AcasăVizionariiScriitoriPetre Ispirescu, povestea din spatele basmelor

Petre Ispirescu, povestea din spatele basmelor

Petre Ispirescu

Petre Ispirescu s-a născut în ianuarie 1830, la București, în mahalaua Pescăria Veche, în familia frizerului Gheorghe Ispirescu, mama, Elena, fiind de origine transilvăneană. De la părinți și de la clienții tatălui său, Ispirescu a auzit, în copilărie, numeroase basme și povești care l-au fascinate.

Din inițiativa mamei, Petre a fost învățat să citească de dascălul Nicolai de la biserica Udricani din cartier, apoi a studiat cu cantorul Lupescu de la biserica Olteni. La 12 ani, va studia muzica psaltică cu profesorul George Voiculescu de la biserica Domnița Bălașa, iar după doi ani adolescentul Ispirescu a intrat ucenic la tipografia condusă de Zaharia Carcalechi, sperând că acolo unde se tipăresc cărțile se poate studia. Lucra aici câte 14 ore pe zi, a învățat meserie, iar în 1848 a devenit tipograf calificat.

Petre Ispirescu

În 1854 Petre a părăsit tipografia lui Carcalechi și s-a angajat la tipografia Copainie, unde se tipăreau traduceri din Jonathan Swift, Jean-Jacques Rousseau, Alexandre Dumas, Victor Hugo și Miguel de Cervantes.

În 1858, în momentul tensionat de dinainte de Unirea Principatelor, tipografia la care lucra Ispirescu a acceptat să imprime, fără a prezenta înainte textul cenzurii, corespondența secretă a principelui Nicolae Vogoride, caimacamul Moldovei la acel moment, cu Constantinopolul. Scrisorile lui Vogoride fuseseră furate chiar de soția lui, Ecaterina Conachi Vogoride, pentru a dezvălui complotul antiunionist al acestuia.

Scrisorile lui Vogoride au făcut înconjurul presei din Europa. Au fost publicate şi în Moldova sub numele “Estract de scrisori secrete trimise caimacamului Moldovei de deosebite feţe politice”. După dezvăluirea complotului, Puterile Garante au obligat Imperiul Otoman să-şi reevalueze poziţia faţă de Principatele Române şi să accepte reluarea alegerilor.

Petre Ispirescu

Dar până la acel moment, poliția i-a arestat pe toți participanții la operațiunea de tipărire a documentelor și Ispirescu a petrecut trei săptămâni în închisoare, pierzându-și serviciul și rămânând timp de trei luni fără lucru. La sfârșitul anului, Vasile Boerescu, politician unionist și viitor ministru de externe, i-a oferit posibilitatea să conducă o tipografie mai modernă, care deținea prima presă mecanică din București și imprima revista Naționalul. Treptat tânărul a devenit asociat la tipografie, Boerescu deținea capitalul, iar Ispirescu se ocupa de conducerea propriu-zisă a afacerii. A fost perioada cea mai bună a vieții scriitorului, în care a reușit să scape de grijile financiare și să îi ofere mamei sale liniștea că are un fiu împlinit. lspirescu și-a cumpărat o casă pe strada Sălciilor și a intrat în contact cu scriitori importanți ai epocii: Ion Ionescu de la Brad, Nicolae Filimon, Ion Ghica și Dimitrie Bolintineanu.

În 1862 a publicat primele șase basme culese de el în ziarul Țăranul român, la îndemnul lui Nicolae Filimon. Este vorba de basmele “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, “Prâslea cel voinic și merele de aur”, “Balaurul cel cu șapte capete”, “Fata de împărat și pescarul” și “Fiul vânătorului”, toate fiind reunite în prima sa culegere de basme.

După ce în 1863 Vasile Boerescu, asociatul său, a vândut tipografia, C. A. Rosetti, viitor ministru, l-a invitat să lucreze ca director al imprimeriei ce tipărea Românul, ziarul liberalilor. Împreună cu Rosetti, scriitorul a participat la înființarea primei „Case de ajutor reciproc a tipografilor din România”. În 1864, guvernul a suprimat apariția ziarului Românul, iar Ispirescu, împreună cu doi asociați, Walter Scarlat și Frederic Göbl, a înființat Tipografia Lucrătorilor Asociați.

După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza în 1866, la propunerea ministrului de interne Ion Ghica, scriitorul a acceptat să conducă Imprimeria de Stat, iar după doi ani, împreună cu alți trei prieteni, a înființat “Noua tipografie a laboratorilor români”. De-abia în 1872 și-a reluat activitatea de publicare a basmelor, cu colecția “Legende sau basmele românilor”. După ce a devenit unic asociat al imprimeriei, Ispirescu a redenumit-o Tipografia Academiei Române. Zece ani mai târziu, în 1882, la îndemnul lui Vasile Alecsandri, Petre Ispirescu a reunit toate basmele sale într-o culegere completă: “Legendele sau basmele românilor”.

Petre Ispirescu a murit pe 21 noiembrie 1887, la vârsta de 57 de ani, din cauza unei congestii cerebrale și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București.

Comentarii
  • Multumim f mult.

Lasă un comentariu