HomeVizionariiScriitoriTragedia lui Eminescu. Cine a semnat certificatul de deces

Tragedia lui Eminescu. Cine a semnat certificatul de deces

Eminescu
DS TW

Un funcționar de la Secția II-a a Tribunalului Ilfov, așezând arhiva, a dat peste un dosar care va interesa, desigur, pe bibliografii lui Eminescu, într-un mod deosebit.

E vorba de dosarul punerii sub interdicție a marelui poet, cu No. 645 din 1889, în care se găsește răspunsul la interogator al acestuia, precum și raportul medico-legal al specialiștilor numiți de Parchetul de Ilfov să-l examineze.

Dându-ne seamă de discreția cu care trebuie tratată chestiunea și eliminând tot ce-ar putea să atingă dureros pe admiratorii genialului inspirat, dăm în vileag numai ce credem de cuviință, lăsând altora sarcina delicată de a completa studiul medical și psihiatric al figurii marelui dispărut cu noile acte puse la îndemână.

Eminescu

Se știe că Mihail Eminescu, lovit în iunie 1883 de „nemiloasa fatalitate ereditară“, cum o numește Maiorescu în prefața poeziilor publicate în 1890 în editura Socec, a fost internat în diferite sanatorii, atât în țară cât și în străinătate și între sfârșitul lui 1884, și începutul lui 1889 părea vindecat, când, în 1889, autoritățile sesizate de cei în drept s-au interesat din nou în spitalul Caritas din București.

La 13 Aprilie 1889, cu adresa Nr. 6794, procurorul Mavrus — azi consilier la Curtea de Apel din București — cere primului președinte al Tribunalului Ilfov constituirea unei curatele pacientului Mihail Eminescu, aflat în casa de sănătate a doctorului Șuțu din strada Plantelor. Procurorul indică în același timp președintelui Tribunalului că bolnavul are ca prieten bun pe Mihail Brăneanu, redactor-șef la România Liberă. Acesta, sesizat, constituie un consiliu compus din T. Maiorescu, Dem. Laurian, St. Mihăilescu, I. L. Caragiale, I. Gr. Valentineanu și Mihail Brăneanu, care, convocați conform articolului 440 din Procedura Civilă (jurnalul 2783/89), depun la secția II-a a tribunalului un proces verbal în care sunt de părere că „boala, fiind în recidivă, reclamă interdicția pacientului și rânduirea unui tutor care să poată primi de la Stat pensia lui viageră și să poată îngriji de întreținerea interzisului“.

Procesul verbal al consiliului este scris în întregime și depus de Titu Maiorescu, care, după cum e cunoscut, era și avocat. După semnarea actului acestuia (la 12 iunie 1889) și depunerea raportului medico-legal, iscălit de doctorii Șuțu și Petrescu — document prea trist pentru a-l reproduce în întregime, totuși interesant pentru toți în partea unde descrie „vocea cântătoare a bolnavului vecinic distrat“ — președintele deleagă pe judecătorul Bursan (George Bursan a devenit mai târziu ajutor de primar și era poreclit „Metru Ghiță“) cu luarea interogatorului, și acesta e documentul cel mai prețios al dosarului, unde se vede continuitatea imaginației lui Eminescu în nebunie.

— Cum te cheamă?
— Sunt Matei Basarab, am fost rănit la cap de către Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus să mă împuște cu pușca umplută cu pietre de diamant cât oul de mare.
— Pentru ce?
— Pentru că eu, fiind moștenitorul lui Matei Basarab, regele se teme ca să nu-i iau moștenirea.
— Ce-ai de gând să faci când te vei face bine?
— Am să fac botanică, zoologie, mineralogie, gramatică chinezească, evreiască, italienească și sanscrită. Știu 64 de limbi..
— Cine e Poenaru care te-a lovit?
— Un om bogat care are 48 de moșii, 48 de râuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate, și care are 48 de milioane.

Eminescu
Reproducere din "Viața lui Mihai Eminescu", George Călinescu, București, 1932

În ziua de 19 Iunie 1889, adică șapte zile după luarea interogatorului, punerea sub interdicție a lui Mihail Eminescu fiind la ordinea zilei, tribunalul „având în vedere că moartea pacientului e cunoscută pubicamente“ dispune închiderea dosarului și tragedia e sfârșită.

***Radu D. Rosetti, Tragedia lui Eminescu; Documente Inedite, Adevărul Literar şi Artistic, 17 septembrie 1922

Extrase din ziarul Românul, iunie 1989
Eminescu
Extrase din ziarul Românul, iunie 1989

Memorialistul Radu D. Rosetti (1874 – 1964) a fost nepotul lui Titu Maiorescu și autorul unor pagini foarte prețioase de amintiri din prima jumătate a secolului XX .

DS TW
No comments

leave a comment