AcasăOameni care au intrat în istorieCopii celebriMozart, copilul-minune dispărut prea devreme

Mozart, copilul-minune dispărut prea devreme

Mozart

Wolfgang Amadeus Mozart s-a născut pe 27 ianuarie 1756 la Salzburg, fiind fiul lui Leopold și al Annei Maria, o familie ce va avea șapte copii. Tatăl, violonist în orchestra principelui-arhiepiscop de Salzburg, era extrem de apreciat pentru aptitudinile sale pedagogice și va fi primul dascăl al copiilor săi, Wolfgang și sora lui mai mare, Maria Anna, Nannerl, cum i se spunea, fiind copiii-minune ai familiei.

La vârsta de 5 ani, înainte de a învăța să scrie, Mozart compune câteva piese pentru pian, pe care tatăl lui le transcrie. Bărbatul solicită în ianuarie 1762 un concediu de trei săptămâni, pentru „a arăta lumii aceste miracole”, așa cum se va exprima în fața arhiepiscopului, și pleacă cu cei doi copii ai săi la München. Micul Wolfgang cântă la clavecin în fața prințului elector de Bavaria, apoi familia Mozart pleacă la Viena și copilul apare pe scenă în fața familiei imperiale. Timp de nouă ani copiii Mozart și tatăl lor duc o viață itinerantă, merg pe rând la Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris și Versailles, se opresc pentru un an la Londra, apoi se întorc în Austria, trecând prin Franța, Elveția și Bavaria, unde cei doi dau alte concerte. Se pare că din 1769 lui Nannerl nu i s-a mai permis să meargă în călătorii cu fratele ei pentru că ajunsese la vârsta căsătoriei.

Mozart

Între decembrie 1769 și martie 1771 tatăl și fiul fac un lung turneu prin orașele italiene Verona, Milano, Florența, Roma și Napoli și peste tot publicul este fascinat de talentul copilului precoce.

Familia Mozart revine la Salzburg pe 15 decembrie 1771, când Mozart este deja adolescent. După ce împlinește 16 ani, pleacă pentru câteva luni la Bologna, unde studiază cu Giovanni Battista Martini, un profesor de arta compoziției. Revenit acasă, Wolfgang este angajat ca maestru de concert de către noul arhiepiscop din Salzburg, Hieronymus von Colloredo, care îi oferă un salariu de 150 de guldeni pe an.

Mozart
Wolfgang Amadeus, Maria Anna și Leopold Mozart

Tânărul este mulțumit de sumă, problema era însă relația cu arhiepiscopul care are o atitudine de superioritate și îi impune o mulțime de restricții, inclusiv interdicția de a părăsi orașul Salzburg. După șase ani, Wolfgang Amadeus Mozart își dă demisia și în 1777 va plecat însoțit de mama sa la München, pentru a cere un angajament la curtea principelui elector Maximilian al III-lea.

Aloysia Weber

Nu reușește să primească postul, astfel că pleacă spre Mannheim, unde stă pentru puțin timp, dar face cunoștință cu membrii celebrei orchestre din oraș, considerată cea mai bună din Europa la acea vreme. Aici se îndrăgostește de Aloysia Weber, una dintre cele patru fiice ale unei familii de muzicieni, dar, cum nu primește niciun angajament, se îndreaptă spre Paris, convins că ecourile turneului lui din 1763 îl vor ajuta să primească un post. Publicul parizian se schimbase însă și aproape nimeni nu-și mai amintea de copilul minune, iar Mozart se confruntă cu multe greutăți. Mama sa, care îl însoțise în toată această călătorie, moare, iar el este aproape de a intra în depresie. Este nevoit să plece de la Paris pentru că nu avea cu ce se întreține, așa că revine în 1779, pentru doi ani, la Salzburg.

Muzicianul este afectat de schimbarea gusturilor publicului, dar decide totuși în 1781 să se îndrepte la Viena unde devine în sfârșit independent și își creează un cerc de relații, are primul mare succes cu opera “Răpirea din serai” și este felicitat chiar de împăratul Iosif al II-lea.

Cariera lui are o revenire rapidă și spectaculoasă, dă numeroase concerte publice, este invitat la evenimente private la cei mai importanți reprezentanți ai aristocrației habsburgice, cântă propriile compoziții, iar publicul îl adoră.

O vreme tânărul este dezamăgit că dragostea pentru Aloyse nu-i este împărtășită, dar la scurt timp după ce află că aceasta s-a căsătorit cu actorul Joseph Lange, se resemnează. Se va căsători în august 1782 cu Constanze Weber, sora mai mică a Aloysei, care era o tânără foarte frumoasă, de 19 ani la acea vreme, și care, se pare, a fugit de acasă și s-a mutat în apartamentul compozitorului înainte de nuntă, mama ei fiind absolut scandalizată.

Cuplul va avea șase copii, dar doar doi supraviețuiesc până la maturitate, Karl Thomas Mozart și Franz Xaver Wolfgang Mozart, ultimul dintre ei devenind, la rândul său, compozitor și dirijor.

În 1785 Wolfgang este vizitat de tatăl său, Leopold, care devenise în sfârșit mulțumit de succesul fiului său, după o lungă perioadă de timp în care cei doi fuseseră în dezacord.

