Embu, o mică localitate braziliană situată la aproximativ 35 de kilometri sud de oraşul Sao Paolo, a atras, în iunie 1983, atenţia opiniei publice internaționale din cauza știrilor despre Joseph Mengele.
În acest loc atât de izolat, poliţişti şi anchetatori ai mai multor naţiuni au făcut cercetări febrile pentru a identifica urma unuia dintre cei mai mari criminali ai tuturor timpurilor. Era vorba despre cel supranumit „îngerul morţii“, călăul de la Auschwitz, implicat în moartea a 300.000—400.000 de persoane ucise cu sânge rece în lagărul nazist.
Mengele s-a născut în 1911 în Bavaria, în familia unui industriaș bogat. La 27 de ani, a devenit doctor in medicină. Membru al partidului nazist, a condus la Frankfurt un „laborator de studii şi cercetări rasiale“. Devenit pe 24 mai 1943 medic şef al lagărului Auschwitz, unde a funcţionat până în ianuarie 1945, a ucis cu mâna lui, a ordonat asasinate și „a sortat“ sute de mii de oameni către o destinaţie abominabilă: camerele de gazare. Fascist convins, Mengele a efectuat pe deţinuţii de la Auschwitz experimente îngrozitoare. Cităm dintr-o relatare a agenţiei „France Presse“:
„Sadismul acestui nazist, aparent cultivat şi elegant, nu cunoştea limite, făcea injecţii cu colorant în ochii victimelor pentru a-i face să devină albaştri, experienţe pe femei însărcinate şi pe gemeni pentru a găsi căi de sporire a fecundităţii arienilor, teste de rezistenţă la electricitate, grefe…“
Cu scopul de a “progresa” în cariera medicală prin comunicări ştiinţifice, a efectuat pseudo-experienţe pe persoane aflate în viaţă, cu intenţia de a le ucide sau ştiind că acestea vor muri, arată anchetele germane realizate după 1945. Conform primelor investigaţii ale procuraturii din Frankfurt, cea mai mare parte a pseudo-experienţelor medicale a fost efectuată pe gemeni, pentru că voia să găsească mijloace pentru creşterea numărului de astfel de naşteri. În afara colectării de date statistice şi de măsurători ale corpului, gemenilor internaţi în lagăr li s-au făcut injecţii cu divrese substanțe experimentale, puncţii spinale, operaţii, testări ale sângelui, transfuzii, pentru care nu existau indicaţii medicale.
Pentru a putea face autopsii, a ucis personal sau a ordonat omorârea a 100 de copii în vara anului 1944; a efectuat o „autopsie” asupra a trei gemeni de un an aflaţi sub anestezie, în timp ce mai trăiau; ca urmare a morţii din cauza pneumoniei a unuia din copii, l-a ucis şi pe al doilea, pentru a face o autopsie comparată. În vara lui 1944, a asasinat, făcându-le injecţii letale, 14 gemeni şi a împușcat alţi 33. Există, de asemenea, bănuieli că Mengele a făcut experienţe implicând transfuzii de sânge sau exsanghinarea totală (scoaterea întregii cantităţi de sânge) mai multor deportaţi care nu erau gemeni, că a făcut pseudoexperienţe cu şocuri electrice care au dus la electrocutarea a 20—30 de persoane, că a supus o serie de deţinuţi unor puternice doze de radiaţii care au provocat arsuri grave şi, probabil, în mai multe cazuri, moartea.
După război, criminalul s-a grăbit să fugă din țară. Judecat şi condamnat la moarte de către Tribunalul internaţional de la Nürnberg, s-a refugiat în străinătate folosind un paşaport fals. A ajuns inițial în Argentina, unde și-a deschis un cabinet medical chiar pe numele său. În 1955, a trecut în Paraguay, unde dictatorul Alfredo Stroessner i-a acordat cetăţenie paraguayană pentru a-l pune la adăpost de eventualele cereri de extrădare. Apoi, luându-şi diferite alte nume, Mengele a dispărut şi numeroşii săi urmăritori nu au mai reuşit să îl repereze, în pofida faptului că pe capul său se pusese un premiu de mai multe milioane de mărci.
