Saleha, soția sultanului Hassanal Bolkiah al Bruneiului, este una dintre cele mai misterioase și discrete figuri regale ale lumii contemporane. Crescută într-o familie nobilă și căsătorită cu vărul său primar la doar 19 ani, Saleha a devenit prima doamnă a uneia dintre cele mai bogate și opulente monarhii ale globului.
Numele ei înseamnă “pios” sau “virtuos” în arabă. Sultana a avut în adolescență profesori privați, dar a urmat și cursuri de religie în suraum, sala mare de rugăciune a fostului palat Istana Darul Hana.
Pe 28 iulie 1965, s-a căsătorit cu vărul ei primar, Hassanal Bolkiah, mama lui, Raja Isteri, și tatăl ei, Pengiran Anak Mohammad Alam, fiind frați. Născut în 1946, Hassanal Bolkiah a urmat studiile secundare la Institutul Victoria din Kuala Lumpur, Malaysia, apoi Academia Militară din Sandhurst. În 1967, în urma unei revoluții de palat, tatăl lui, sultanul Omar Ali Seifeddine, a abdicat, iar Hassanal a devenit cel de-al 29-lea sultan din Brunei.
Cuplul are doi fii și patru fiice, iar în acest moment Saleha are optsprezece nepoți, cinci de la prima fiică, prințesa Rashidah, patru de la prințul moștenitor Billah, doi de la prințesa Majeedah, patru de la Hafizah și trei de la mezin, prințul Abdul Malik.
Saleha patronează diverse organizații de binefacere din Brunei, inclusiv instituții care se ocupă de educația și sănătatea femeilor. Fiind o mare iubitoare a naturii, are o livadă cu pomi fructiferi pe care o îngrijește chiar ea și un iaz cu pești exotici, dar nu se cunosc multe amănunte despre viața privată și despre relațiile din cadrul familiei. Viața ei este protejată cu strictețe, dar aparițiile publice – rare și atent controlate – o prezintă ca pe o femeie elegantă și reținută, purtând ținute somptuoase inspirate din tradiția malay, brodate cu aur, pietre prețioase și voaluri fine. În societate este percepută drept simbolul unei feminități ideale: modestă, devotată familiei și credinței islamice. Deși nu deține un rol politic vizibil, Saleha este venerată în Brunei ca protectoare a tradițiilor, iar imaginea sa este promovată în media de stat drept un model de virtute și rafinament.
Sultanul din Brunei putea avea, legal, patru soții, dar s-a limitat la trei. Prima a fost Saleha, cu care este căsătorit și în prezent, cea de-a doua a fost Isteri Hajah Mariam, o însoțitoare de bord de care a divorțat în 2003 (unul dintre fiii lor, prințul Azim, cunoscut pentru petrecerile extravagante pe care le organiza, a murit la vârsta de 38 de ani), iar a treia soție a fost Azrinaz Mazhar Hakim, o prezentatoare tv din Malaysia, cu 33 de ani mai tânără, de care a divorțat în 2010.
Sultanul a fost considerat cel mai bogat om din lume de către revista Forbes în 1997, cu o avere de peste 40 miliarde dolari și este cunoscut pentru pasiunea sa pentru mașini, prototipuri sau chiar bolizi de Formula 1. În anii 1990, Hassanal Bolkiah a cumpărat aproape jumătate din producția de automobile de lux Rolls-Royce, BMW, Mercedes-Benz, Ferrari și Lamborghini.
Palatul imperial, Istana Nurul Iman, a fost construit în anul 1984, a costat un bilion de dolari și este cea mai mare reședință privată din lume, cu 1.788 de camere, 257 de băi și grajduri dotate cu aer condiționat pentru cei 200 de ponei ai familiei. În Brunei, persoanele fizice nu plătesc taxe pe venit, casele sunt subvenționate de stat, carburanții și electricitatea au prețuri foarte mici, iar educația și sănătatea sunt gratuite, țara fiind pe locul 4 în lume în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor, dar familia domnitoare este criticată frecvent pentru excentricitățile sale și pentru cazuri de încălcare a drepturilor omului.
Criticarea familiei regale sau a guvernului este interzisă, iar mass-media este strict controlată. Adoptarea în 2019 a codului penal bazat pe Sharia, care prevede pedepse dure precum lapidarea sau amputarea pentru anumite infracțiuni, a atras puternice critici internaționale. Deși autoritățile au dat asigurări că aceste sancțiuni nu vor fi aplicate, lipsa transparenței și independenței sistemului judiciar alimentează îngrijorările privind abuzurile.
Începând din anul 1929, ţiţeiul a devenit principala bogăţie a sultanatului, iar localnicii spun glumind că, în afară de ţiţei, Bruneiul exportă doar sticle goale de limonadă pentru a fi umplute la Singapore.
Înainte de descoperirea zăcămintelor de petrol, insula era un mic sultanat din Borneo. Influența sa a atins apogeul în secolele XV–XVI, când domina principalele rute comerciale maritime din zonă. Economie se baza în principal pe comerțul cu mirodenii, lemn de esență tare, perle și rășini, fiind un nod important în rețeaua de schimburi dintre China, India și Arhipelagul Malaez.
Ulterior a intrat într-un lung declin, pierzând teritorii și influență, iar la sfârșitul secolului al XIX-lea se afla sub protectorat britanic, având o economie fragilă, bazată pe pescuit, agricultură de subzistență și comerț regional. Această perioadă de stagnare s-a încheiat brusc odată cu descoperirea resurselor petroliere în anii 1920, care aveau să transforme complet destinul țării.
