“De mai bine de douăzeci de ani, România este ţara care are cea mai ridicată mortalitate infantilă din Europa. Cauzele acestui trist record sunt destul de numeroase. Lipsa organizaţiilor de asistenţă a copiilor sărmani constituie însă răul principal. Căci dacă sutem ţara cu cei mai mulţi copii care mor la vârsta cea mai fragedă, suntem în acelaşi timp şi ţara cu cele mai puţine dispensare, raportând numărul lor la întreaga populaţie. Iniţiativa de stat care ar fi trebuit să se manifeste în această privinţă de la începutul răului n-a fost niciodată la înălţimea trebuincioasă. Tot ceea ce a făcut statul pentru ocrotirea copiilor de la război şi până mai anii trecuţi a fost insuficient.
În această lipsă de grijă a oficialităţii stă crearea societăţii „Principele Mircea“. În anul 1919, când mortalitatea copiilor noştri atinsese un procent înspăimântător, Majestatea Sa Regina Maria, până atunci alinătoarea suferinţelor răniţilor frontului, a adunat în jurul său un cerc de femei de ispravă, cu ajutorul cărora a înjghebat societatea „Principele Mircea”, care avea să ducă lupta grea contra cauzelor care produceau moartea zecilor de mii de copii sărmani”, scria revista Ilustrațiunea Română în 1937.
După apelul pe care suverana l-a făcut prin ziare femeilor pentru constituirea societăţii. a adresat o scrisoare de mulţumire tuturor celor care i s-au alăturat:
La chemarea care v-am făcut-o în numele copilului meu, Mircea, aţi răspuns din toate părţile. Vă mulţumesc că mi-aţi auzit strigarea şi, cu toate greutăţile lipsei de mijloace, aţi adus tributul vostru de bunăvoinţă. Unele din voi, ca şi mine, aţi resimţit şi văzut durerea de a-ţi pierde copilul. Altele aţi ştiut să o înţelegeţi. În amintirea sfântă a celor cărora nu le-a fost dat să cunoască dulceaţa şi amarul vieţii, în numele durerii noastre, să ne strângem în ajutorul copiilor slabi, care cu nădejde privesc spre noi. Bucuria cea mare a vieţii în copii vom găsi. Pentru ei căsnim atâţia, către ei tindem cu toţii. Ţara noastră pentru ei o împodobim şi o vrem cât de înzestrată.
Dar de aceea ei trebuie să trăiască cât de voinici, de buni şi numeroşi. Să ne unim deci pentru ei şi dând fiecare cu dragoste, vom da viaţa şi viitorul Ţării noastre.
Realizările Societății „Principele Mircea” au fost atât de multe şi atât de merituoase în perioada interbelică încât ar merita să fie consemnate în paginile unei cărţi.
În primii ani, societatea a ajutat primăria la îngrijirea copiilor părăsiţi, apoi a organizat dispensare în provincie și, în 1921, pentru a forma un personal capabil să conducă aceste dispensare, a fondat o şcoală de infirmiere pe lângă care funcţiona o creşă, unde elevele făceau practică.
În 1937, ziarul Viitorul a realizat un bilanț al organizației de binefacere:
“În anul 1922 s-a înfiinţat şcoala de moaşe rurale şi s-a început construcţia unei alte creşe moderne cu 20 de boxe. În anul 1925 creşa a început să funcţioneze primind copiii găsiţi și cei fără adăpost, pentru a-i hrăni şi întări. Copiii care împlineau vârsta de 2 ani erau daţi în adopţie, dar societatea lua toate măsurile pentru ca ei să fie adoptaţi de persoane bine situate şi de o moralitate ireproşabilă. În anul 1928 societatea a organizat la Slatina o casă a copilului şi la Râul Vadului, un preventoriu. În anul 1927, a pus piatra fundamentală a aşezămintelor spitaliceşti „Regina Maria”, situată pe un vast teren în B-dul Mărăşeşti. Această construcţie a fost începută cu colaborarea Casei Muncii C. F. R., care a construit două pavilioane ce vor servi de spital pentru copii. În acest aşezământ de sub preşedinţia Majestăţei Sale Regina, viitoarele mame şi copiii suferinzi şi fără adăpost vor găsi asistenţă. De aici vor porni infirmierele vizitatoare în toate cartierele sărace, dând îngrijiri preventive mamelor şi copiilor. Tot aci se va face casa copilului, unde copiii din cartier vor avea casa lor spre a putea petrece ziua. Alături vor fi şcolile de infirmiere vizitatoare şi de moaşe rurale. Pe lângă aceste pavilioane, societatea „Principele Mircea” are intenţia să construiască o creşă, un adăpost pentru copii, cămin pentru eleve, maternitate, biserică, casa omului sărac, consultaţiuni, amfiteatru pentru conferinţe, farmacie, băi, etc.
