Marie-Louise O’Murphy, “la petite maîtresse”

Marie-Louise O’Murphy, cunoscută și ca Mademoiselle de Morphy sau La Belle Morphise, s-a născut pe 21 octombrie 1737 la Rouen și a fost cel mai mic dintre cei doisprezece copii ai lui Daniel Morfi și ai Margueritei Iquy.

Conform arhivelor, părinții fetiței au avut mari probleme cu legea, Daniel fiind implicat într-un celebru caz de spionaj și șantaj, iar Marguerite a fost acuzată, înainte de nașterea Mariei-Louise, de prostituție și furt. Numele bărbatului apare și în evidențele Închisorii Bastilia, unde a fost depus “pentru afaceri de stat”, mai exact pentru că a furat corespondența diplomatică a lui James Francis Edward Stuart, pretendent la tronul Angliei, pe care a încercat să-l șantajeze, amenințându-l că va vinde la Londra documentele pe care i le luase. Marguerite, care era supranumită “Englezoaica”, fusese arestată pe 10 mai 1729, împreună cu o anume Anne Galtier, amândouă fiind închise la Salpêtrière. Și surorile Mariei-Louise s-au ocupat cu prostituția, jurnalul lui Jean Meunier, un inspector de poliție care se ocupa de monitorizarea fetelor care aveau această îndeletnicire, păstrând pe mai multe pagini referitoare la fetele O’Murphy.

Despre frumoasa Marie-Louise, marchizul d’Argenson a scris în jurnalul său pe 1 aprilie 1753: “Regele are o nouă amantă, femeia aparține unei familii de prostituate și hoți”, aceasta fiind prima referire la statutul ei de metresă regală.

În „Histoire de ma vie”, Giacomo Casanova povestește că a găsit “o creatură frumoasă, zdrențuită, murdară și mică” în casa surorii ei care era actriță și că a fost uimit de frumusețea copilei când a văzut-o goală. Inspectorul de poliție Jean Meunier menționează în jurnalul său ce a aflat despre prima întâlnire dintre Ludovic al XV-lea și Marie-Louise O’Murphy: “Se spune că cea mai mică dintre surori a servit ca model pentru artistul François Boucher, care a pictat-o goală și i-a vândut apoi tabloul lui Monsieur de Vandières (fratele Doamnei de Pompadour), iar când regele a văzut pânza, a vrut neapărat să știe dacă pictorul a amplificat frumusețea fetei sau într-adevăr era așa cum fusese înfățișată, astfel că a cerut neapărat să o cunoască. Se spune că, atunci când a văzut-o, a fost atât de uimit de splendoarea ei, încât și-a făcut-o imediat amantă. Marie-Louise a devenit “petite maîtresse”, termen care desemna amantele lui Ludovic al XV-lea care nu erau prezentate oficial la curte și, spre deosebire de amanta oficială (maîtresse-en-titre), nu aveau un apartament în Palatul Versailles. Fetele de acest tip erau găsite în general de valeții regelui prin împrejurimile Parisului, iar dacă aventura cu suveranul dura mai mult de o singură noapte, erau plasate la Parc-aux-Cerfs de lângă Versailles sau în apropierea altor palate regale.

Marie-Louise O’Murphy, devenită „amantă mică”, a locuit într-o astfel de reședință timp de doi ani, din 1753 până în 1755. Se pare că la mijlocul anului 1753 tânăra a suferit un avort sportan din cauza căruia era aproape de a-și pierde viața, iar evenimentul l-a apropiat și mai mult pe regele Franței de ea, pentru că Ludovic a fost impresionat de ideea că “aproape a murit în serviciu” găsind că aceasta este o dovadă a afecțiunii pentru el.

Marie-Louise O’Murphy i-a oferit în cele din urmă o fiică lui Ludovic al XV-lea, o copilă numită Agathe-Louise de Saint-Antoine de Saint-André,  care s-a născut la Paris pe 20 iunie 1754 și a fost botezată în aceeași zi la Saint-Paul, fiind trecută în registrele civile ca fiind copilul lui “Louis de Saint-André, vechi funcționar de infanterie și al Louisei-Marie de Berhini, rezidentă pe strada Saint-Antoine”, ambele persoane fiind, de fapt, inventate. Regele, care nu a vrut să-și recunoască descendenții născuți de niciuna dintre “petites maîtresses”, a ordonat ca nou-născuta să fie plasat imediat în grija unei doici și mai târziu Agathe-Louise a fost trimisă la Couvent de la Présentation.