Constanze Mozart

Se povestește că, la sfârșitul unei audiții la Burgtheater, după interpretarea concertului nr. 20 pentru pian, bunul împărat Iosif al II-lea, care era prezent în sală, s-a ridicat în picioare strigând „Bravo, Mozart!”, fapt nemaivăzut până atunci la suveranul imperiului. După puțin timp acesta îi oferă poziția de compozitor al curții imperiale, care îi asigură suficient confort financiar încât să creeze fără să aibă grija întreținerii familiei.

Karl Thomas și Franz Xaver, fiii compozitorului
Maria Anna, sora compozitorului

În această perioadă Mozart compune într-un ritm neobișnuit, dar în 1787 se confruntă cu dispariția tatălui său, Leopold, eveniment care îl afectează foarte mult.

Muzicianul și soția sa au adoptat în sfârșit un stil de viață mai luxos, s-au mutat într-un apartament scump, cu o chirie anuală de 460 de florin, el și-a cumpărat un fortepiano de la Anton Walter pentru aproximativ 900 de florini și o masă de biliard pe care a dat încă 300. Cei doi soți și-au trimis fiul cel mare, pe Karl Thomas, la un internat scump și au angajat servitor, dar în această perioadă au economisit foarte puțini bani.

Wolfgang își continua însă cu febrilitate munca, iar între 1784 și 1786 realizează în medie o compoziție la fiecare două săptămâni. Premiera operei “Don Giovanni”, care se desfășoară la Praga, este primită cu mult entuziasm, urmează opera Così fan tutte, dar în timp succesul părea să pălească. Între timp protectorul său, împăratul Iosif al II-lea, murise, iar succesorul acestuia, Leopold al II-lea, nu îl mai plătește pentru postul de “compozitor al curții”.

În martie 1790 Wolfgang Amadeus Mozart a susținut ultimul său concert public, apoi a compus opera “Flautul fermecat”, care va fi apreciată.

Începând din luna noiembrie 1791 starea lui de sănătate începe să se degradeze, posibila afecțiune de care suferea fiind febra reumatismală recurentă complicată cu o insuficiență renală.

Mozart

Compozitorul a murit pe 5 decembrie 1791, la doar 35 de ani, diagnosticul menționat pe certificatul de deces fiind “hitziges Frieselfieber” („febră cu eczemă”). Este posibil ca motivul bolii să fi fost o infecție contractată în copilărie, probabil streptococică, netratată corespunzător și complicată cu o insuficiență cardiacă care a afectat și alte organe. La acel moment au apărut speculații conform cărora Mozart ar fi fost otrăvit de oamenii puși de marele lui rival, Antonio Salieri.

Pe 4 decembrie starea muzicianului, care era îngrijit de soția sa, Constanze, și de medicul Thomas Franz Closset se ameliorase temporar și reușise să lucreze la Requiem, pe care însă nu va reuși să îl termine.

După moartea compozitorului a fost organizat un scurt serviciu religios la Catedrala Sfântul Ștefan din centrul Vienei, apoi trupul neînsuflețit a fost dus la cimitirul Sankt Marx, fiind însoțit pe ultimul drum doar de soție și de câțiva prieteni.

Dicționarul enciclopedic The New Grove descrie înmormântarea muzicianului: “Mozart a fost înmormântat într-un mormânt comun, în conformitate cu obiceiul vienez contemporan, la Cimitirul St. Marx din afara orașului, pe 7 decembrie. Dacă, așa cum spun rapoartele ulterioare, nu a participat nici un îndoliat, acest lucru este în concordanță cu obiceiurile de înmormântare vieneze din acea vreme. Mai târziu, scriitorul Otto Jahn a scris că Salieri, Süssmayr, van Swieten și alți doi muzicieni au fost prezenți la eveniment. Povestea că în acea zi a fost furtună este falsă. Ziua înmormântării lui a fost calmă și blândă”.

Trebuie precizat că formularea “mormânt comun” se referă la un mormânt simplu, nu la o groapă comună sau la un mormânt sărăcăcios, ci la un mormânt individual obișnuit.

Constanze Mozart

La moartea muzicianului, în 1791, familia avea datorii destul de mari, iar Constanze era într-o poziție dificilă. A reușit însă să se orienteze rapid pentru a-și putea crește cei doi copii: a obținut o pensie de la împărat și a început să organizeze concerte comemorative din care avea un profit destul de mare pentru că Mozart redevenise “la modă”. Văduva a obținut o stabilitatea financiară confortabilă și, în cele din urmă, a devenit suficient de bogată încât să îi trimită pe fiii ei, Karl și Franz, la Praga pentru a fi educați. Spre sfârșitul anului 1797, ea l-a cunoscut pe Georg Nikolaus von Nissen, un diplomat și scriitor danez care, inițial, îi fusese chiriaș. Cei doi au început să locuiască împreună în septembrie 1798 și s-au căsătorit la Bratislava după aproape zece ani. Din 1810 până în 1820, au locuit la Copenhaga și apoi au călătorit prin toată Europa.

Cuplul s-a stabilit la Salzburg în 1824 și cei doi au început să lucreze la o biografie a lui Mozart pe care Constanze o va publica în 1828, la doi ani după moartea celui de-al doilea soț.

În ultimii ani ai vieții, văduva lui Wolfgang Amadeus Mozart s-a bucurat de compania celor două surori ale ei, Aloysia, prima dragoste a muzicianului, și Sophie, ambele rămase văduve, care s-au mutat la Salzburg și și-au trăit ultimii ani în orașul marelui compozitor.

Comentarii
  • „Când ascult această muzică de Mozart, îmi cresc aripi de inger”(Emil Cioran)

Lasă un comentariu