Cu toată activitatea intense desfăşurată de societate, în anul 1928 o nouă problemă s-a ivit: copiii din mahalale trăiesc în neajunsuri. Pentru aceştia, societatea a organizat „Casa Copilului“. Oraşul Bucureşti a fost împărţit în 22 de sectoare de asistenţă şi fiecare sector va avea casa sa, condusă de un comitet format din membrii activi ai societăţii. Fiecare comitet va întreţine cu mijloacele sale şi concursul populaţiei din cartier această „Casă a Copilului“. Aci copii vor găsi adăpost în timpul zilei, când părinţii lor vor lucra în afară. Ei vor găsi în acelaşi timp afecţiune, supraveghere, jocuri, hrană suficientă şi mijloacele de zi. Se va supraveghea sănătatea, ca şi educaţia. Cantinele, duşurile vor contribui să fortifice pe copii. În unele seri femeile vor fi de asemenea adunate spre a li se da ocazia să înveţe cunoştinţe folositoare graţie conferinţelor ţinute special pentru ele. Copiii vor fi primiţi aci începând de la vârsta de 2 ani.
Fiecare din aceste case va avea şi un dispensar. Cu toate dificultăţile inerente realizării unei opere aşa de vaste, societatea a reuşit să împlinească o parte din programul său mulţumită solidarităţii membrilor. Lucrul manual pe de o parte, cotizaţiile şi organizările de serbări pe de altă parte, contribuie la programul constant al Societății „Principele Mircea”.
Din anul 1930, s-a perfecţionat, de asemenea, şi şcoala de infirmiere vizitatoare, primind numai eleve care au cursul inferior de liceu sau şcoala normală. De asemenea, de curând a început a funcţiona şi liceul sanitar. Societatea a făcut mari sacrificii pentru a forma adevărate misionare care să ducă civilizaţia în toate colţurile ţării. Din cauza crizei, unele din aceste organizaţii au fost nevoite să întrerupă pentru câtva timp activitatea. Construcţiile au suferit, iar spitalul n-a putut fi terminat nici până astăzi.
De la înfiinţarea sa în anul 1919, societatea a organizat treptat în întreaga ţară, până în anul 1930, 96 de dispensare. Din cauza greutăţilor unele dispensare şi-au închis porţile, mai ales în centrele mici, astfel încât la sfârşitul anului 1934 societatea numără: 72 de dispensare în comunele urbane şi rurale în care s-au dat numai în anul 1934 125.525 consultaţii şi s-au făcut 116.289 vizite la domicilii. Datorită acestor dispensare mortalitatea copiilor a scăzut la 3.71% la copiii îngrijiţi de societate, faţă de 12.74% la cei neîngrijiţi. Apoi: o maternitate, două creşe permanente cu 40 de paturi; un cămin de copii de la 2 la 4 ani; patru grădiniţe de copii; patru cantine pentru copii; două case ale copilului (Bucureşti şi Braşov); patru localuri pentru consultaţiunea femei înainte de naştere şi asistenţă la domiciliu; numeroase băi; un liceu sanitar; un institut al surorilor de ocrotire; un azil pentru copii abandonaţi (la Bârlad); un atelier pentru lucru manual şi cusături româneşti; un aşezământ spitalicesc şi educativ „Regina Maria“ (în construcţie).
Pentru a pune mai mult în atenţie problema copilului, societatea „Principele Mircea” a inovat „Săptămâna Copilului“, care se serbează în fiecare an şi care aduce în discuţie diferitele chestiuni în legătură cu copilul.
Un bilanț pe zece ani, arăta că cele 70 de organizaţii regionale ale Societăţii „Principele Mircea” au îngrijit efectiv circa 200.000 de copii, au oferit aproape două milioane de consultaţii la dispensare şi au făcut peste două milioane de vizite medicale la domiciliu.
În Bucureşti Societatea „Principele Mircea” avea 11 dispensare: Dispensarul Griviţa, condus de d-na Costescu; Grand, condus de d-na Mănescu; Filaret, condus de d-nele Creţeanu şi col. Predescu; Tei, d-na Penescu Kertch; Cărămidari, d-na Mociorniţă; Buzeşti, d-na Iacobescu; Moşilor, d-na Rădulescu; Dorobanţi, d-na Grozea; B-dul Maria, d-na ing. Lupaşcu; Cotroceni, d-na dr. Mirea şi Dealul Spirei, d-na Ianulescu”.
Societatea Principele Mircea, creată în 1919 în memoria fiului cel mic al Reginei Maria, ce murise prematur pe 20 octombrie 1916, a fost desființată în 1948 de comuniști.
Monitorul Oficial a publicat în numărul din 29 august jurnalul Consiliului de miniştri prin care Institutele „Leagănul Sf. Ecaterina”, “Materna”, „Principele Mircea” şi „Casa Copilului” se dizolvau, iar întregul lor patrimoniu trecea în patrimoniul statului român şi în folosinţa Ministerului Sănătăţii, respectiv al Institutului de puericultură.
