Jean-Paul Marat s-a născut pe 24 mai 1743 în Principatul Neuchâtel și a fost medic, jurnalist și politician, remarcându-se în timpul Revoluției franceze pentru că a fost una dintre vocile cele mai radicale ale epocii sale, un apărător puternic al celor mulți și zdrențăroși, numiți în epocă “sans-culottes”. Bărbatul a intrat în legătură cu grupul iacobin republican venit la putere după iunie 1793 și s-a dedicat în întregime mișcării revoluționare.
Din august 1789 Jean-Paul Marat a editat ziarul “L’Ami du peuple”, în care erau exprimate revendicările maselor și a devenit un simbol al radicalilor iacobini. Revoluționarul a fost asasinat la vârsta de 50 de ani, pe 13 iulie 1793, de tânăra Charlotte Corday, o simpatizantă girondină, în timp ce făcea o baie terapeutică pentru boala lui de piele, probabil o dermatită herpetiformă care îi provoca mâncărimi îngrozitoare, iar moartea lui Marat a devenit un simbol pentru iacobini care l-au considerat un martir.
Asasina lui, care avea doar 25 de ani, a scris un manifest adresat “francezilor prieteni ai legii și ai păcii” și în acest testament politic și-a anunțat inclusiv planul de a-l asasina pe Marat, pentru a salva Republica.
În dimineața zilei de 13 iulie, ea a încercat de două ori să fie primită la liderul revoluționar, dar nu a reușit și în cele din urmă i-a venit ideea să-i trimită o scurtă notă în care îl avertiza asupra unui complot. La sfârșitul zilei, neprimind niciun răspuns, a decis să scrie un al doilea bilet pe care l-a pus în buzunar, a chemat o trăsură și a plecat spre Rue des Cordeliers, reședința lui Marat. Femeia și-a strecurat în corset un cuțit de bucătărie cu mâner de abanos și un inel de argint pe care le cumpărase în acea dimineață dintr-un magazin din Galerie des Valois.
La ora șapte seara trăsura s-a oprit în fața lui casei lui Jean-Paul Marat, Charlotte a reușit să se strecoare până în sala de baie unde se afla bărbatul și să îl înjunghie. Soția lui Marat și slujitorii au auzit strigăte, au venit repede și au reușit să o imobilizeze. Criminala a fost arestată pe loc și dusă la închisoarea din L’Abbaye, asupra ei găsindu-se o foaie de hârtie împăturită în opt, în care explica motivele gestului său. Scrisoarea începea cu faimoasele cuvinte: “Până când, oh, nefericiți francezi, vă veți complăcea în tulburare și vrajbă?”
Acuzatorii iacobini ai Charlottei Corday au bănuit că a acționat din dragoste pentru un bărbat care ar fi îndemnat-o să comită asasinatul, așa că au dispus verificarea virginității ei, dar Charlotte a fost declarată virgo intacta.
Transferată pe 15 iulie la Concierge, ea a fost dusă în fața Tribunalului revoluționar și, după citirea actului de acuzare și audierea martorilor, curtea a condamnat-o pe Charlotte Corday la moarte prin ghilotinare. Femeia a fost transportată imediat în Place de Grève, locul de execuție, îmbrăcată în cămașa roșie rezervată condamnaților care au ucis un reprezentant al poporului și pe 17 iulie 1793, la patru zile după moartea lui Jean-Paul Marat, a fost ghilotinată în fața unei mulțimi curioase, iar corpul ei a fost aruncat într-o groapă comună din cimitirul Madeleine.
După moartea lui Marat, soția sa, Simone Evrard, a vândut cada în formă de galoș căptușită cu o peliculă de cupru în care bărbatul își făcea zilnic băile terapeutice unui vecin jurnalist, apoi un anume domn de Saint-Hilaire a cumpărat-o de la acesta și a dus-o la Sarzeau, în Bretania, iar fiica lui, Capriole de Saint-Hilaire, a moștenit-o când bărbatul a murit în 1805. Femeia i-a oferit-o unui misionar din comuna Sarzeau în 1862, un jurnalist de la Le Figaro a aflat de existența celebrei căzi de baie în 1885 și cu această ocazie proprietarul și-a dat seama că ar putea obține ceva bani dacă ar vinde-o. A făcut o ofertă către Musée Carnavalet, dar reprezentanții instituției au refuzat-o din cauza lipsei documentelor de proveniență și a prețului ridicat, bărbatul a intenționat apoi să o vândă moștenitorilor lui Madame Tussaud, care au acceptat să o cumpere cu 100.000 de franci, dar tranzacția nu a fost încheiată până la urmă. După ce a respins mai multe alte oferte, inclusiv una de la americanul Phineas Barnum, cada lui Marat a fost vândută cu 5.000 de franci Muzeului Grévin (un muzeu al curiozităților) din Paris, unde se află și astăzi.
