HomeMonarhieRegina Cristina: Abdicarea ciudatei suverane a Suediei

Regina Cristina: Abdicarea ciudatei suverane a Suediei

Regina Cristina

Copil unic al regelui Gustav II Adolf al Suediei și al reginei Maria Eleonora de Brandenburg, Cristina s-a născut pe 18 decembrie 1626 la Stockholm și a fost crescută ca și cum ar fi fost băiat. Gustav Adolf era foarte atașat de fiica sa și ținea să o pregătească așa cum se cuvine pentru îndatoririle de suverană a regatului, iar fetița îl admira foarte mult. Mama ei a fost dezamăgită de faptul că noul copil este tot o fată, pentru că anterior cuplul mai avusese două fiice: o prințesă care murise înainte de a fi botezată, născută în 1620, și o prințesă născută în 1623, care a murit anul următor.
Cristina povestește în memoriile sale: “Regele poruncise să primesc o educație virilă. Spusese foarte apăsat că nu dorea să mi se insufle niciuna din trăsăturile caracteristice sexului meu, în afară de onestitate și de modestie. În rest, voia să fiu un prinț adevărat și să fiu învățată tot ce trebuie să știe un prinț”.

Regele Gustav Adolf a fost ucis în bătălia de la Lützen la 16 noiembrie 1632, pe când Cristina nu avea decât cinci ani, moment în care ea a devenit regină sub tutela unui Consiliu de Regență. În timp ce regina mamă Maria Eleonora este îndepărtată de la curte, adevăratul stăpân al statului devine cancelarul Axel Oxenstierna, numit de istorici un “Richelieu suedez”.
Înainte să moară, regel-tată decisese ca fiica sa să fie dată în grija surorii lui, Ecaterina a Suediei care era căsătorită cu Ioan Cazimir, conte palatin de Kleeburg, iar Cristina a devenit foarte apropiată de mătușa ei și prietenă cu fiica acesteia, Maria Eufrosina. Regina mamă a fost exilată la castelul Gripsholm și nu i se va permite să-și vadă fiica decât trei ani mai târziu, în 1639, după ce mătușa Ecaterina a murit.
Fetița a fost strict educată de preceptorul ei, Johannes Matthiae, care îi impune să învețe 12 ore pe zi, timp în care studiază limbi străine, istorie, geografie, politică, filosofie, teologie, astronomie și chimie.

Regina Cristina

În tot acest timp, regina mamă Maria Eleonora i-a scris cu regularitate fiicei ei, încercând ca, prin influența acesteia, să obțină eliberarea din castelul Grimsholm în care era prizonieră și, în cele din urmă, să părăsească Suedia, ceea ce s-a întâmplat în 1640. Cum frații mai mici ai regelui Gustav Adolf muriseră, Consiliul Național al Suediei a sugerat ca tânăra prințesă să preia guvernarea imediat ce împlinește vârsta de 16 ani, astfel că în 1644 regina Cristina a preluat tronul, deși încoronarea a fost amânată din cauza războiului cu Danemarca. Prima misiune a noii regine a fost să facă pace cu Danemarca, lucru pe care l-a reușit cu succes.

Devenită adult, regina a înțeles că toată lumea aștepta ca ea să dea un moștenitor pentru tronul Suediei. Vărul ei primar, Carol, s-a îndrăgostit nebunește de suverană și tinerii s-au logodit în secret în 1642, cu puțin timp înainte ca el să plece în armată timp de trei ani. Căsătoria însă nu a avut loc niciodată. În această perioadă regina dormea doar trei ore pe noapte și își ocupa timpul studiind, uita să-și pieptene părul, se îmbrăca în grabă și purta pantofi bărbătești. Cu toate acestea, contemporanii spuneau că era fermecătoare, iar părul rebel a devenit marca ei.
Pe 26 februarie 1649, regina Cristina a anunțat că a luat decizia de a nu se căsători și l-a numit moștenitor al tronului pe vărul ei primar, Carol Gustav. A fost acuzată de adversari că, în loc să guverneze, ea petrecea cea mai mare parte a timpului cu prietenii din străinătate, în sala de bal și la teatru.

În februarie 1654 regina Cristina a decis să abdice și a cerut 200.000 rikstaleri pe an ca dotă, pe 5 iunie semnând actul de renunțare la tron. În vara aceluiași an, a părăsit Suedia îmbrăcată în haine bărbătești cu ajutorul unui prieten, a călătorit dându-se drept contele Dohna prin Danemarca și s-a stabilit la Antwerp, în Țările de Jos. Pe 24 decembrie 1654, a renunțat la religia ei protestantă și s-a convertit la catolicism, dar nu a făcut publică știrea, pentru că Suedia ar fi putut să refuze să-i mai plătească venitul. Papa și regele Filip al IV-lea al Spaniei n-o puteau susține deschis, nefiind o catolică publică încă. În septembrie regina a plecat în Italia cu anturajul ei format din 255 de persoane și 247 de cai. De-abia pe 3 noiembrie 1655 Cristina le-a scris Papei Alexandru al VII-lea și vărului ei, Carol al X-lea, despre noua ei religie, așa încât călătoria spre sud prin Italia a fost planificata în detaliu de către Vatican și a fost primită triumfător în Ferrara, Bologna, Faenza și Rimini.

Regina Cristina

Pe 20 decembrie fosta regină a ajuns la Vatican, unde i s-a oferit propria aripă în interiorul palatului. Cristina s-a stabilit mai târziu la Palazzo Farnese din Roma, care aparținea Ducelui de Parma, și a deschis o academie de muzică, teatru și literatură numită Accademia degli Arcadi. A rămas în Italia pentru tot restul vieții, dar în februarie 1689, ajunsă la vârstă de 62 de ani, s-a îmbolnăvit grav după o vizită la templele din Campania, la mijlocul lunii aprilie a dezvoltat o infecție, apoi a făcut pneumonie. Pe patul de moarte ea i-a trimis Papei un mesaj cerându-i să-i ierte jignirile pe care i le adresase în timpul vieții.

Cardinalul Azzolino, despre care contemporanii au presupus ca i-ar fi fost amant, a fost alături de ea până în ultima clipă, pe 19 aprilie 1689. Fiind oaspetele a cinci papi consecutivi și un simbol al contrareformei, Regina Cristina va fi una dintre puținele femei îngropate în grota Vaticanului. În jurul său au gravitat, de-a lungul timpului personalități de prim rang : filozofii René Descartes, Pierre Gassendi, Blaise Pascal, cardinalul și omul de cultură Decio Azzolino și marele dramaturg francez Molière.

No comments

leave a comment