Smaranda Brăescu, o poveste din vremea fetelor cu aripi

Smaranda Brăescu s-a născut pe 21 mai 1897 în comuna Buciumeni din Galați, într-o familie care va avea 5 fete și 4 băieți. Copilăria și-a petrecut-o în satul natal. În perioada 1904-1909 urmează școala primară din Vizurești, iar în 1911 pleacă la Bârlad, unde, până în 1913, urmează cursurile școlii secundare de fete. Aici, la Bârlad, Smaranda Brăescu, în 27 mai 1911, la vârsta de 15 ani, are primul „contact” cu aviația.

Aviatorul Gheorghe Negrescu sosise în oraș într-un temerar raid aerian, București-Bârlad. Sosirea fusese anunțată pentru 26 mai, dar din cauza unor probleme tehnice la motor, acesta aterizează pe un teren lângă Râmnicu Sărat cu întârziere. După ce a fost reparată o conductă de ulei, a doua zi aviatorul pleacă în zbor spre Bârlad, unde mai face o demonstrație de zbor în cursul după-amiezii, zburând de lângă grădina publică peste oraș. Tânăra asistă la demonstrație și se îndrăgostește de zbor.

Smaranda a continuat studiile de liceu la Bârlad, devine apoi învățătoare suplinitoare în Hănțești, după aceea ajunge la Tecuci, unde se înființase o școală militară de pilotaj. Aici, în anul 1923, Smaranda Brăescu zboară penntru prima oară cu Dumitru Naidinescu, la recomandarea fratelui ei, pictorul Tache Brăescu, care a fost observator în aviația română în timpul războiului. Revine la școala militară de la Tecuci cu solicitarea de a deveni pilot, dar reglementările militare și aeronautice ale vremii nu permiteau femeilor acest lucru.

Dezamăgită de refuzul aviatorilor, Smaranda vine în București unde lucrează la Astra Română, urmând în același timp cursurile Academiei de Arte Frumoase, secția ceramică și decorațiuni.

În această perioadă Smaranda devine pasionată de parașutism, se documentează, corespondează din 1927 cu inginerul german Otto Heinecke, care a realizat mai multe parașute. Cu 60.000 lei adunați cu dificultate din numeroase împrumuturi, pleacă la Berlin, de unde cumpără o parașută Schroeder cu 40.000 lei. După o serie de antrenamente și cursuri de cunoașterea parașutei, sub îndrumarea lui Otto Heinecke, la 5 iulie 1928 Smaranda Brăescu a executat primul salt cu parașuta, de la o înălțime de 600 m, pe aerodromul Staaken, devenind astfel prima femeie parașutist născută în România.

Tânăra participă la mitingul aerian din 26 octombrie 1928 de la Băneasa, unde execută primul salt în țară. Se adresează, cu insistență, autorităților române pentru a fi sprijinită la realizarea unui record mondial, să se lanseze cu parașuta de la 6500 m dintr-un avion Potez, dar acestea îi cer 25000 lei pentru benzină și ulei și mai multe zboruri de antrenament. Respinsă de autorități, se decide să strângă bani și să plece în America pentru a-și îndeplini visul. Începe o campanie de salturi demonstrative și participă la o serie de mitinguri aeriene.

În martie 1931 cumpără o nouă parașută din Germania și apoi, la București, reia „asaltul autorităților aeronautice”, dorind realizarea recordului în țară.

Primul record pe care Smaranda l-a doborat a fost cel mondial feminin stabilit in America. S-a întâmplat pe 2 octombrie 1931, când tînăra a sărit cu parașuta de la 6.000 de metri, stabilind un record național absolut (masculin-feminin) și un nou record mondial feminin. Pentru aceasta realizare, Smaranda a fost răsplătită cu ordinul Virtutea Aeronautică, clasa Crucea de Aur.

Pe 19 mai 1932, în America, la Sacramento, în vecinătatea Munților Sierra Nevada, Smaranda a doborât recordul mondial absolut sărind de la 7.200 metri înălțime.

A activat ca instructoare la Batalionul 1 de paraşutişti de la Băneasa. În timpul războiului a fost pilot în celebra „Escadrilă Albă” de avioane sanitare,pe frontul de Răsărit şi apoi pe frontul de Vest din Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia.

Smaranda Brăescu a semnat, alături de alte 11 personalităţi, un memoriu prin care condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946 și a trimis documentul Comisiei Aliate de Control, dar petiția ajunge în posesia delegației sovietice de la București, iar Smaranda și ceilalți semnatari încep să fie urmăriți de securitate. Aviatoarea este nevoită se se ascundă un timp în via fratelui ei geamăm, apoi în casa unui preot greco-catolic, să-și schimbe numele și să fugă în permanență pentru a nu fi dusă în fața tribunalului.

Va fi condamnată, în lipsă, la 2 ani de închisoare. Fiind grav bolnavă, a fost operată sub numele de Maria Matei, iar la sfârșitul anului 1947 se afla pentru refacere la ferma Congregației Maicii Domnului din Cluj, purtând numele de Maria Popescu. A murit în Clinica Universitară din Cluj pe 2 februarie 1948, fiind înmormântată la cimitirul din oraș, sub numele Maria Popescu.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *