Ion Șerban Filotti Cantacuzino s-a născut pe 7 noiembrie 1908 la București, a fost fiul prințului Ioan Radu Cantacuzino și al actriței Maria Filotti și nepot al eminentului medic Ioan Cantacuzino.
După terminarea Liceului Militar “Mănăstirea Dealu”, tânărul a urmat studii universitare de filosofie, iar în 1931 și-a susținut teza de licență în litere și filozofie. S-a înscris apoi la Facultatea de Medicină, în 1935 a devenit doctor în chirurgie, iar un an mai târziu, în 1936, Universitatea din Paris i-a acordat diploma de medic legist psihiatru.
Tânărul a revenit în țară și, fiind pasionat de cinematografie, a început să scrie cronici de film și să realizeze la Radio România “Cronica cinematografică”, un program extrem de apreciat de public. În plus, scria scenarii, regiza filme documentare și lucra la mai multe studii dedicate cinematografiei, printre care “Uzina de basme”, “Întâlniri cu cinematograful”, “Note pentru azi”, “De amore”, “Momente din istoria filmului românesc”, “Jean Mihail”, “Filmul românesc de altădată”.
În același an s-a căsătorit cu Elena Warthiadi, cuplul având doi fii: pe istoricul Gheorghe I. Cantacuzino și pe Șerban Cantacuzino, care a debutat pe scenă la doar 11 ani alături de Maria Filotti, celebra sa bunică, și care a devenit actor.
În 1941, medicul a fost numit director al Centrului Național al Cinematografiei și a participat la realizarea unor pelicule precum “Odessa în flăcări”, o coproducție româno-italiană care a fost regăsită întâmplător în 2004 în arhivele studiourilor Cinecittà din Roma, a cărei protagonistă era actrița basarabeancă Maria Cebotari, și “O noapte furtunoasă”, în regia lui Jean Georgescu, film care a avut premiera în martie 1943, la Cinema ARO și care, în 1953, a fost tăiat de cenzura comunistă. Din păcate, secvențele înlăturate s-au pierdut pentru totdeauna.
În acea perioadă mama lui, Maria Filotti, societară de onoare a Teatrului Național, a reușit să revitalizeze “Teatrul Mic”, pe care bucureștenii îl cunoșteau drept “Teatrul Mariei Filotti”, dar în timpul războiului clădirea instituției a fost distrusă din cauza bombardamentelor. Maria Filotti a reușit după 1944, cu împrumuturi de la bănci și cu ajutorul fiului său, să ridice o nouă clădire pentru instituție, unde au jucat, până la naționalizare, mari actori precum Grigore Vasiliu Birlic și Radu Beligan.
După venirea comuniștilor la putere, medicul-cineast a fost arestat pentru că tratase un pacient care fusese legionar, fiind acuzat că a tăinuit autorităţilor acest lucru. În 1949, a fost condamnat pentru “uneltire împotriva ordinii sociale și favorizarea infractorului”, executând o pedeapsă de un an de închisoare la Penitenciarul Jilava și fiind eliberat cu greu, datorită intervenţiilor disperate ale Mariei Filotti. Un an mai târziu, în martie 1951, a fost rearestat şi anchetat “pentru crime contra păcii”, fiind depus la Penitenciarul Jilava, cu numărul matricol 865.
sursa: IICCMER
Pe 23 ianuarie 1953, prin decretul nr. 43 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Socialiste Române, Mariei Filotti i s-a acordat titlul de “Artist al Poporului” pentru meritele deosebite în artă și pentru activitatea sa merituoasă. Marea actriță a murit trei ani mai târziu, pe 4 noiembrie 1956 în București, la vârsta de 73 de ani.
După ce a fost eliberat din cea de-a doua detenție, medicului Cantacuzino i s-a interzis să mai lucreze în cinematografie, dar i s-a permis să profeseze ca medic psihiatru, fiind angajat la Spitalul Brâncovenesc până în 1975. Doctorul Ion Șerban Filotti Cantacuzino a încetat din viață la București, în noaptea de 26 iulie 1975, la vârsta de 67 de ani, și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.
