosebery părea disperată în a-și manifesta afecțiunea și grija față de soțul ei.

Cuplul a avut patru copii: Lady Sybil Primrose, născută în 1879, Lady Margaret Primrose, născută în 1881, Harry Primrose, născut în 1882 și Neil Primrose, născut în același an cu fratele său mai mare. Prietenii de familie au comentat că milionara se purta cu soțul ei mai grijuliu decât cu cei patru copii, deși aceștia erau bine îngrijiți de o mulțime de bone, asistente medicale, infirmiere și guvernante.

Hannah s-a ocupat cu multă abnegație de cariera politică a bărbatului, dar s-a implicat și într-o susținută muncă de caritate, în principal în sfera sănătății publice și a cauzelor asociate cu bunăstarea femeilor evreice din clasa muncitoare ce locuiau în cartierele sărace din Londra. A înființat școli în toate satele din apropierea reședințelor sale, a finanțat pregătirea profesorilor care predau în aceste instituții și avea obiceiul de a le oferi elevilor o dată pe an haine noi, cărți și rechizite.

Contesa de Rosebery a murit de febră tifoidă pe 19 noiembrie 1890, la vârsta de 39 de ani. Se pare că suferea și de o afecțiune gravă a rinichilor și starea ei de sănătate nu i-ar fi permis să trăiască oricum prea mult. Hannah a fost înmormântată la cimitirul evreiesc Willesden din Londra și, așa cum cerea tradiția evreiască, la slujbă au participat doar bărbați.

DS TW
No comments

leave a comment