“Ce păcat că uriaşa, minunata, formidabila expoziţie mondială de la New-York se desfăşoară în clipe atât de grele pentru europeni. Faptul acesta — pe lângă dificultăţile de ordin valutar — va contribui, fără îndoială, ca numărul vizitatorilor din Europa şi din celelalte continente (îndeosebi din statele cu monedă slabă) să nu fie prea mare. Cele câteva zeci de state ale continentului american au, însă, o viaţă atât de prosperă, încât milioanele de vizitatori pe care contează expoziţia din New York nu vor lipsi.
Am spus acestea ca să exprim convingerea profundă că ţările europene care s-au prezentat cu pavilioanele lor la expoziţie nu vor avea, totuşi, decât de câştigat. Pentru că, în definitiv, europenii vor reuşi, cu siguranţă, să câştige pe oamenii noului continent, care au prilejul să vadă că şi în Lumea Veche ştiinţa şi geniul omenesc sunt în plin şi uriaş progres. Aşa că se va produce o apropiere din care întreaga omenire nu va avea decât să profite.
PAVILIONUL ROMÂNIEI, O REALIZARE MAGNIFICĂ
Acestea fiind zise, să intrăm mai întâi în pavilionul oficial al României aşezat în marele centru al expoziţiei, în faţa „lagunei” şi în vecinătatea pavilioanelor Marii Britanii, Franţei şi Italiei. Pavilionul nostru îşi precizează caracterul românesc începând chiar cu ornamentația exterioară. Iar Casa românească, aşezată la câţiva metri de pavilionul oficial, prezintă tot farmecul vieţii autohtone şi artei populare, formele unei construcţii care aminteşte vechile civilizaţii de pe meleagurile patriei.
Să spunem de la început: Pavilionul şi Casa românească, cu tot ce cuprind ele, constituie o magnifică realizare a înaltei sugestii a M. S. Regelui, transpusă pe malurile Hudsonului de străduinţa fără margini a d-lui ministru D. Gusti, Comisarul general al pavilionului, secondat de munca şi priceperea d-lor arhitecţi G. M. Cantacuzino, Octav Doicescu şi August Schmiedigen.
Evident, opera aceasta câştigă şi mai mult în ochii vizitatorilor străini când se ştie că tot materialul este indigen, iar construcţia e realizată de sârguinţa meseriaşilor români aduşi special la New-York. Spaţiul limitat n-o sa îngăduie să fac o descriere a cuprinsului pavilionului. Cititorii vor găsi elemente de orientare în fotografiile şi reproducerile care însoţesc notele acestea. Dar să se ştie că nici scrisul şi nici ilustraţiile nu sunt în măsură să redea ceea ce România a realizat la expoziţia din New-York. Totul trebuie văzut. Pavilionul României şi Casa românească sunt o bogată exprimare a talentului pictorilor şi sculptorilor români. Mac Constantinescu, Nora Steriade, Han, Medrea, Miracovici, Onofrei, Grand, Militza Petraşcu, Lena Constante, Demian, Traian Cornescu, Jalea, Theodorescu-Sion, Dem. Demetrescu, Al. Mazilescu, Ștefan Constantinescu s-au întrecut în a realiza lucrări de cea mai mare valoare artistică românească.
Evident, întrucât participarea unei ţări la o expoziţie internaţională urmăreşte, în primul rând, opera de propagandă, putem spune că, în privinţa aceasta, la pavilionul României se face operă pozitivă. Şi cum ne aflăm în America, se utilizează mijloace… americăneşti. Astfel, d. ministru Gusti a făcut apel la un grup de tinere domnişoare românce care, îmbrăcate în frumoase costume naţionale, dau vizitatorilor ample explicaţii în limba engleză.
În faţa unora dintre marele panouri, cum sunt de pildă, cel al limbii române, al serviciului social, al străjeriei, al gospodăriei, etc, tinerele românce ţin adevărate conferinţe, urmărite cu mult interes de vizitatori. Pentru vizitatorii români, bineînţeles, explicaţiile se dau în limba maternă.
Am amintit la început de Casa românească. Ce este Casa asta? Aspectul exterior redă înfăţişarea unei case boiereşti de ţară, cu bogate ornamentaţii arhitecturale. La parter se afla restaurantul românesc, completat de o frumoasă grădină cu arcade în spiritul curţilor mănăstireşti. Tot aici se află şi o frumoasă expoziţie de cusături naţionale, sub direcţiunea d-nei Gheorghiu.
