Pe Dealul Cotrocenilor, într-un ungher singuratic împrejmuit cu un gard de fier, în apropierea fostului Azil Elena Doamna și vecin cu actualul Palat Cotroceni, se află locul unde soții Davila își dorm somnul de veci în același mormânt. În viață, Ana și Carol Davila n-au avut fericirea să trăiască mult timp împreună; o eroare stupidă, cu urmări funeste, a tăiat de timpuriu firul acestei căsnicii.
Ana Racoviță s-a născut în anul 1834 la Craiova și a fost unul din cei nouă copii ai Anei (Anca) Racoviță, născută Golescu, și ai lui Alexandru Racoviță, nepoată a marilor boieri Dinicu și Zinca Golescu. Tatăl ei, Alexandru, făcea parte din familia Racoviță, care dăduse mai mulți domnitori Țării Românești și Moldovei, printre care Mihai Racoviță, Constantin Racoviță și Ștefan Racoviță.
Ana și surorile ei și-au petrecut o mare parte din copilărie la Golești, județul Muscel, unde au învățat tradițiile populare și au dezvoltat un adevărat cult pentru portul popular.
Tânăra s-a căsătorit cu medicul Carol Davila în aprilie 1861 la Golești, la moșia familiei, iar la nuntă a purtat straie populare, după cum a scris Elena Perticari, fiica sa, care a făcut cercetări amănunțite asupra familiei.
La scurt timp după mariaj, Ana a preluat conducerea azilului pentru fete orfane înființat de soțul său. Timp de 12 ani, până la moartea ei tragică din 1874, a colaborat cu doamnele din înalta societate bucureșteană pentru a primi sprijin în finanțarea acestei instituții caritabile. Alături i-a fost chiar de la început Elena Cuza, soția domnului Alexandru Ioan Cuza, care a și inițiat o chetă publică pentru construirea unei noi clădiri pentru azil, ea fiind prima și cea mai importantă donatoare, motiv pentru care instituția a fost numită „Azilul Elena Doamna”.
Soția marelui medic s-a ocupat personal de îngrijirea şi educaţia celor 330 de orfane: „de aici încolo copiii sunt îngrijiţi de d-na Ana Davila, în calitate de directore a institutului. Acestă directore fără salariu este pentru copii mamă, în adevăratul înţeles al cuvântului”, consemna G. M. Ionescu. Fetele beneficiau de şcoală normală, „pentru cele ce aveau aplicare la învăţătură”, şi de practică în atelierele de croitorie şi ţesătorie pentru orfanele care „n-aveau aplicare pentru carte”.
Ana și doctorul Davila au avut patru copii: pe Alexandru, viitorul dramaturg, regizor si apoi director al Teatrului Național din București, pe Elena (căsătorită Perticari), scriitoare si biografă a familiei, pe Zoe (căsătorită Cuțarida) și încă un băiat pe care familia îl alinta Pia (Carol Nicolae Davila).
Doamna Davila a încetat din viață pe 13 ianuarie 1874, la doar 40 de ani, în urma unei erori medicale fatale. Fiica ei, Elena Perticari Davila, a povestit că, în timp ce participa la o conferință susținută de Carol Davila și alți medici, chimiști și farmaciști la Spitalul Colțea, a acuzat o durere puternică de cap. Unul dintre chimiști, Alfred Bernath Landwey, care fusese adus în țară de Carol Davila și îi era colaborator apropiat marelui medic, s-a oferit să-i aducă praf de chinină, analgezic folosit frecvent în epocă pentru migrene, mai ales pentru că Ana dorea să plece la cumpărături pentru ziua de naștere a fiicei Elena. Doctorul Bernath a luat însă un flacon cu stricnină din farmacia spitalului, fără să-și dea seama că acesta se afla cu un nivel mai sus decât era raftul cu chinină, și i-a oferit Anei Davila praful ucigaș. Convinsă că în scurt timp se va simți mai bine, a plecat spre Magazinul Popovici de pe Calea Mogoșoaiei pentru a-și face cumpărăturile. Imediat ce a intrat în prăvălie, a simțit că i se contractă mușchii. Nu a mai apucat decât să-i zică surorii ei, care o însoțea: „Mi-este foarte rău! Simt că mor! Copiii…” La ora 12 și jumătate, inima i s-a oprit.
Presa epocii consemna:
“Înmormântarea acestei virtuoase și nenorocite femei a avut loc marți, 15 ianuarie, lângă Azilul Elena, fiind plânsă cu mare jale de un soț inconsolabil căruia îi rămân 4 copii mici, de rude și numeroși amici, și mai ales de toate fetele orfane din Azilul Elena, care o iubeau ca pe o mamă pentru bunătatea și îngrijirea ei. Era în adevăr o scenă foarte dureroasă și o jale generală din adâncul inimii cum rareori se vede, și la care ne asociem și noi, cu toată durerea ce poate inspira o asemenea pierdere.
Cât pentru cauza acestui nenorocit incident, noi repetăm și cu această ocazie ceea ce am zis în privința neglijenței cu care se păstrează în laboratoarele noastre de chimie substanțele otrăvitoare, care trebuie închise separat, într-un dulap deosebit, și sigilate. Credem că acest nou și oribil incident va deștepta odată mai mult survegherea șefilor de laboratoare chimice și consiliului superior medical din București, care e dator și în drept a inspecta oriunde se află substanțe chimice și farmaceutice cu cea mai mare rigoare”.
Statuia Anei Davila a fost realizată de Karl Storck
După moartea ei, îndelung plânsă de orfanele pe care le îngrijea cu multă iubire, conducerea azilului pentru fete a fost preluată de Carol Davila, care a primit în permanență sprijinul Reginei Elisabeta a României.