Pe 6 iunie 1983, ziarul „Die Welt“ publica o ştire-bombă: Mengele ar fi decedat în anul 1975 în Brazilia. Ulterior un post de radio brazilian preluat de marile agenţii de presă a confirmat moartea „îngerului morţii“ prin înecare, în 1979, şi a precizat că sinistrul criminal este înmormântat la Embu. Doi soți de origine austriacă, Wolfram şi Liselote Bossert, interogaţi de poliţie, au mărturisit că l-au adăpostit pe Mengele până în anul 1979. Deci „îngerul morţii“ fugise în Brazilia, în timp ce toată lumea îl credea în Paraguay. Apoi evenimentele s-au precipitat: administraţia cimitirului din Embu a afirmat că persoana respectivă a fost înhumată la 7 februarie 1979, sub identitatea de Wolfgang Gerhard, în prezenţa unei singure persoane — o femeie cu părul blond, ce a dat semne de nelinişte in cursul ceremoniei.
Cercetările aveau să dea la iveală alte componente ale mozaicului ce începea să se contureze. Procuratura din Frankfurt a anunţat confiscarea de la domiciliul lui Hans Sedlmeier, funcţionar al firmei de unelte agricole a familiei Mengele din Günzburg (Bavaria), a unor documente care confirmau moartea călăului de la Auschwitz şi, totodată, a informat că adevăratul Wolfgang Gerhard a murit, de fapt, la 16 decembrie 1978, în Austria. Resturile exhumate din groapa nr. 321 a cimitirului din Embu au fost
transferate la Institutul medico-legal din Sao Paolo, unde au fost supuse unei atente examinări de către specialişti brazilieni, cărora li s-au alăturat apoi şi experţi germani şi americani.
Pe 21 iunie, comisarul Romeu Turna, şeful poliţiei federale braziliene, a comunicat, la o conferinţă de presă, concluziile anchetei: “rămăşiţele umane dezgropate corespund, potrivit expertizei medical-ştiinţifice, celor ale lui Josef Mengele”.
Într-adevăr, s-a stabilit că datele antropometrice sunt aproape identice: cel îngropat avea o înălţime de circa 1,75 metri („îngerul morţii“ — 1,74), era de rasă albă, în vârstă de 64—74 de ani (Mengele avea în 1979 68 de ani); urma unei fracturi de bazin detectată de medicii brazilieni pare să provină de la un accident de motocicletă suferit de Mengele în 1944; trei molari superiori (din cei zece dinţi găsiţi în groapa de la Embu) au fost obturaţi cu amalgam de argint, aşa cum este consemnat şi în fişa dentară a sadicului medic de la Auschwitz.
În pofida acestor informații şi a faptului că ministerul justiţiei al S.U.A. a declarat că acceptă concluziile anchetei, au existat şi destui sceptici care nu au fost convinşi că „îngerul morţii“ a încetat din viaţă. Nici măcar documentele şi fotografiile date publicităţii de Rolf, fiul lui Mengele, care a rupt atunci pentru prima oară tăcerea confirmând moartea prin înec accidental a tatălui său, în 1979, nu au spulberat toate îndoielile.
De altfel, despre moartea lui Mengele se mai vorbise încă de cel puțin trei ori până atunci, dar de această dată nu mai era vorba de un fake news. Călăul de la Auschwitz a murit pe 8 februarie 1979, potrivit experţilor internaționali, cu o certitudine de 99 la sută. Un comentariu al ziarului german „Bremer Nachrichten“ publicat în acea perioadă este relevant și astăzi: „Chiar dacă vânarea criminalului Mengele a luat sfârşit, nu trebuie să-i pierdem din atenţie pe potenţialii Mengele din societatea noastră. Renaşterea extremismului și mentalitatea de tip «să terminăm o dată pentru totdeauna» îndeamnă la vigilenţă…”
