Maximilien de Robespierre, cunoscut și sub numele de „Incoruptibilul”, a fost una dintre cele mai controversate figuri ale Revoluției Franceze. De la ascensiunea în politica revoluționară până la căderea sa tragică, viața i-a fost marcată de o luptă permanentă pentru putere și principii.
Maximilien François Marie Isidore de Robespierre s-a născut pe 6 mai 1758 în Arras, Franța, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai avocatului Maximilien-Barthelemy-François de Robespierre și al Victoirei-Maximilienne. A primit o educație academică solidă și a fost preocupat de timpuriu de justiție și egalitate socială, iar după absolvirea Colegiului Louis-le-Grand din Paris, unde s-a remarcat prin abilitățile retorice, și-a continuat studiile la Universitatea din Paris.
Robespierre și-a început cariera ca avocat la baroul din Arras, dar s-a implicat cu tot elanul în mișcarea revoluționară care a marcat Franța la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Devenit reprezentant al ordinului al treilea din Artois în Starea Generală din 1789, a fost unul dintre liderii mișcării pentru reformă și egalitate socială, iar discursurile lui idealiste, pline de patos, l-au făcut repede cunoscut în cercurile revoluționare. Avocatul a fost membru al Clubului Iacobin și a devenit liderul facțiunii radicale, care a jucat un rol central în căderea monarhiei și în instaurarea Republicii.
Din punct de vedere ideologic, Robespierre a fost un adept fervent al egalității sociale și al drepturilor omului, a militat pentru abolirea privilegiilor aristocratice și, în calitate de conducător al Comitetului de Salvare Publică, a fost responsabil pentru implementarea Regimului Terorii, care a avut drept scop eliminarea dușmanilor revoluției și consolidarea noii puteri.
Revoluționarul a susținut ideea unei “reconstrucții morale” a societății franceze prin promovarea virtuții și eliminarea corupției și a inamicilor schimnbării, considerând teroarea un mijloc necesar pentru a menține și extinde principiile sale și fiind un susținător fervent al utilizării fricii și violenței pentru a-și atinge scopurile. De altfel, a fost direct implicat în identificarea și condamnarea unora dintre cei mai de seamă inamici ai revoluției, inclusiv aristocrați, clerici, contrarevoluționari și membri ai Girondiștilor, votând deciziile de execuție ale acestora. În timpul procesului lui Ludovic al XVI-lea și, mai târziu, în cel al Mariei Antoaneta, a fost unul dintre cei care au formulat acuzațiile de trădare și crimă împotriva națiunii, argumentând că regele și regina sunt dușmani al revoluției și că trebuie să fie condamnați la moarte și executați.
În timpul Regimului Terorii, a instaurat cultul Ființei Supreme, o formă de religie de stat bazată pe principii de moralitate civică și patriarhală. Ideea centrală a doctrinei a fost promovarea unei entități spirituale abstracte, denumită Ființa Supremă, care reprezenta o forță divină sau o entitate transcendentă responsabilă pentru ordinea și dreptatea în univers.
Printre caracteristicile fundamentale ale cultului Ființei Supreme se numărau:
- Credința într-o Ființă Supremă: Adepții cultului au fost îndemnați să creadă în existența unei Ființe Supreme sau a unei entități divine care guvernează universul și care este sursa valorilor morale și a justiției.
- Virtuți și moralitate: Cultul a promovat valori morale și etice, precum onestitatea, altruismul și respectul reciproc. Robespierre considera aceste virtuți esențiale pentru menținerea ordinii în cadrul societății.
- Ceremonii și ritualuri: Cultul Ființei Supreme a inclus ceremonii și ritualuri publice pentru a celebra valorile revoluționare și a consolida loialitatea față de revoluție și față de stat. Aceste ceremonii au inclus procesiuni, discursuri, cântări și tot felul de activități simbolice.
- Unitatea națională: Cultul a promovat ideea de unitate națională și solidaritate între cetățeni, indiferent de clasele sociale sau de credințele religioase anterioare.
Există unele relatări care arată că Robespierre a fost vegetarian convins și că a trăit o viață modestă și sobră din punct de vedere material, dedicându-și timpul și energia exclusiv luptei pentru reformele politice. Revoluționarul nu a fost căsătorit niciodată și nu există dovezi că ar fi avut vreo relație romantică notabilă, dar viața lui privată rămâne în mare măsură un mister.