După ce a fost amantă regală timp de aproape doi ani, Marie-Louise O’Murphy a făcut o greșeală fatală, în speranța că o va putea înlocui pe Madame de Pompadour în poziția de metresă en-titre: a început să o bârfească, inclusiv în fața suveranului, iar această inabilitate a dus rapid la alungarea ei de la curte. În 1755, într-o noapte de noiembrie, Marie-Louise O’Murphy a fost scoasă din Parc-aux-Cerfs, a fost anunțată că a fost repudiată și a fost trimisă la Paris, unde a primit ordinul de a se căsători și a trebuit să se supună fără niciun comentariu. Pe 25 noiembrie 1755 fosta “mica amantă” s-a căsătorit în grabă cu Jacques Pelet de Beaufranchet, Seigneur d’Ayat, mariajul fiind aranjat chiar de Madame de Pompadour. Totuși, suveranul s-a îngrijit de destinul ei. I-a oferit numele “de Boisfailly”, i-a pregătit o zestre de 200.000 de livre, o donație pe care și-a asumat-o părintele Vanier de la Biserica Regală Saint-Paul de Lestrée din Saint-Denis și, în plus, i s-a permis să-și păstreze hainele și bijuteriile pe care le primise în timpul șederii la Parc-aux-Cerfs.

Curând, noua doamnă d’Ayat a rămas însărcinată, primul ei copil, o fiică pe nume Louise Charlotte de Beaufranchet, venind pe lume pe 30 octombrie 1756. După un an, pe 5 noiembrie 1757, soțul ei a fost ucis în bătălia de la Rossbach, iar șaptesprezece zile mai târziu, pe 22 noiembrie, Marie-Louise a născut cel de-al doilea copil, un fiu numit Louis Charles Antoine Pelet de Beaufranchet.

Pe 5 februarie 1759 fetița a murit și după două săptămâni Marie-Louise s-a recăsătorit cu François Nicolas Le Normant, conte de Flaghac și director general de finanțe, care era divorțat și avea trei copii, prin această căsătorie Marie-Louise devenind rudă îndepărtată cu fosta ei mare rivală, Madame de Pompadour.

Ajunsă acum o femeie respectabilă și bogată, frumoasa Marie Louise a cumpărat în 1779 un palat la Paris, pe Rue du Faubourg-Poissonière, clădire care există și astăzi și este cunoscută ca Hôtel Chéret.

În septembrie 1787, femeia a cumpărat o moșie în Soisy-sous-Etiolles pentru suma de 220.000 de livre, în imediata vecinătate a fostei reședințe a marchizei de Pompadour. În ultimii ani de dinainte de Revoluția franceză, Marie-Louise a fost foarte apropiată de Claude Antoine de Valdec de Lessart, numit la sfârșitul anului 1790 controlor general al finanțelor regale. Bărbatul a devenit ministru de interne în 1791, dar a fost ucis de mulțimea furioasă de “sans-culottes” pe 9 septembrie 1792.

După asasinarea lui Valdec de Lessart, Marie-Louise s-a retras la Le Havre, a încercat să fugă din țară de teamă că va deveni, la rândul ei, victima furiei populare, dar nu a reușit și s-a întors la reședința din Soisy-sous-Etiolles, unde a fost arestată în februarie 1794.

În cele din urmă a fost încarcerată ca “suspectă”, sub numele O’Murphy, fiind depusă la închisoarea Sainte-Pélagie și mai târziu la Couvent des Anglaises. Datorită influenței fiului și nepotului ei, a reușit să scape de ghilotină și în iulie 1794, după căderea lui Robespierre, a fost eliberată.

Abila Marie-Louise și-a găsit rapid un nou protector în persoana lui Louis Philippe Dumont, un deputat moderat din Convenția Națională, care era cu douăzeci și opt de ani mai tânăr decât ea. Cei doi s-au căsătorit pe 19 iunie 1795 la Soisy-sous-Etiolles, dar relația nu a rezistat și cuplul s-a despărțit în martie 1798.

În 1795, frumoasa fostă metresă regală și-a vândut palatul din Paris, apoi, pentru un preț generos, i-a oferit domeniul de la Soisy-sous-Etiolles generalului Lecourbe, iar banii obținuți i-au asigurat o bătrânețe liniștită.

Marie-Louise O’Murphy a murit la Paris, pe 11 decembrie 1814, la vârsta de 77 de ani, în casa fiicei sale, Marguerite Le Normant, și a fost înmormântată la Église Saint-Roch.

Sursa:

Camille Pascal, Le goût du roi, Louis XV et Marie-Louise O’Murphy, 2006

Celebra pictură care o înfățișează pe Marie-Louise este expusă la Munchen, la Alte Pinakothek.