Karol Wojtyła s-a născut pe 18 mai 1920, într-o familie modestă, fiind fiul unui ofițer în rezervă. La vârsta de 9 ani și-a pierdut mama și, după absolvirea liceului Marcin Wadowita, s-a înscris, în anul 1938, la cursurile Facultății de Litere și Filozofie a Universității Jagiellone din Cracovia. În timpul ocupației naziste a Poloniei din cel de-al Doilea Război Mondial, Universitatea Jagiellonă a fost închisă și Karol Wojtyla a fost nevoit să muncească într-o fabrică de produse chimice.
În anul 1941 și-a pierdut și tatăl, iar din anul 1942 Karol Wojtyla a urmat studii universitare de teologie la Cracovia, sub îndrumarea cardinalului Adam Sapieha și pe 1 noiembrie1946 a fost hirotonit ca preot catolic. La scurt timp după aceea, a fost trimis la Vatican, unde a studiat la Universitatea Papală Angelicum, sub îndrumarea dominicanului Garrigou-Lagrange.
În 1948, a obținut doctoratul în teologie cu o teză despre “Credința în gândirea Sfântului Ioan al Crucii”. Reîntors în Polonia, a deținut mai multe parohii în Cracovia și a obținut în această perioadă doctoratul în filosofie cu o teză despre Max Scheler. În 1953 i-a fost încredințată catedra de Teologie morală și etică socială a Facultății de Teologie din Cracovia. Când aceasta a fost desființată, în 1954, Karol Wojtyla a fost numit profesor de etică la Universitatea Catolică din Lublin. Aici a fondat un Institut de morală creștină, a cărui direcție o va deține până în 1978.
Papa Pius al XII-lea l-a numit, pe 4 iulie 1958, episcop titular de Ombi și auxiliar de Cracovia, iar peste câteva luni, pe 28 septembrie, a fost hirotonit episcop în catedrala Wawel din Cracovia.
În această perioadă și-a ales deviza “Totus tuus” (“Al tău întru totul”), în semn de devotament față de Fecioara Maria. Papa Paul al VI-lea l-a numit, pe 13 ianuarie 1964, arhiepiscop de Cracovia, iar pe 26 iunie 1967 a devenit cardinal.
Imediat după decesul Papei Ioan Paul I, Karol Wojtyła a fost ales papa, devenind, pe 16 octombrie 1978, cel de-al 264-lea urmaș al Sfântului Petru. Și-a luat numele Ioan Paul al II-lea și a fost încoronat ca Suveran Pontif pe 22 octombrie 1978, fiind primul papă polonez din istorie și unul dintre puținii care nu s-au născut în Italia, primul de la Papa Adrian al VI-lea, în 1522. Pontificatul său a fost unul dintre cele mai lungi, al treilea ca durată, din istoria Bisericii Catolice.
Pe 13 mai 1981, Ioan-Paul al II-lea a fost victima unui atentat comis de Mehmet Ali Ağca, care l-a împușcat de la mică distanță, iar pe 6 ianuarie 1995, Poliția din Manila, Filipine, a dejucat Operațiunea Bojinka, care era, de fapt, un alt plan pentru uciderea papei.
După o lungă suferință pricinuită de boala Parkinson, care se manifesta încă din 1990, Karol Wojtyła s-a stins din viață la reședința din Vatican în ziua de 2 aprilie 2005, la ora 19:37.
Luminile din camera sa din Vatican s-au stins pentru o clipă pentru a comunica momentul morții, dar apoi au fost reaprinse și au rămas așa, iar oamenii prezenți în Piața San Pietro au început să aplaude.
“Sunt fericit, fiți și voi la fel. Nu vreau lacrimi. Să ne rugăm împreună cu satisfacție. Fericit mă încredințez Fecioarei”, sunt cuvintele pe care Ioan Paul al II-lea i le-a dictat secretarului său în ultimele ore ale vieții.