În ciuda faptului că, în prima parte a Revoluției Franceze, a fost un lider influent și respectat, ulterior a fost izolat politic și s-a confruntat cu o serie de conflicte devastatoare pentru cariera lui. Această situație a culminat cu evenimentele tragicului 9 Thermidor, când Robespierre și aliații săi au fost arestați și executați în urma unei revolte ce a fost orchestrată de opozanții politici. Moartea lui dramatică a marcat sfârșitul Regimului Terorii.
Pe 27 iulie 1794 (9 Thermidor în calendarul revoluționar), a fost închis în sediul Comitetului de Salvare Publică, iar a doua zi, după un proces-mascaradă, rapid și controversat, în care inculpații nu au fost judecați, ci doar au fost identificați, Convenția Națională, influențată de consecințele terori instaurate de Robespierre, a hotărât să-l condamne la moarte și pe el, și pe apropiații lui. Pe 29 iulie 1794 (11 Thermidor), revoluționarul, care avea 36 de ani, și cei 21 de aliați ai săi au fost executați prin ghilotinare în Piața Revoluției (astăzi Piața Concordiei) din Paris, Moartea lor a fost însoțită de scandări entuziaste din partea mulțimii, care se bucura de prăbușirea Regimului Terorii. Corpul avocatului a fost apoi aruncat într-o groapă comună din cimitirul Errancis, apoi a fost acoperit cu var. În acea epocă circula următoarele versuri:
Trecătorule, nu plânge soarta mea
Dacă aș fi trăit, tu ai fi murit.
În 1840, câțiva nostalgici au săpat în locul unde fusese aruncat Robespierre, dar nu i-au descoperit osemintele.
Moștenirea lui rămâne un subiect de dezbatere intensă printre istorici, pentru că unii cercetători îl văd ca pe un martir al cauzei revoluționare, care a luptat neobosit pentru principiile sale, iar alții îl consideră un dictator sângeros, responsabil pentru teroarea și abuzurile din timpul Revoluției Franceze.
Maximilien de Robespierre este considerat un personaj misterios în mare parte datorită complexității și ambiguității caracterului său, precum și a perioadei tumultuoase în care a trăit. Motive care contribuit la reputația de personaj misterios a revoluționarului sunt:
- Ambiguitatea ideologică: Avocatul a fost în centrul mișcării revoluționare, dar motivele aderării sale la Revoluția Franceză au rămas în mare parte obscure. A promovat valorile republicane, egalitatea socială și justiția, dar metodele lui radicale și Regimul Terorii pe care l-a instaurat au stârnit controverse și au ridicat semne de întrebare cu privire la adevăratele sale intenții.
- Complexitatea personalității: Robespierre era cunoscut pentru caracterul său introvertit și pentru faptul că evita să dezvăluie prea multe lucruri despre sine însuși. Această rezervă și discreția care i-a înconjurat viața au alimentat speculațiile și interpretările contradictorii ale istoricilor.
- Rolul în Regimul Terorii: Robespierre a fost una dintre figurile centrale ale Regimului Terorii, iar rolul său în această perioadă întunecată a istoriei a fost subiectul unor dezbateri aprinse, interpretările diferite contribuind la imaginea sa enigmatică.
- Moartea misterioasă: Moartea lui Robespierre pe ghilotină în timpul Evenimentelor din 9 Thermidor (27 iulie 1794) a ridicat întrebări cu privire la circumstanțele exacte și motivele din spatele prăbușirii lui. De-a lungul timpului au apărut multe speculații cu privire la modul în care a murit și la cine a fost responsabil pentru căderea sa.
Printre cele mai cunoscute filme care au ilustrat viața și perioada în care a trăit Maximilien de Robespierre se numără:
- “Danton” (1983), regizat de Andrzej Wajda, care se concentrează pe relația tensionată dintre Georges Danton și Robespierre (interpretat de actorul polonez Wojciech Pszoniak).
- “La Révolution française” (1989), care este regizat de Robert Enrico și Richard T. Heffron și explorează evenimentele majore ale Revoluției Franceze în două părți: “Les Années Lumière” și “Les Années Terribles”. Robespierre este interpretat de François Cluzet.
- “La Révolution française” (1959), film regizat de Jean Renoir și Claude Autant-Lara, o adaptare după un scenariu realizat de Albert Vidalie. Robespierre este interpretat de Pierre Mondy.
Revoluționarul francez a fost și personajul unor romane celebre, printre care “Poveste despre două orașe”, al lui Charles Dickens, sau “Scaramouche”, al lui Rafael Sabatini.