La primul etaj se află sala festivă şi un salon românesc, iar la etajul următor este instalată expoziţia economică organizată de d. Paul Sterian, consilierul comercial al României în Statele Unite, asistat de d. Kobb, delegat al ministerului nostru de economie naţională. Expoziţia aceasta stârneşte un deosebit interes, întrucât sunt prezentate toate produsele solului şi subsolului petrol, grâu, porumb şi atâtea alte bogăţii. Îndeosebi sarea în blocuri şi alabastrul colorat provoacă senzaţie.
Cu prilejul lunch-ului economic care a avut loc la Casa românească şi care a întrunit peste o sută de mari comercianţi, industriaşi şi bancheri americani, expoziţia noastră economică a fost cercetată cu tot interesul pe care-l poate provoca oamenilor de afaceri viziunea unor bogăţii atât de mari.
SUCCESUL BUCĂTĂRIEI ROMÂNEŞTI
Restaurantul românesc se bucură de un real succes. Mâncărurile româneşti şi-au făcut repede faima. Banchetele date de doamna Vanderbild, văduva marelui miliardar american, de domnul Cotnăreanu, proprietarul ziarului parizian „Le Figaro”, ca şi masa dată de domnul ministru Gusti în cinstea maestrului George Enescu au întrunit la Casa românească şi la pavilionul României numeroase personalităţi de seamă din lumea politica şi marea finanţă americană.
Costul banchetului dat de doamna Vanderbild s-a ridicat la vreo 1.000 de dolari, iar al d-lui Cotnăreanu, la vreo 600 de dolari. Transformaţi dolarii aceştia în lei la cursul din târgul liber şi veţi avea imaginea cât de preţioasă şi de apreciată este bucătăria românească….
O propagandă remarcabilă pentru bucătăria românească se face prin imprimatele intitulate “Notes on roumanian cooking”, în care se descriu caracteristicile bucatelor româneşti şi care au mult succes. Faptul a determinat pe domnul ministru Gusti să tipărească în limba engleză o carte de bucate româneşti.
GRIGORAŞ DINICU ŞI FĂNICĂ LUCA
Evident, nu numai masa se bucură de succes la restaurantul românesc, ci şi cele două tarafuri de lăutari români, dirijate de Grigoraş Dinicu şi Fănică Luca. La rândul ei, Maria Tănase, cât a stat aci, a impresionat cu darul său de a executa cântecele naţionale.
„TZUICA AND SODA”
Vinurile noastre ocupă şi ele un loc de cinste, alături de ţuica şi drojdia pe care americanii le apreciază la aceeaşi valoare ca şi whisky-ul. Americanii beau ţuica şi drojdia cu sifon. „Tzuica and soda” cu gheaţă e o băutură delicioasă…
CĂDERI DE APĂ CU… ORCHESTRA
De pe terasa Casei româneşti, vizitatorul are una din cele mai frumoase privelişti asupra centrului expoziţiei, ca şi asupra „lagunei”. Câteva cuvinte despre „lagună”, un enorm bazin în care, seara, jocurile de ape sunt feeric luminate de uriaşe reflectoare colorate. Ceea ce constituie noutatea şi originalitatea în aceste jocuri de ape este faptul că sunt însoţite de frumoase concerte executate de o mare orchestră simfonică. Jocul de ape, iluminat de culori variate şi executat în cadenţa orchestrei, este de un efect unic. Notele superioare sau joase coincid la perfecţie — până la secundă — cu ridicările sau căderile de apă. Dar despre minunile de la expoziţia de New-York sunt atâtea de spus…
SUCCESUL ROMÂNIEI
Închei — după ce am cutreierat timp de o lună expoziţia newyorkeză şi pavilioanele României — cu constatarea îmbucurătoare că ţara noastră repurtează un succes deplin. E o compensare meritată a eforturilor pe care le-a făcut ţara. Pavilionul României, Casa românească şi tot ce prezintă România acolo ne aşează printre statele care se relevă în chip remarcabil la The New-York World’s Fair. E foarte mult asta pentru că, să nu uităm, ne aflăm în America, la cea mai mare expoziţie internaţională realizată până-n zilele noastre”.
***Alex Stelescu, Realitatea Ilustrata, 1939
Galerie foto
