Isabella de Austria-Teschen s-a născut pe 17 noiembrie 1887 la Bratislava, în Austro-Ungaria, și a fost a șaptea fiică a Arhiducelui Friedrich, Ducele de Teschen, și a soției acestuia, Prințesa Isabella de Croÿ.
Pe 10 februarie 1912, tânăra s-a căsătorit cu Prințul Georg de Bavaria, care îi era văr îndepărtat, la Palatul Schönbrunn din Viena. La nunta lor au participat multe figuri importante ale aristocrației vieneze, inclusiv împăratul Franz Joseph al Austriei, care era bunicul matern al prințului. Înaintea ceremoniei, Isabella a renunțat la toate drepturile de succesiune la tronurile austriac și ungar, convenție obligatorie pentru toate arhiducesele care se căsătoreau, indiferent de rangul mirelui.
În seara dinaintea nunții, la palat a izbucnit un incendiu misterios și, din fericire, a fost stins înainte ca fațada clădirii să fie distrusă, dar rochia de mireasă și vastul trusou al Isabellei au fost distruse în foc. Arhiducesa s-a folosit de incident ca scuză pentru a amâna nunta, iar gestul ei a fost comentat la curtea imperială: “mireasa, rebelă și înlăcrimată, a arătat că-și ura bărbatul”. Cuplul și-a petrecut luna de miere în Țara Galilor, în Franța și Algeria, însă cei doi s-au separat formal înainte să se întoarcă în Bavaria. Ajunși acasă, au decis să-și stabilească reședința la Munchen, pentru ca Isabella să poată frecventa curtea bavareză. După doar trei zile tânăra soție a plecat din oraș și s-a mutat la mama ei, la Viena, refuzând să revină la reședința conjugală, în ciuda insistențelor soțului.
Membrii familiei au încercat o reconciliere, tatăl lui Georg chiar a mers special la Viena pentru a o convinge să revină la palat, dar, în final, toate eforturile au eșuat. Cei doi tineri erau foarte diferiți, Isabella se simțise desconsiderată la curtea regală bavareză în cele câteva zile cât a stat la Munchen, astfel că, pe 17 ianuarie 1913, căsătoria a fost oficial dizolvată de curtea supremă din Bavaria, mariajul fiind anulat pe 5 martie de Sfântul Scaun pe motiv că nu a fost consumat.
Georg al Bavariei a luptat în timpul Primului Război Mondial în armata austro-ungară pe Frontul de est, iar în 1919 și-a dat demisia din armată și a început să studieze teologia la Innsbruck, în Austria, devenind preot catolic. Și-a luat apoi doctoratul, și-a continuat studiile la Roma și a absolvit Academia Ecleziastică. Pe 18 noiembrie 1926, papa Pius al XI-lea l-a numit prelat intern cu titlul de Monsenior, apoi preot la Bazilica Sfântul Petru din Roma.
După divorț, Isabella de Austria și-a reluat toate demnitățile la care renunțase în momentul mariajului, inclusiv pretențiile la tron. La fel cum făcuseră alte arhiducese care deveniseră fie văduve, fie se separaseră de soții lor, era de așteptat să intre într-o mănăstire și să devină călugăriță, dar ea a ales altă cale.
În lunile care au precedat Primul Război Mondial, a aflat că exista un deficit de asistente medicale calificate. În consecință, Crucea Roșie a deschis mai multe școli pentru a instrui cadre medicale, iar în 1913 Isabella a urmat un astfel de curs de instruire la unul dintre cele mai mari spitale pentru săraci din Viena și a decis să se alăture Crucii Roșii. Imediat ce a devenit asistentă cu diplomă, a fost încadrată în armata austriacă, și-a luat numele sora Irmgard și a început să trateze soldații răniți, fiind numită de presă “eroina cea mai romantică din actualul război”. Potrivit ziarului Berliner Lokal-Anzeiger, în 1915 arhiducesa s-a logodit cu chirurgul vienez Paul Albrecht, dar împăratul Franz Joseph I al Austriei le-a interzis căsătoria. După război, și-a continuat munca de binefacere. Arhiducesa Isabella de Austria a murit la La Tour-de-Peilz, în Elveția, pe 6 decembrie 1973, la vârsta de 86 de ani.
