Isabel de Solis, cunoscută în istorie ca Zoraya, s-a născut cândva între anii 1454 și 1459 și a murit după anul 1510, fiind fiica nobilului castilian Sancho Jiménez de Solis. În momentul în care Regatul Granada a fost preluat de sultanul Abu’l-Hasan Ali, cunoscut și ca Muley Hacén, acesta a refuzat să mai plătească tribut coroanei Castiliei, armatele creștine au luat cu asalt ținutul și, ca represalii, fratele sultanului, Muhammad al XIII-lea, supranumit El Zagal, a efectuat o serie de raiduri de pedepsire în regat.
Într-una dintre aceste incursiuni, în ziua de 29 septembrie 1471, frumoasa Isabel de Solis a fost luată prizonieră, fiind dusă apoi la superbul palat Alhambra și oferită ca sclavă sultanului. Fata a lucrat inițial pe postul de cameristă în harem, dar a fost remarcată de Abu l-Hasan, care s-a îndrăgostit de ea. Cei doi s-au căsătorit, iar monarhul i-a oferit în dar Palatul Daralcotola și multe alte cadouri valoroase, dar i-a impus să se convertească la islam. În momentul în care și-a schimbat religia, Isabel și-a luat numele Zoraya (sunt întâlnite și versiunile Soraya sau Zoraida). Începând din acel moment sultanul a locuit cu frumoasa sa nevastă în Turnul Comares din Alhambra, abandonând-o pe precedenta soție, Aixa. Zoraya i-a dăruit doi fii, pe prinții Nasr și Said, dar Aixa a pus la cale un plan de răzbunare, gândindu-se că fiii sultanului și
ai noii sale favorite vor fi plasați, în momentul succesiunii, înaintea propriului său băiat. Aixa, cunoscută și ca Fatima, era considerată descendentă profetului Mahomed și avusese până atunci o poziție privilegiată la curte. Folosindu-și influența, i-a influențat pe liderii religioși ai Granadei, care au decis că mariajul dintre Zoraya și sultan este scandalos, conflictul a degenerat și în 1482 în sultanat a izbucnit un război civil provocat de acest incident de alcov.
Sultanul Abu l-Hasan Ali a fost în cele din urmă detronat prin jocurile de putere ale Aixei, care a primit ajutorul lui Aliatar, un războinic din Loja. Frumoasa Zoraya a fost luat captivă, fiind lăsată în viață doar cu condiția ca Abu l-Hasan să cedeze tronul fiului Aixei, Boabdil, însă în 1483 experimentatul monarh musulman a revenit la putere și a mai domnit încă doi ani.
La moartea sa, bărbatul a fost succedat de fratele lui, Muhammad al XIII-lea de Granada (El Zagal), care a abdicat în 1486 în favoarea primului său nepot, Boabdil. Se pare că Zoraya și fiii ei au devenit protejații lui El Zagal și au primit, în decembrie 1489, o proprietate luxoasă unde au locuit în următorii ani.
Doi ani mai târziu, Boabdil, noul sultan al Granadei, era aproape înfrânt de armatele monarhilor catolici Isabela de Castilia și Ferdinand de Aragon, El Zagal a decis să plece în Africa de Nord, dar Zoraya a ales să rămână în Granada. Un an mai târziu, când regatul a fost cucerit definitiv de cei doi regi spanioli, povestea frumoasei Zoraya și a fiilor ei a atras atenția curții regale. Legenda spune că fosta soție a sultanului trăia încă în Cordoba în 1494, era în continuare
musulmană și își păstrase numele Zoraya. Se pare că le-a cerut lui Ferdinand și Isabelei, prin secretarul său personal, Hernando de Zafra, ca băieților să li se permită să plece în Africa de Nord, dar intransigenții conducători catolici ai Spaniei s-au împotrivit.
Prinții Nasr și Said s-au convertit la catolicism și au primit numele Juan de Granada și Fernando de Granada, iar Zoraya însăși a fost rugată mai întâi de fiii ei și apoi de regele și regina Spaniei să se reconvertească la religia catolică. În cele din urmă a făcut acest gest, reluându-și vechiul nume, Isabel de Solis, și a devenit cunoscută ca Isabel de Granada sau Regina Isabel. Ultima referire la fosta sclavă și apoi soție a sultanului Abu l-Hasan Ali arată că în anul 1510 trăia la Sevilla, dar după acest an nu mai există nicio mențiune despre viața ei ulterioară.
